Sportivul în vârstă de 21 de ani, legitimat de Dinamo, a vorbit la ProSport LIVE espre decizia, surprinzătoare pentru mulţi, de a reveni la pregătire în România, după un an petrecut ca student la Universitatea din Carolina de Sud.
"În momentul în care am luat decizia de a pleca în străinătate eram într-un impas al carierei mele. Tocmai încheiasem colaborarea cu fostul meu antrenor din România (n.r. - Adrian Gherghel), care nu s-a sfârşit în cele mai bune relaţii. Eram foarte îngândurat - ce voi face mai departe. Iar opţiunea a fost de a pleca în America, la o Universitate de prestigiu şi foarte bine pregătită să susţină sportivi de top din întreaga lume. M-am simţit extrem de bine acolo, eram foarte apreciat. Am luat decizia de a pleca spre mai bine, pentru că am în vedere performanţa, iar în America ştiam foarte bine că voi face parte dintr-o echipă extraordinară, care mă va sprijini şi va face tot posibilul să îmi ating potenţialul maxim, în apă şi academic", a povestit piteşteanul, trecut cu pregătirea şi prin bazinele de la Baia Mare şi Cluj.
"Am reuşit să mă descopăr pe mine foarte mult şi să descopăr părţi din mine care nu erau folosite în România. Au o altă perspectivă, iar eu am reuşit să văd lucruri la mine, din perspectiva lor, pe care nu le văzusem aici. Acum, fiind conştient de ele, pot să construiesc mult mai bine pe baza acestor lucruri pe care le-am aflat", a rezumat Glinţă experienţa americană, din care i-a rămas, cuvânt-cheie, conceptul de echipă. Robert a impresionat în SUA, reuşind în octombrie 2017, ca membru al echipei 12-PAC (n.r. - selecţionata universitară a Statelor Unite) să îl învingă pe triplul campion olimpic Ryan Murphy - în cursa de 200 yarzi (aproximativ 184 m) şi pe cel mai bun spatist pe distanţa de 100 m de la JO Londra 2012, Matt Grievers - într-o cursă de 100 yarzi (aprox. 92 m).
"Am realizat că oricât de mult ţi-ai dori şi oricât de multă muncă ai depune individual nu poţi ajunge la un rezultat excepţional decât dacă simţi că faci parte dintr-o echipă. Am făcut parte dintr-o echipă în care nu duceam lipsă de nimic: aveam patru antrenori care se ocupau de noi, aveam una dintre cele mai bune baze de recuperare, fizioterapeut, centru medical cu psiholog sportiv. O discrepanţă foarte mare între sistemul american şi ceea ce este în România. Dar m-am întors, cu gândul de a încerca măcar să schimb sau să trezesc lumea. Avem bază de selecţie, avem sportivi extrem de talentaţi, poate unii dintre cei mai talentaţi din lume. Trebuie să învăţăm să îi identificăm şi să îi ducem cât mai sus posibil, prin potenţialul pe care îl arată ei", este mesajul transmis ferm de Robert Glinţă, la ProSport LIVE.
"În timpul competiţiei, este mai puţină comunicare înainte de probă între mine şi el, deoarece Robert este un sportiv cu personalitate, cu tonus bun, ştie să îşi intre în concentrarea de probă. Este un sportiv de detaliu, de atenţie, îi trebuie o echipă în spate, trebuie să fie sprijinit, îngrijit şi dus acolo unde îi este locul"
Silviu Anastase, antrenorul lui Robert Glinţă
Robert, omul. În afara bazinului, de la consensul tacit cu mama sa şi colecţia cu 5.000 de titluri din playlist
Robert Glinţă este, parcă, definiţia perfecţionistului. Nu a fost mulţumit de evoluţia de la Campionatele Europene de la Glasgow, deoarece, după ce a fost la 12 sutimi de recordul mondial, a ratat, conform standardelor sale, finala de la 100 m, încheind pe locul 4. În Marea Britanie, argintul de la 50 m al lui Glinţă a fost, totuşi, singura medalie câştigată de înotătorii români. Portretul pişteanului s-a conturat natural, din câteva tuşe, în timpul dialogului de la ProSport LIVE.
"În afara antrenamentelor îmi rămân destule ore libere, pe care le dedic strict odihnei şi recuperării, mai importante chiar decât efortul depus în timpul antrenamentelor. Toată viaţa am încercat să mi-o aşez astfel încât să se alinieze cu principiile mele sportive şi cu scopul pe care mi l-am propus, profesional", a spus Robert, descoperit şi adus spre drumul performanţei de antrenorul Viorel Ciobanu.
Irina Glinţă este cea care urmăreşte pas cu pas cariera fiului ei şi, prin postări detaliate pe reţelele de socializare, îi ţine conectaţi şi pe fanii nataţiei la ceea ce face Robert de-a lungul şi de-a latul pământului. "Nu vorbesc cu mama înainte de curse. Nici eu nu am căutat suport, nici emoţional nici de alt fel, nici ea nu a simţit nevoia de a-mi transmite ceva, să mă pregătească pentru cursă. Ea priveşte lucrurile din perspectiva ei şi nu face deloc un lucru rău. Ştie foarte bine că eu ştiu cel mai bine ce am de făcut şi cum trebuie să mă pregătesc pentru fiecare cursă. Nu intervine, pentru că ştie că nu are cum", afirmă sportivul cu un loc 8 în finala olimpică de la sută spate, în procedeul spate (Rio 2016).
Aliatul lui Robert înainte de concurs este, de cele mai multe ori, playlist-ul bogat, care ar face invidios cam orice meloman. "Am o varietate destul de mare de muzică pe care o ascult. Depinde foarte mult de starea pe care o am. Am aproape 5.000 de piese în playlist şi sunt în creştere. Am şi AC/DC, ascult rock clasic, Red Hot Chili Peppers îmi place foarte mult, Pink Floyd, apoi ascult indie, muzică retro. Ascult muzica anilor '70-'80, din partea tatălui meu ascult mult Modern Talking sau Toto Cutugno. Adriano Celentano - din muzica italiană, ABBA, Roxette sau Guns N'Roses", ajunge la finiş Robert Glinţă.
"Într-o cursă de obiectiv, sunt atât de bine antrenat încât ştiu exact în ce stadiu al cursei mă aflu, ce resurse am pentru a-mi termina proba. Este ceva pregătit la infinit, aş putea spune. Fiecare chichiţă este pregătită la nesfârşit, până intră în subconştient, iar în timpul cursei nu mă gândesc în mod activ la momentul în care mă aflu sau la felul în care îmi intră mâna în apă, sau la rotaţia umărului, pentru că este o mişcare atât de bine înrădăcinată în subconştient şi perfecţionată"
Robert Glinţă
24,12 este recordul lui Robert Glinţă la 50 m spate - rezultat stabilit la CE de la Glasgow, pe data de 3 august. Acesta este noul record naţional al României
53,32 este recordul lui Robert, şi al României, la 100 m spate (27 mai 2018, la Bucureşti)
