fbpx

Inno Brezeanu si Cristina Irimie va prezinta, asa cum a fost Londra la 1 an de la atentate

A mai trecut un an…Spunem adesea acest lucru, cu gandul la amintiri, la scurgerea timpului. 7 iulie 2006- a trecut un an de la un moment tragic si marcant in istoria capitalei britanice. O zi ce a  marcat comemorarea celor 52 de decedati in urma atentatelor cu bombe din Londra.
Londra la un an dupa atentate a fost mai trista ca de obicei, bataile clopotelor  din capitala britanica au avut un ecou dur pe care l-am simtit cu totiii, in amintirea anului trecut.
52 de decedati, peste 700 de raniti, haos total si frica. 7 iulie 2005, o zi care va ramane o tragica amintire pentru toti cei care s-au aflat in Londra, pentru familiile celor decedati, o data de referinta in istoria Londrei. 4 bombe au explodat aproape simultan. Spitale pline, tipete, dezorientare, disperare si incertitudine, lipsa comunicarii au creat imagini de neuitat, imagini ce vor ramane in memoria londonezilor pe veci. Printre cei decedati, s-a numarat si o romanca, pe nume Michelle Otto. Victima locuia in Mill Hill, nordul Londrei. Poza lui Michelle Otto, a fost luminata de lumina plapanda a lumanarilor aprinse printre coroanele de flori, depuse astazi in Russell Square.
Clopotele catedralei St. Paul’s au rasunat in dimineata zilei de 7 iulie 2006, exact la un an de la exploziile aproape simultane ale celor patru bombe. Coroane depuse de Ken Livingston si Tessa Jowell, ministrul culturii la King’s Cross in dimineata lui 7 iulie 2006, la aceeasi ora tragica, slujba de comemorare in Regent’s Park, in amintirea celor decedati, mii de trecatori opriti din graba londoneza in locurile atentatelor de anul trecut, murmurand in tacere un oftat, conferinte de presa in Russell Square, o natiune intreaga unita in cele doua minute de reculegere de la orele 12:00, imagini de anul trecut vazute din nou pe prima pagina a cotidianelor-nu a fost o zi oarecare. Michelle otto
Fractiuni de secunda care au schimbat si au nenorocit destine, ne-au demonstrat ca traim intr-o lume prea libera, sau privata de libertate- libertatea de a merge linistit si in siguranta la munca. Imi amintesc de cate ori dupa aceste atentate m-am uitat in jurul meu pe metrou la un rucsac suspect; de cate ori m-am simtit infricosata ca suntem la un pas de a deveni rasisti, datorita atentatelor.
Cu doua zile inainte eram pe una dintre acele rute, exact la aceeasi ora. Daca as fi fost si eu victima… un DACA pus de milioane de londonezi, care au avut norocul de a nu se numara printre cei 52 de decedati si 700 de raniti.
Unii am intampinat cele doua minute de reculegere de la orele 12:00 la locul de munca, altii ne-am alaturat multimilor adunate la locurile atentatelor, dar majoritatea am pastrat tacerea.

Si in acelasi timp, in data de 7 iulie 2006, in capitala britanica soarele a rasarit in zorii zilei, s-au nascut copii, s-au legat destine prin casatorii, s-au luat decizii de viitor, ca in oricare zi. Astfel ne-am dat seama astazi, mai mult ca in oricare zi, ca intr-adevar cursul vietii e ireversibil. Orice tragedie e lasata in urma, orice impas depasit, si orice dezastru uitat. Viata merge mai departe. Apune soarele si se lasa seara. Noaptea a surprins Londra la fel ca si in alte zile, dar urcand treptile din fata catedralei St. Paul’s in linistea serii de 7 iulie 2006, sufletul e mai ingreunat ca de obicei. “ Odihneasca-se in pace, Doamne, victimele nevinovate ale atentatelor de anul trecut! ”. Involuntar s-au prelins lacrimi pentru acele destine care au fost curmate datorita unui act crud si nedrept.

Am pasit apoi incet spre Millenium Bridge. Tamisa era involburata. O simpla coincidenta, sau o poveste aparte, o razvratire proprie. Londra e la fel de intriganta, luminile noptii in capitala la fel de stralucitoare. Si totusi nu ne farmeca ca de obicei.

De ce au fost necesare aceste atentate? De ce nu au fost oprite? Cine e de fapt vinovat? Cine e de fapt responsabil? Si cine a gresit mai mult? Poarta Tamisa intrebarile noastre mai departe, in pacea noptii. Bat din nou clopotele catedralei St. Paul’s, marcand finalul acestei zile. In cateva ore vor razbate primele raze de lumina, vestind o noua zi. In Londra e pace. E liniste. E libera. Si viata merge mai departe. Dar in adancul sufletului, simtim ca, traim intr-o lume trista!

Cristina Irimie foto: Inno Brezeanu
External sponsored links
Share
Vă recomandăm să citiţi şi:
< Steaua Vs Middlesbrough Steaua a ratat sansa de a ne aduce victoria in meciul cu Middlesbrough! Romanii din toata lumea au pierdut meciul, si au ratat finala cupei UEFA.
Noi, Romani in UK, am pierdut mai mult decat un meci! Am pierdut sansa de a pleca, pentru prima data in istoria romanilor in UK, peste doua mii de romani, invingatori spre casa!
Am trecut cu totii de la emotiile de la inceput, la euforie, la extaz, galeria romanilor s-a impus in imensitatea coplesitoare a galeriei adverse, pentru ca am trait aceasta seara, romani prezenti acolo, cu tot sufletul!
Speram cu totii o minune pana in ultima secunda a meciului, am cerut Stelei noastre o minune. Dar, asa cum ne-a dovedit viata de ROMAN IN UK, minunile se intampla rar.
Pacat! Nu stiu daca in toata lumea asta au mai fost suporteri Steaua la acest meci, care sa fi dorit cu aceasi ardoare , ca si noi, Romani in UK, Victoria Steaua in aceasta seara.
Pentru noi, ROMANI IN UK, astazi s-a scris o pagina in istorie. E prima oara cand comunitatea romanilor s-a unit, s-a strans, si-a afirmat identitatea cu mandrie, fara teama, intr-un numar coplesitor. Londra, Scotia, Northampton si alte zone de romani, au venit cu totii in Middlesbrough, pentru a fi impreuna. A fost o zi, pe care noi, Romanii in UK, nu o vom uita niciodata. Am cusut drapelul Romaniei, am desenat si am realizat logo-uri proprii, pentru a ne afirma clar identitatea. Si am invatat fiecare ca e bine atunci cand esti motivat de acelasi tel si mai sunt mii de-ai tai langa tine.
Am pierdut meciul! Dar sa nu uitam ca 27 aprilie 2006 a marcat un nou inceput in UK pentru noi.
Cristina Irimie si Inno Brezeanu va prezinta, asa cum a fost:

 Galeria Steaua- din zorii zilei si pana la capat de drum
Steaua Vs Middlesbrough
Liga internationala pentru protectia cailor. - PROIECTUL ROMANIA. In data de 22 martie, a avut loc la Institutul Cultural Roman, fosta resedinta a ambasadorului Romaniei la Londra, lansarea proiectului ILPH ROMANIA. ILPH- Liga Internationala pentru protectia Cailor” este o institutie filantropica britanica, care se bucura de mare succes si recunoastere atat in Regatul Unit, cat si peste hotare.
Aceasta inaugurare s-a bucurat de prezenta Alteta Sa Regala Printesa Anne,  care participa activ in promovarea acestui proiect si a organizatiei ILPH.
>
back to top

Anunturi promovate