Reportajul pleacă de la povestea lui Victor, care prin spiritul său descurcăreţ şi existenţa câştigată la limita legii reprezintă încarnarea „realităţilor obscure” ale Uniunii Europene moderne, dar şi a celor 4 libertăţi europene: circulaţia pentru obţinerea de bunuri, servicii, resurse umane şi capital.
Victor îşi conduce dubiţa sa rablagită din România în Portugalia parcurgând 4.000 de kilometri în 50 de ore, doar 3 dintre ele fiind rezervate somnului. După un popas de 10 ore, se întoarce acasă şi o ia de la capăt. În mare parte drumurile sale înseamnă transportul românilor într-o singură direcţie. El, relatează jurnalistul Juan Moreno de la Der Spiegel „este totodată expeditor, curier, mesager şi contrabandist.” Ştie să-i evite pe poliţiştii corecţi şi să-i mituiască pe ceilalţi.
La momentul căderii dictaturii lui Ceauşescu populaţia României era de 23.5 milioane. Acum a scăzut la 19.5 milioane şi acestea sunt doar cifrele oficiale. Unele estimări arată o scădere ceva mai consistentă (un milion, chiar două, de oameni), cel mai important factor fiind circulaţia liberă, una dintre valorile cele mai dragi ale Uniunii Europene. Un alt factor este rata scăzută a natalităţii.
Populaţia României este răspândită peste tot în Europa, în timp ce România însăşi se tot goleşte. Moreno spune că românii ţin în viaţă în Europa domenii care s-ar fi prăbuşit în lipsa lor: de exemplu Germania nu şi-ar fi putut dezvolta sectorul construcţiilor, măcelăriile ar fi rămas fără forţă de muncă, iar culturile de cartofi şi sparanghel, inexistente. Din cuvintele aceluiaşi jurnalist se deduce că România are un statut cumva unic datorită migranţilor săi, dar incalificabil: „În Europa sunt ţările cu reputaţie proastă, cele cu reputaţie foarte proastă şi mai este România.” Istoria României poate fi văzută, în opinia autorului articolului, ca un adevărat slogan pentru haos, brutalitate şi corupţie. După ce România a purtat un război lipsit de eroism, când, aliat al naziştilor a schimbat macazul, pentru că nu mai era „o idee bună”, a nimerit sub puterea lui Stalin, ca în 1965 să simtă o adiere de optimism prin venirea lui Nicolae Ceauşescu la conducerea Partidului Comunist.
Dan Brett, un expert român de la Universitatea College London, a declarat, răspunzând propriei întrebări: „România e cunoscută pentru corupţie, orfani, Dracula şi Ceauşescu. Nu e o listă prea lungă.” Totuşi, în ciuda faptului că e codaşă la multe clasamente europene, în ciuda faptului că este depopulată şi disfuncţională, ea a repurtat câteva succese semnificative: „Unu: deşi extrem de eterogenă, nu s-a destrămat precum Iugoslavia. Doi: statele estice ce promiteau cel mai mult ca viitoare democraţii, Polonia, Cehia, Ungaria au alunecat înapoi în autoritarism . Acest lucru încă nu s-a întâmplat în România. Trei: România a ales un etnic german preşedinte; nu o să vedeţi un etnic turc ales preşedintele Bulgariei. Patru: În ciuda corupţiei la tot pasul, România a băgat la închisoare politicieni din toate formaţiunile politice.”
Citeste mai mult: adev.ro/pm8dxn
