Jurnale de UK |
| |
|
n căutarea timpuluipierdut |
 E o zi degerata de frig de sfarsit de octombrie si eu fug grabita si zgribulita de la Westminster inspre Covent Garden. Sunt deja in intarziere si ma asteapta un reporter din Paris. Mult prea rece pentru pardesiul meu rosu pe care acum il cuprind cu o ardoare cu care nu am mai strans pe nimeni in brate demult. Am asteptat un taxi vreo zece minute pe colt langa Westminster Abbey dar vazand blocajul pe strazi am hotarat sa o iau la pas. In goana mea, incercand sa ma incalzesc, zambesc pe strada si imi dau seama ca zambetele mele ii fac pe trecatori sa isi intoarca capul. Londra devine tot mai trista si lumea in general are o privire haituita. Dar, ma gandesc tot eu, niciodata nu am fost in ton cu lumea de aici, asa ca imi vad mai departe de drum, zambind parca tot mai senina. Intr-un final, pe scurtaturile pe care numai plimbarile de-a lungul anilor sub clar de luna cu cate un iubit la brat te ajuta sa le descoperi, ajung la Virgil care ma asteapta la o terasa in Covent Garden, pitit sub o umbrela incalzita de radiator. Ma opresc la colt si ma uit tragandu-mi sufletul indelung la el. Nu ne-am vazut de pe vremuri, de ani lungi si grei care m-au schimbat cu siguranta mai mult decat imi dau eu seama. Virgil a fost pentru mine o calauza o vreme. Un aer de primavara intr-o iarna rece si goala londoneza. Avea 45 de ani, era boem si locuia in Londra de 17 ani. Ma uit la masa, si apoi la el si abordez fara sa imi dau seama imediat o privire nostalgica.
[ Inregistreaza-te sau Logheaza-te apoi da refresh la aceasta pagina pentru a citi continuarea]
|
| |
| |
|
Zmbim mai rar şi rdem teatral n universul britanic |
 Noi, imigrantii de pe vremuri cred ca vom avea mereu sentimente mult mai profunde care ne leaga de dulcele amarui “Acasa”. In goana in care am plecat pe vremuri, am semnat un pact: am renuntat cu totii la ce ne spune sufletul si am ales ce ne dicteaza buzunarul si cariera plecand in strainatate. Pentru mine au trecut ani multi de cand mi-am luat traista in bat si am ales drumul aurit al Angliei. Am venit cu planuri si vise. Unele s-au indeplinit, altele le-am abandonat undeva pe acest drum, pe care mai degraba il vad batatorit decat aurit dupa atata timp. Prefer drumul cu trenul de cate ori ajung in tara, pentru a merge Acasa. Cred ca il aseman acelui drum din anii de liceu care ne ducea cu un amarat de accelerat la Costinesti. Nu contau orele petrecute pe tren, conta faptul ca mergeam la mare ascultand la nesfarsit la un casetofon cu baterii Vama Veche. Asa este si acum cand merg acasa. Prefer trenul unui zbor intern pentru a zari muntii si razele soarelui care se joaca printre creste pe drumul ce ma duce la ai mei. Orele fug si ele si de fiecare data bucuria revederii nu se compara cu nimic din ceea ce am trait in toti anii londonezi. Ajungi acasa si timpul trece repede, mult prea repede. Iti dai seama, poate in fiecare an mai mult ca inainte ca nu poti in zece zile sa strangi in brate toata fericirea pe care ti-o ofera locurile natale gratuit, fara a cere nimic inapoi. Lumea crede ca e bine intre straini. Dar eu incep sa constientizez ca de fapt anii pierduti in strainatate nu ii mai recuperam niciodata.
[ Inregistreaza-te sau Logheaza-te apoi da refresh la aceasta pagina pentru a citi continuarea]
|
| |
| |
|
Imigranţii din UK, spionaţi? - Autorităţile britanice ar dori să folosească informaţii despre imigranţi de la supermarketuri |
Autoritatile din Marea Britanie doresc sa utilizeze datele personale obtinute de supermarketuri de la clienti pentru a strange informatii privind domiciliul imigrantilor care provin din Europa de Est, conform cotidianului Daily Telegraph. „Toata lumea trebuie sa manance si cum majoritatea populatiei cumpara hrana din supermarketuri, daca vom afla cate persoane viziteaza magazinele atunci vom realiza numarul de persoane din respectiva regiune” a afirmat Sir Simon Milton, presedintele Asociatiei Autoritatilor Locale (LGA). LGA a dat asigurari ca datele furnizate de supermarketuri vor fi anonime, astfel ca Guvernul sa nu poata „spiona” obiceiurile de cumparare ale oamenilor. Un purtător de cuvant al asociatiei pentru drepturile omului Liberty a contestat eficienta unei asemenea masuri.
[ Inregistreaza-te sau Logheaza-te apoi da refresh la aceasta pagina pentru a citi continuarea]
|
| |
| |
|
Preotul inginer de la Mirfield este un romn cu suflet mare |
 Impresia generala atunci cand se vorbeste de comunitatile de romani din strainatate, este ca acestea nu sunt unite, nu au o forma organizatorica si au mereu probleme. Vorbind de romanii din UK, deseori se face de fapt referire la comunitatea romanilor din Londra, o comunitate care de prea multa vreme e ca o turma fara pastor. Desi se face mereu referire la organizatii si reprezentanti ai romanilor din UK, in realitate nu exista lideri si nu exista organizatii care sa isi ajute semenii. Dezbateri aprinse sunt tot mai multe, fiecare si-ar dori altceva, ceva mai mult de la comunitatea sa. Sunt oameni platiti in slujba comunitatii, dar sunt oameni care isi fac meseria pe un salariu si uita de daruire. Uitam in schimb ca pe teritoriul Marii Britanii, exista mici comunitati care ne sunt un exemplu pe care ar trebui sa il urmam. Cautand senzationalul, uitam sa amintim printre romanii din UK semeni de ai nostri deosebiti, care sunt intr-adevar ambasadori ai Romaniei si ai imaginii sale aici. Un prieten vechi s-a mutat recent din Londra, pe care acum o numeste o jungla inutila a supravietuirii pentru imigranti, intr-un sat uitat de lume din Yorkshire.
[ Inregistreaza-te sau Logheaza-te apoi da refresh la aceasta pagina pentru a citi continuarea]
|
| |
| |
|
Revelion n trenul romnilor liberi din UK |
Dupa multi ani de peripetii de imigrant roman in UK inca reusesc sa ma trezesc straina in lumea in care ma inconjoara. Suna ceasul la fel ca si in urma cu un an si ma trezesc tot in patul meu de clandestina in Marea Britanie, auzind acelasi zgomot al metroului din Leyton si tresar in continuare, cum tresaream si acum patru ani, atunci cand aud in miez de noapte sirenele politiei care face raiduri, intrebadu- ma daca nu cumva cineva a anuntat Imigrarile ca la noi in casa locuiesc imigranti romani ilegali. Daca ma opreste politia la un control de rutina, tremur in continuare si repet in gand data mea de nastere de pe cartea de identitate de italianca. La finele lui 2006 inca mai sunt romani care isi tin banii castigati la negru sub saltea, romani care isi saruta companionul de drum ilegal cand pleaca la munca, pentru ca s-ar putea sa nu se mai intoarca acasa de la munca, daca e razie. Merg zgribulita pe strazile din Knightsbridge, asteptand sa se termine pauza de pranz si sa imi reiau munca. Vitrinele scumpe ale magazinelor vand feeria sarbatorilor de iarna, te fac sa visezi fara sa iti dai seama, transpunandu- te in magia Craciunului.
[ Inregistreaza-te sau Logheaza-te apoi da refresh la aceasta pagina pentru a citi continuarea]
|
| |
| |
|
Cum străluceşte soarele pentru tinerii romni din Europa? |
| “Trenul accelerat Bucuresti-Arad pleaca laora 22:05 de pe peronul 8“.Intr-un suflet amurcat in tren in drumul sprecasa. Un drum asteptat cunerabdare, mult dor, undrum pentrucare cred ca amplatit prea mult.Dar, la fel camulti altii, devina a fost circu m s t a n t anefericita a situatieiromanilorin Marea Britanie.Incarcatade un buchetimens decrizanteme deBucuresti, unzambet de neopritmi-aminceput calatoria spre magiculacasa. Nu cred ca mi saparut vreodata Romaniamai frumoasa ca acum.Subiectivismul inimii. Obisnuiamsa critic, sa compar.Dar dupa multele criticiinghitite recent in capitalalondoneza, tac si apreciez.Apreciez lucruri marunte,apreciez ce e bun in Romania,cu gandul ca poate voireusi sa prezint mai ferm onoua imagine laintoarcerea in Anglia.
[ Inregistreaza-te sau Logheaza-te apoi da refresh la aceasta pagina pentru a citi continuarea]
|
| |
| |
|
O zi din viaţa unui romn n UK |
|  Cad frunzele si ploaia tipic englezeasca e la ea acasa. Prin geamurile aburite ale cafenelei din coltul strazii vad lumea mohorata cum merge pe strada, luptandu- se cu vantul. Aburii cafelei nu ma fac sa o savurez ca de obicei. Ieri s-a anuntat oficial ca Romania va adera la UE la 1 ianuarie 2007. Englezii par sa fie tot mai hotarati in impunerea de restrictii pe piata muncii asupra romanilor si a bulgarilor. Inca trei luni pana la data magica a aderarii si romanii din UK nu stiu ce se va intampla cu ei atunci. Dar un lucru e sigur: nu ne va astepta nimeni cu un zambet aici. Tot ieri, s-a stins din viata un tanar, in varsta de 23 de ani: roman, cu cetatenie britanica, tatal unui baietel in varsta de 1 an; ieri in Victoria plangeau pe strada doi tineri polonezi, ramasi fara bani si casa in Londra. Picurii de ploaie ce se preling pe geamurile aburite din fata mea ma fac sa ma gandesc ca peste 11 milioane de londonezi privesc aceeasi ploaie ca si mine. Sute, sau poate mii de imigranti pasesc in fiecare zi pentru prima data pe pamant britanic. Unii aduc cu ei o valiza, altii doua, altii vin cu mainile in buzunar, fericiti ca au reusit sa ajunga aici. Vin din toate colturile lumii. La familie, la studii, la munca, altii vin cu visul ca dupa ce ajung in Londra vor gasi o pancarta care ii va indruma spre un loc de munca, o casa.
[ Inregistreaza-te sau Logheaza-te apoi da refresh la aceasta pagina pentru a citi continuarea]
|
| |
| |
|
Hai acasa! |
Hai acasa, hai cu mine.
Hai cu mine sa pornim la drum.
Ne asteapta casa noastra draga,
Iarba verde si poteci de drum.
Munti si vai Munti si vai.
Mori de vant Mori de vant.
Rauri repezi. Rauri repezi, trecatori.
Ne asteapta Ne asteapta.
Mama,tata Mama, tata.
Prieteni vechi Prieteni vechi,
Frati si surori Frati si surori. |
E doar o seara de sfarsit de august in suburbiile Londrei. O parte din “ Visul unei nopti de vara “pe taramurile lui Shakespeare, repetat mai multi ani, pe care il traiesc aici.. Dar atmosfera generala in casa noastra romaneasca inchiriata in Leyton, nu e tocmai de vis. De fapt, totul s-a schimbat in casa de cand si-a inceput presa britanica campania contra romanilor. Fiecare soseste zilnic seara, impovarat de cateva ziare in traista. Si seara, discutii in plenul sufrageriei. Dezbateri despre noi, romanii in UK. Pro si contra. Sunt obosita, si satula. Imi decupez ca in fiecare seara, articolele despre noi, si ma indrept spre micul meu univers. Le lipesc pe perete. O impresionanta colectie adunata in doar doua saptamani. Peretele meu incepe sa semene cu o opera de arta pop, a anilor 60.
Sunetul telefonului ma gaseste citind. “ Alo, draga mea sora asculta ceva!” s-a auzit glasul fratelui meu de la Costinesti.Vocea lui Gil Dobrica, si cuvintele melodioase: “Hai acasa, hai cu mine/ Hai cu mine sa pornim la drum./ Ne asteapta casa noastra draga/ Iarba verde si poteci de drum”, amestecate cu sunetul valurilor Marii Negre mi-au facut inima sa tresara si lacrimile sa se scurga pe obraji. “ Vreau acasa, dar nu pot veni acum. Mai e un pic ”, am raspuns ragusit.
[ Inregistreaza-te sau Logheaza-te apoi da refresh la aceasta pagina pentru a citi continuarea]
|
| |
| |
|
O zi din viata unui roman in UK In cautarea timpului trecut |
 In primii ani dupa nouazeci, romanii care veneau in Anglia si ramaneau, isi inaintau cererea de azil. O procedura simpla, si necostisitoare. Poate, poate, aveai sa il primesti. In Romania se vehiculau povesti despre romanii ajunsi in Anglia, care au reusit sa ramana, si castiga foarte bine. Detalii prea multe nu se stiau.Dar in Anglia puteai sa ceri azil. Sute de povesti fantastice si induiosatoare, despre regimul comunist, despre Romania. Fiecare isi incerca norocul, gandindu-se ca nu are nimic de pierdut si stiind ca alta modalitate de a ramane nu exista. Venit in Anglia fara sa cunosti nici un roman, nu era greu sa gasesti concetateni. Queensway a fost unul dintre locurile unde erau cazati romanii care cereau azil, in timpul asteptarii unei mutari sau a unei decizii asupra cazului. Au fost cazuri care au primit un raspuns negativ imediat, si au facut apel, urmand ani de tacere din partea englezilor, au fost cazuri in care s-a primit un raspuns pozitiv repede, mai putine. Majoritatea au ramas, clandestin, iar legea data in anul 2000 i-a avantajat. Au primit astfel, dupa ani de zile, rezidenta permanenta.Ani in care au lucrat la negru, nu si-au vazut familia si nu au putut calatori. Au stat cu frica ca ar putea fi prinsi si trimisi acasa. Dar au ramas. Multi dintre cei veniti dupa 2000, prin sistemul vizelor de afaceri, ii condamna. Dar ei exista.O mare parte acum cetateni britanici, altii mai ghinionisti, inca sunt clandestini, asteptand intrarea Romaniei in UE. O loterie, loteria romanilor in anii nouazeci. “Daca imi ajuta Dumnezeu, stau trei-patru ani si plec acasa.Motto-ul romanilor anilor nouazeci in UK. S-au schimbat si nu au mai plecat. Au ramas. Si isi poarta povestea intr-un sertar inchis al inimii. Dar, undeva, pe strazile Londrei, in hotelurile din centru, in cladirile nou ridicate in Londra, in betoanele turnate pe drumurile noi asfaltate in ultimul deceniu, in bucatariile si salile restaurantelor, in cluburile de noapte, pe carti de identitate mototolite sau prefacute cenusa, in arhivele angajatorilor ,povestea lor este pastrata intre zidurile Londrei.Daca zidurile ar vorbi!”
[ Inregistreaza-te sau Logheaza-te apoi da refresh la aceasta pagina pentru a citi continuarea]
|
| |
| |
|
UN ALT DRUM |
Am ridicat cu pasii mei
Praful de pe drum cand am plecat
Si n-am privit in urma mea
La ce-am iubit si ce-am sperat
Ce-am sa gasesc unde plec
Inca nu stiu dar nu-I tarziu
Am sa ma duc sa ma tot duc
Pe perna norilor am sa ma culc
Si as mai vrea, ce mult as vrea
Sa imi recapat linistea
Am inteles de-abia acum
Ca-n viata mi-am gasit alt drum
Chiar de-a fost greu si m-a durut
Am luat-o iar de la-nceput
Ce-am sa gasesc unde eu plec
Inca nu stiu…dar nu-i tarziu
|
Ora 17:35, 16 iunie. Am terminat ultima lucrare a examenelor de bacalaureat in Anglia. Ma ridic, predau lucrarea si plec. Ies afara, inca purtand uniforma scolii, dar nu am timp sa zbier de fericire, nici sa zambesc. Trebuie sa ma grabesc sa ajung la internat sa imi iau bagajul-tot ce am strans in doi ani, si sa iau taxi pentru a ma duce la statia de autobuz. N-am timp sa ma schimb, asa ca fug in internat, imi iau repede la revedere de la colegi si plec. Biletul cu destinatia Londra il am in buzunarul de la sacou. Am ajuns la timp. Pe drum reusesc sa ma dezmeticesc si sa imi dau seama ca am terminat liceul. Ma apasa o mare durere in suflet. Sunt trista si ma simt singura. Am terminat liceul. Si nu pot sa ma bucur de acest moment. Dar am ales alt drum, si nu am timp de pierdut cu aceste copilarii. E un capitol incheiat, si eu trebuie sa ajung la Londra, pentru ca a doua zi imi incep servciul-primul meu serviciu. Ma gandesc cu groaza la lunile ce vor veni, nu inteleg prea bine ce inseamna acest serviciu. Stiu ca voi fi housekeepera, cum zic cei cativa romani pe care ii cunosc in Londra, la un hotel. Dar e temporar, imi tot spun in minte, pana imi voi obtine rezultatele de la bacalaureat.Am nevoie de acesti bani, si trebuie sa supravietuiesc un an in Londra, pana imi voi continua studiile. Gandurile ma poarta departe, si nu imi dau seama cum trec cele 4 ore si ma vad ajunsa in Londra. E ora 22:30 si am ajuns la statia de autoz din Victoria. Spre marea mea surprindere, nu ma asteapta nimeni. Desi cunostintele parintilor mei de acasa, mi-au promis ca ma vor astepta. Dau un telefon scurt, nu mai am bani pe telefon, si aflu ca sunt obositi, si nu pot sa vina dupa mine. Dar vor veni sa ma ia de la statia de metrou din Seven Sisters.
[ Inregistreaza-te sau Logheaza-te apoi da refresh la aceasta pagina pentru a citi continuarea]
|
| |
| |
|
O zi din viata unui roman in UK : Ospatar in Knightsbridge |
| Nume: Mazzoti
Prenume: Ana
Nationalitate: italian pe acte, roman in pasaportul din sertar
Varsta: 23 de ani
Domiciliul: Londra, Leyton
Starea civila: necasatorita
Studii: Mai conteaza momentan? |
A sunat ceasul.. Deschid incet ochii si imi amintesc unde sunt si ce am de facut. Inca ma mai dor picioarele de seara trecuta. Mai sunt 32 de saptamani pana cand intram in UE si studiile mele vor fi recunoscute, iar eu voi putea sa caut un serviciu decent si voi putea sa zbor spre casa ca sa imi vad parintii.
Cafeaua amara si ea, goana la metrou, si dupa o ora de mers cu metroul, urc grabita scarile in statia de metrou Knightsbridge. Imi permit un zambet ironic cand vad Harrod’s si o iau la pas grabit, savurand o tigare din mers. Ma mai despard doua strazi de restaurantul unde imi petrec zilele si serile. Ma leaga de Knightsbridge aminitiri necunoscute de milionarii care traiesc in aceasta celebra zona a Londrei.
Ajung, imi imbrac uniforma de ospatar, aplic machiajul si zambetul, care fac parte tot din uniforma si merg sa verific rezervarile de la pranz si cele de seara, pentru a vedea ce ma asteapta. O zi plina, in care nu voi avea timp sa gandesc prea mult, deoarece voi zbura printre mese cu farfuriile frumos ornate, meniurile pentru clienti si notele de plata.
Multi clienti sunt oameni de afaceri, educati, politicosi, pentru ca politetea este o parte din ceea ce sunt, masca lor. Pentru majoritatea sunt invizibila, doua maini care ii servesc si toarna vinul in pahare. O fata necunoscuta, stearsa, parte a unui decor cu care s-au obisnuit.
Preferatele pranzului sunt sotiile de milionari, care iau pranzul impreuna cu prietenele, plangandu-se de multele probleme ale vietii cotidiene: mare haos astazi in familia doamnei Smith, care a avut o cearta cu sotul. Domnul Smith i-a spus categoric ca begoniile achizitionate de ea nu arata estetic in coltul dinspre Hyde Park al balconului vilei. Iar doamna Johnston e foarte stresata pentru ca nu stie daca sa isi cumpere o rochie din noua colectie a Stellei McCartney pentru receptia de sambata seara, sau sa o poarte pe cea rosie de la Alexander McQuinn. Iar eu stau langa bar si ma intreb daca e momentul sa intrerup aceasta discutie extraordinar de interesanta si dramatica, pentru a le lua comanda.
[ Inregistreaza-te sau Logheaza-te apoi da refresh la aceasta pagina pentru a citi continuarea]
|
| |
| |
|
O zi din viata unui roman in UK |
| Munca in strainatate este astazi o realitate. Libera circulatie in spatiul european, lipsa de atractivitate a unor meserii pentru vestici, ca si nevoia economica de muncitori ieftini dar calificati, sunt principalele motive pentru care munca in strainatate este posibila. Cand te-ai saturat de locurile de munca prost platite, cand crezi ca casa in care stai a devenit mult prea mica si neincapatoare, iar banii nu-ti mai ajung sa-ti acoperi cheltuielile unui trai decent, te gandesti si tu sa pleci in strainatate. A ajuns deja o moda. Si daca prietenii tai au reusit, de ce n-ai reusi si tu? Faptul de a castiga in trei luni cat intr-un an in Romania, chiar in conditii deosebit de grele, este insa o motivatie suficient de puternica, pentru care multi isi asuma orice fel de riscuri. Unii nu au nici un fel de experienta in domeniu, dar daca sunt intrebati nu-ti vor spune acest lucru. Pentru a reusi sa obtina o slujba, romanul este in stare sa faca orice. Chiar daca former-ul ii cere sa faca ceva ce nici macar n-a auzit niciodata, romanul nu se dezminte si este descurcaret. Este destul de greu pentru unii dintre ei care nu detin nici macar cunostiintele minime de limba engleza. Dar, in doar cateva saptamani, reuseste sa invete macar cuvintele uzuale folosite in domeniu.
[ Inregistreaza-te sau Logheaza-te apoi da refresh la aceasta pagina pentru a citi continuarea]
|
| |
| |
|
GUVERNUL FINANŢEAZĂ DEZVOLTAREA TURISMULUI MONTAN |
| Programul "Superschi în Carpaţi", extins recent printr-o hotărâre de guvern, va fi derulat în perioada 2006-2008. El va beneficia de o finanţare de 130 milioane de euro de la bugetul de stat şi din cele locale, din credite interne si externe şi din ajutoare financiare interne sau externe nerambursabile.
Prima etapă a programului va cuprinde zona Cumpăna, judeţul Argeş, pe lângă localităţile Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal,Râşnov, staţiunea Poiana Braşov, zona Padina-Peştera-Valea Ialomiţei, zona Valea Superioară a Teleajenului - staţiunea Cheia, zona Bran - Moeciu. Cea de-a doua etapă va cuprinde 27 de localităţi, printre care Arieşeni, Borşa, Lacul Roşu, Vatra Dornei, Păltiniş, Parâng, Izvorul Mureşului, Bâlea Lac, iar ultima etapă are în vedere alte 40 de destinaţii turistice, printre care se numără Broşteni, Borca, Durău, Vidra, Ţibleş, Cavnic.
[ Inregistreaza-te sau Logheaza-te apoi da refresh la aceasta pagina pentru a citi continuarea]
|
| |
| |
|
|
