În 15 decembrie s-au adu­nat în faţa casei parohiale mai mulţi enoriaşi care doreau să împiedice evacuarea pastorului; Fiind o zonă extrem de cir­culată, aproape de centrul ora­şului, mulţi locuitori ai oraşului se opreau pentru a afla ce se în­tâm­plă; ei au îngroşat, astfel, ini­ţial involuntar, numărul celor adu­naţi;
În data de 16, numărul celor adunaţi crescuse la circa 400 de persoane, majoritatea nemai­fiind enoriaşi reformaţi, ci cetă­ţeni ai Timişoarei, de diferite etnii şi confesiuni; prin blocarea circu­laţiei în zonă, situaţia s-a radi­ca­lizat; După-amiaza se strigă pen­tru prima dată “Jos Ceau­şescu!”; a fost de ajuns această scân­teie pentru a se declanşa re­vol­ta; în strigăte de “Jos Ceau­şescu!” şi “Jos comunismul!”, de­mon­­stranţii s-au deplasat în diverse puncte ale Timişoarei pentru a chema oamenii la revoltă; au fost trimise trupe de Armată, Miliţie, Secu­­ritate pentru a dispersa mul­ţimea; demonstranţii au fost bătuţi şi arestaţi în aceeaşi noapte şi în di­mineaţa următoare; au fost arestaţi 930 de persoane, dintre care 130 mi­nori;
În după-amiaza de 17 decembrie, mulţimea s-a adunat din nou în centrul oraşului; Informat că revolta nu a putut fi înfrântă, Ceauşescu a dat ordin să se deschidă foc împotriva manifestanţilor; ordinul a fost dus la îndeplinire, căzând primii martiri ai Revoluţiei din Timişoara;
În 18 decembrie, în faţa Catedralei, s-au adunat mai mulţi ti­neri şi copii care au început să cân­te colinzi şi să strige lozinci anti­comuniste; la un moment dat, a apă­rut un blindat din care s-a tras o rafa­lă asupra tinerilor de pe trepte, se­cerând mai mulţi dintre ei;
În noaptea de 18/19, cu com­plicitatea conducerii Spitalului Ju­de­ţean, autorităţile au sustras o parte din cadavrele eroilor din morga spitalului, transportându-le la Bucureşti, unde au fost arse la Cre­matoriu; alte cadavre au fost îngropate pe ascuns într-o groapă co­mună; pentru a se şterge toate urmele, documentaţia referitoare la aceste cadavre a fost distrusă;
În zilele următoare, rezis­tenţa nu a încetat; în 19 decembrie, mun­citorii de la Întreprinderea ELBA au intrat în grevă;
În 20 decembrie a izbucnit greva generală în toate fabricile timişorene; o masă de zeci de mii de oameni se îndrepta spre centrul Timişoarei în dimineaţa acelei zile; în faţa acestei situaţii, forţele armate s-au retras în cazarme;
Liderii revoluţionarilor timişoreni au prezentat autorităţilor comuniste o listă cu cereri din partea populaţiei, listă ce va deveni un real program revoluţionar; În aceeaşi zi de 20 decembrie 1989, Timişoara a fost declarat primul oraş liber al României de către reprezentaţii Frontului Democrat Român, prima formaţiune politică democratică înfiinţată pe străzile însângerate ale Timişoarei; majoritatea arestaţilor au fost eli­beraţi;
În 20 decembrie, oraşul Lugoj, din apropierea Timişoarei, s-a ridicat împotriva regimului comunist, căzând şi aici eroi ai Revoluţiei;
În ziua de 21 decembrie, Ceauşescu, în megalomania sa fără leac, a organizat un miting grandios la Bucureşti, cu scopul de a-l susţine şi de a înfiera aşa-zişii “huligani unguri” de la Timişoara; mitingul s-a transformat, însă, sub privirile pierdute ale dictatorilor, într-o miş­care anti-ceauşistă şi anti-comunistă; În aceeaşi zi au început mişcări revoluţionare în cele mai mari oraşe ale ţării: Cluj, Sibiu, Arad, Târgu-Mureş, Caransebeş, Cu­gir etc.; deşi autorităţile au deschis foc împotriva demon­stran­ţi­lor, românii nu mai puteau fi în­frânţi;
Era o chestiune de ore până la căderea sistemului, ceea ce s-a întâmplat vineri, 22 decembrie, 1989, la ora prânzului, o dată cu fuga soţilor Ceauşescu din Bucu­reşti;
În situaţia confuză care s-a creat, s-au format mai multe grupuri care au dorit să preia puterea; până în seara de 22 decembrie s-a impus grupul condus de Ion Iliescu şi Petre Roman, care s-au organizat în Frontul Salvării Naţionale, care şi-a asumat răspunderea de a duce România pe calea democratizării;
Ziua de 22 decembrie a fost declarată Ziua Victoriei Revoluţiei române; Începând cu seara de 22 decembrie, forţe neidentificate nici până astăzi, dar declarate de noile autorităţi drept contra-revolu­ţionare şi fidele regimului co­munist, au deschis focul asupra ci­vililor şi unităţilor militare din mai mul­te oraşe, creând panică şi con­fu­zie;
Teama de aceste elemente zise „teroriste” a justificat în ochii opiniei publice judecarea sumară a soţilor Ceauşescu şi executarea lor în ziua de Crăciun a anului 1989;
Schimbarea sistemului comunist era un fapt la sfârşitul lui decembrie, dar cu mari sacrificii de a căror absurditate ne întrebăm şi astăzi:
1104 morţi, dintre care 162 înainte de 22 decembrie, iar 942 după 22 decembrie;
3352 răniţi, dintre care 1107 înainte de 22 decembrie şi 2245 după 22 decembrie.

(Sursa: Asociaţia “Memorialul Revoluţiei” Timişoara )

Album:

• 21 Decembrie 1989

• 24 Decembrie 1989

Links

• Noi nu murim !
• Ceausescu.org
• www.timisoara.com