Pentru a afla unde se vinde ziarul la cel mai apropiat magazin de tine, tirmite un sms la 077 2556 8698, cu adresa ta sau doar codul postal. Iti vom raspunde prompt, anuntandu-te care e cel mai apropiat magazin de unde poti cumpara ziarul.
Ziarul poate de asemenea fi cumparat la Biserica ortodoxa si la bisericile penticostale din Londra, la restaurantul 32 Old Bailey's- St Paul's, restaurantul " The Britannia"-Edmonton, restaurantul Rustic- Mill Hill, restaurantul Tarancuta

Cost abonament :

1 luna-£1

3 luni-£3

6 luni-£5.50

12 luni- £11

Trimite-ti un cec sau Postal Order, platibil catre: Romani in UK., alaturi de numele si adresa d-voastra.

Adresa redactiei: 110 Britannia House

11 Glenthorne Road

Hammersmith London

W6 0LH

110 britannia House
11 Glenthorne Road
Hammersmith, London
W6 0LH
tel: 020 8735 6524
fax: 020 8735 6525
mob: 077 2556 8698
email: ziar@romani.co.uk

EDITORIAL

Ziarul comunitatii romane din UK

Prin lipsa de reactie, oficialii de la Bucuresti accepta sa fim discriminati

Dupa aproape un an de discriminare guvernul britanic a decis prelungirea restrictiilor pe piata muncii pentru muncitorii romani cu cel putin un an. Insensibili la problemele intampinate de romanii care au venit in Marea Britanie pentru a munci, nu pentru a cersi sau pentru a beneficia de ajutoare, guvernantii britanici incearca sa iasa basma curata in fata unui popor satul de imigranti.

Britanicii care nu sunt in stare nici macar sa isi numere imigrantii, gresind la socoteala cu sute de mii numarul total al acestora, se tem acum chipurile de noi, care vag reprezentam 1% din numarul total al imigrantilor.

In urma cu un an ne miram de rolul de tap ispasitor pe care ni l-a conferit Marea Britanie in fata presiunilor din tabloide. Unele voci romanesti au indraznit aici sa critice decizia, considerand-o discriminatorie. Dar niciodata nu am reusit ca romani, departe de casa, sa avem o voce puternica, o voce care sa aiba un cuvant de spus.

Adevarul este ca romanii muncitori din Marea Britanie nu incurca statul britanic, nu impovareaza serviciile sociale si nici nu se cheltuiesc bani din buzunarul statului pentru asistenta oferita acestora. Migrantul roman de aici este mult prea cufundat in viata incercanata a muncitorului de clasa a doua pentru a avea timp sa ceara ajutoare sociale. Culegem in continuare ramasitele ramase pe piata muncii de la alti muncitori europeni.

Anuntul lui Liam Byrne de a mentine restrictiile actuale pentru romani si bulgari este sec, discriminatoriu si disperat. Teoretic decizia guvernului britanic vine dupa consultari indelungate cu Migration Impacts Forum si dupa o atenta analiza a statisticilor privind modelul de imigratie din partea romanilor si al bulgarilor pe piata muncii. Cu toate acestea practica demonstreaza ca decizia este pur politica, guvernantii dorindu-si induiosarea populatiei care va merge la urne. Tema imigratiei este sensibila si temuta in Marea Britanie, devenind tot mai controversata.

Acum ne putem consola la gandul ca am picat din nou ca romani in locul nepotrivit la timpul nepotrivit. Vom gasi o cale de a ne pastra statutul de romani self-employed, dependentii acestora vor obtine premise de munca si ne vom crea singuri o strategie de supravietuire pe taram britanic. In toiul scandalurilor provocate in Europa de rromi si romani de ultima speta este greu sa mai tii capul sus cu mandrie pentru ca esti roman. In urma acestor scandaluri opinia publica din Marea Britanie va fi din nou  influentata negativ cu privire la romani.

In timp ce aici romanii sunt tristi si injositi de mentinerea restrictiilor, acasa ai nostri oficiali sunt preocupati de alte probleme. Nimic nu ii induioseaza si nici prin cap nu le trece sa ne sustina. Ministrul de externe al Romaniei a declarat ca decizia de continuare a restrictiilor nu este corecta, iar noi, romanii de aici nu vom intelege aceasta decizie. De-a lungul timpului am invatat cu totii ca fara perseverenta nu se va schimba nimic. Imaginea noastra nu e datoria noastra sa o sponsorizam aici. Imaginea Romaniei in Marea Britanie trebuie promovata de cei de la Bucuresti. Tacerea guvernantilor nostrii denota slabiciune si lipsa de interes. Cu siguranta inainte de alegeri, vom fi vizitati si imbatati iar cu apa rece. Atata timp cat propria tara accepta sa fii tratat ca cetatean de mana a doua al Europei, accepta,prin tacere, sa fii discriminat si exploatat pe piata muncii in strainatate, este greu de crezut ca strainii sa ne perceapa altfel.

Cristina IRIMIE

Cine ii reprezinta pe romanii din UK ?  

Petitia lansata de noi in urma cu o luna a provocat un neasteptat de mare interes in randul romanilor aflati in Marea Britanie,dovada cele peste 1600 de semnaturi care o sustin. Avand in vedere ca mai avem la dispozitie aproape doua saptamani pana la data la care urmeaza sa o inaintam guvernului britanic, cu siguranta ca numarul sustinatorilor ei  va fi mult mai mare.

   Romani care au nevoie de dreptul la munca pentru un trai mai bun, romani care vor ca cei nou veniti sa nu mai intampine aceleasi greutati, britanici care vad lucrurile altfel decat guvernul, au semnat aceasta petitie si spera ca vom schimba ceva. Au semnat pentru ca nu le este teama sa ceara ce li se cuvine, pentru ca stiu ca doar impreuna, la unison, putem avea o voce ca si comunitate.

    Din pacate, alergand dupa semnaturi am ramas totusi cu un gust amar. Apelul nostru catre asociatii, organizatii si biserici romanesti de a incuraja aceasta petitie si de a o sustine a ramas fara raspuns. Asociatiile si organizatiile nu raspund la telefon, emailul ramane fara raspuns. De teama sa nu deranjam politica britanica, ignoram ce se intampla in jurul nostru si tacem in continuare. Ma intreb si eu daca lipsa de sprijin pentru un demers care cere stoparea discriminarii romanilor din UK provine din lasitate, egoism sau pur si simplu este vorba de dezinteres ? Am investit fonduri in aceasta campanie,am investit timp, si cu mult suflet, o mana de oameni au facut-o cunoscuta comunitatii romanesti. Nu ma asteptam ca zeci de romani sa traverseze Londra pentru a o semna, si totusi au venit.Nici nu credeam ca vor veni romani care sa  ne multumeasca pentru faptul ca, in sfarsit, cineva are curajul sa initieze un astfel de demers si iata ca au venit. Daca bisericile romanesti nu isi deschid poarta catre o asemenea initiativa, cine va sustine intr-adevar sufletul romanului in UK?

   Asociatii ale romanilor din Italia, Spania si Irlanda ni s-au alaturat in demersul nostru, sustinandu-ne moral si incurajandu-ne, in timp ce asociatiile si organizatiile din Marea Britanie nu dau nici cel mai mic semn. Parlamentari britanici din opozitie au avut curajul sa semneze aceasta petitie in calitate de sustinatori ai comunitatii romanesti. Asa cum Romania ignora de atata vreme problemele si situatia romanilor din afara granitelor,tot asa, la Londra, cei care se prezinta ca fiind lideri de opinie si reprezentanti ai romanilor din UK ignora acum petitia ”Stop Discriminarii”. Suntem o mana de oameni care investim in acest demers putinul timp liber pe care il avem. Si facem acest lucru nu din interese personale, ci din datoria morala pe care consideram ca o avem.

   Si atunci, ma intreb si eu retoric (pentru ca oricum nu primim un raspuns): Chiar ii reprezinta cineva pe romanii din Marea Britanie? Sunt convinsa ca datorita lipsei de interes manifestata in ultimul timp de asa-zisii membrii de vaza ai romanilor in UK, la un sondaj de opinie facut intre romanii care au probleme, care se izbesc zi de zi de problemele discriminatorii ale acestui sistem, concluzia ar fi ca romanii din UK nu ii cunosc pe cei care pretind ca ii reprezinta.

  In aceasta lume falsa, exista timp pentru intalniri oficiale si teme de lucru, exista timp pentru interviuri, declaratii de presa si publicitate personala. Oricine se poate prezenta ca fiind reprezentant al romanilor iar o asociatie este usor de facut. Este mai greu sa te tii de promisiuni, si mult mai greu sa incerci sa schimbi ceva pentru romani.

   S-au schimbat romanii, dar ce folos daca nu are cine sa ii reprezinte acum, cand in sfarsit au curajul de a demasca nedreptati, de a isi sustine punctul de vedere?

Imaginea romanului in UK a anului 2007 este interesanta, captivanta si exista destule cazuri de reusita. Dar cei care ar trebui sa cultive aceasta imagine, cei care prin natura organizatiilor pe care le conduc si prin functiile pe care le ocupa ar fi obligati sa ajute, sa sustina si sa se zbata pentru drepturile romanilor, tac sau sunt de negasit.

   Petitia “ Stop discriminarii! Cerem dreptul la munca! “ nu este un proiect care sa aduca bani, ci mai degraba foloseste fonduri ale ziarului; nu atrage glorie, ci atesta ca sute si sute de romani au aceeasi voce, doresc acelasi lucru pentru ca sunt discriminati. Este necesar ca prin acest demers sa atragem atentia guvernului britanic, deranjat de acuzatiile aduse de aceasta petitie.

   Amintesc asociatiilor, organizatiilor si bisericilor romanesti din Marea Britanie ca prin aceasta petitie se solicita  guvernului britanic ca romanii sa fie respectati si sa li se acorde dreptul elementar la munca. Poate in ceasul al doisprezecelea se vor decide sa sustina acest demers… 

Cristina Irimie Octombrie 2007

Trebuie sa fim auziti

Am tacut, am inghitit si am acceptat cu totii sa fim umiliti de politica britanica fata de migrantul roman ani in sir. In lipsa unei pozitii ferme a Romaniei de a ne reprezenta si de a se lupta pentru noi si pentru drepturile noastre, am trait pana acum adaptandu-ne unui mediu mereu potrivnic si de cele mai multe ori discriminatoriu.

Banii britanicului de rand nu au contribuit la plata ajutorului social pe care romanii terifianti urmau sa il ceara odata ajunsi aici dupa 1 ianuarie. Majoritatea romanilor nici macar nu stiu ce inseamna ajutorul social si locuintele oferite de consilii locale. Dar banii contribuabililor britanici, satui de imigranti, au fost folositi pentru a finanta sistemul special alocat noua, romanilor si bulgarilor, pentru a ne bloca accesul la piata muncii. S-au investit milioane de lire sterline intr-un sistem care nu functioneaza si care este caracterizat de functionari incompetenti. Dupa luni de asteptari prelungite pentru obtinerea magicului Yellow Card, magia functioneaza si Yellow Cardul se obtine in doua saptamani. Iar cu el in buzunar, romanul self-employed este in continuare vanat si amendat de ofiterii de imigrari.

 Suntem acum analizati, criticati, transpusi in statistici care doresc sa justifice acest sistem discriminatoriu si aberant. De la Bucuresti rasuna acum, la inceputul toamnei murmure teatrale care ar dori o apropiere a Romaniei de problemele cu care ne confruntam pe meleaguri straine. Probabil se simt si guvernantii nostri datori sa ne poarte de grija datorita infuziei de miliarde de euro care vin din sudoarea muncitorilor romani napastuiti de munca prin tari straine. E greu sa mai credem ca oficial vom fi sprijiniti. Noi, cei din UK, am invatat pe propria piele ce inseamna obligatiile romanului cetatean al Uniunii Europene si ce amar e gustul  acestei fabuloase Uniuni Europene atunci cand te exclude de la drepturi si te califica drept cetatean second hand.

Dupa ani lungi de liber angajat m-as putea bucura acum de titlul de cetatean britanic. Nu imi doresc acest lucru, ci imi doresc sa fiu si eu, la fel ca restul romanilor din UK, cetatean al Uniunii Europene cu drepturi depline. De aceea cred ca este momentul sa cerem guvernului britanic dreptul la munca, un drept fundamental al oricarui om de pe planeta, care trebuie respectat in orice  stat democrat. Imi doresc sa fiu roman contribuabil la economia britanica, dar sa am dreptul de a imi incerca norocul sa obtin un job in UK.

 Jocul statisticilor britanice arata ca romanul in Marea Britanie este muncitor, tanar si sanatos. Barbatul constructor, femeia menajera. Nu adauga insa daca suntem toti constructori si menajere pentru ca am fost fortati sa devenim pentru a castiga o paine in Anglia, sau pentru ca asa ne-am nascut. Nu sunt romanii din UK constructori si menajere, pentru ca are Romania scoli speciale de constructori si menajere. Romania plange dupa constructori si totul se misca incet pentru ca nu exista forta de munca necesara in domeniu.Realitatea este ca romanul lucreaza in Anglia acolo unde  i-a permis sistemul!

  Consider ca avem dreptul sa muncim, avem dreptul de a demonstra ca suntem competitivi si ca la munca depusa avem dreptul si la concediu si la protectie din partea angajatorului.

In decursul lunii septembrie la Londra se va discuta la nivel guvernamental si politic viitorul nostru. Ne vor da, sau nu ne vor da dreptul la munca? Haideti sa nu ne mai punem aceasta intrebare retoric, ci sa o adresam celor care vor decide: guvernantilor britanici.

Cred ca este momentul sa cerem ce ni se cuvine cu mandrie, demnitate, impreuna. Ziarul “ Roman in UK “ impreuna cu website-ul www.romani.co.uk lanseaza acum  petitia “Stop discriminarii! Cerem dreptul la munca! “, iar aceasta urmeaza sa fie inaintata guvernului britanic. Trebuie sa fim auziti, iar solicitarile noastre sa primeasca un raspuns, speram,favorabil.

Cristina IRIMIE

Lasam vara sa treaca…

S-a dus vremea cand romanii veneau ascunsi sub TIR in Anglia sau se aruncau in Eurostar. Au apus vremurile cand isi procurau pasapoarte false si plateau mii de lire pentru a ajunge ilegal in Anglia.
In urma cu un an in parculetul de langa Ambasada Marii Britanii la Bucuresti inca se calca lumea in picioare pentru a isi mentine randul la coada. Coada vizelor de Anglia, visul a zeci de mii de romani. Am trecut recent pe strada linistita unde vechiul consulat a fost daramat. Se sterg incet amintirile trecutului, dar am merita un insemn: “ Aici ani la rand s-au chinuit sute de mii de romanii sa obtina o viza de Marea Britanie! ” Au trecut aceste momente si au trecut si presiunile politice care au oprit libera circulatie a romanilor inspre Anglia ani la rand.
Visele pe care si le faureau cei care erau aici ilegal ca si cele ale copiilor si parintilor acestora din Romania s-au implinit. In vremurile de demult, situatia pe care o au romanii acum parea a fi raiul pe pamant. Se spune ca in viata drumul spre o implinire iti aduce mai multe satisfactii decat implinirea in sine.In schimb,acum altele sunt problemele cu care se confrunta romanii veniti in Regatul Unit. Acum nu se gasesc locuri de munca, e greu sa iti demonstrezi statutul de self-employed si e greu sa iti acomodezi familia venita in vizita de acasa si sa le gasesti si lor un rost in Anglia.
Libera circulatie a oferit fiecaruia sansa de a isi revedea pamantul natal si familia. Dar majoritatea merg acasa si dupa o luna se intorc abatuti inapoi in Anglia. Nu mai este asa usor sa te integrezi nici acasa, unde o lume noua s-a cladit in ultimii ani. Sunt prea multe neintelesuri si diferente in gandire. Romania e in trenul schimbarii, iar cei care nu s-au urcat in el, nu isi mai gasesc locul.
Tanjim dupa sentimentul apartenentei si el ne indeamna sa gonim spre casa. Dar ajunsi acolo ne dam seama ca nu mai suntem cei care am fost inainte de plecare si poate ne simtim straini si acolo desi e greu sa recunoastem. Blazati, tristi,usor debusolati sau poate incantati ne intoarcem in Marea Britanie. Unii realizeaza ca si-au gasit aici un nou “acasa”, altii sunt inca doar in trecere.
Traim totusi in tacere si lipseste o imagine bine definita atat a Romaniei in Regatul Unit, cat si a noastra ca romani. Poate lipseste initiativa sau poate ne pierdem in detalii, nereusind sa gasim un loc comun de discutii. Bisericile romanesti raman punctul central de intalnire si informare. Lumea merge sa se roage si pentru a aprinde o lumanare,dar si pentru a afla noutatile si pentru a isi gasi un prieten, un loc de munca sau pentru a afla cum sa isi obtina acte. Ghidul romanului in Anglia intarzie sa apara iar locul de intalnire ramane virtual. Iar Romania a uitat sa invete din batalia pierduta anul trecut cand a fost denigrata de presa britanica. Am avut suficient timp si bani de la inceputul anului pentru a investi intr-o campanie de branding in Marea Britanie.
Consider ca pe langa aceste lipsuri, care pana la urma nu sunt esentiale, romanilor le lipseste cel mai mult protectia sociala in sistemul britanic si siguranta zilei de maine care este cu mult diferita atunci cand esti un cetatean european cu drept de munca si ai statutul de angajat. Apar cazuri disperate de accidente si exploatare a muncitorilor cu statut de self-employed. Nu am gresit spunand ca suntem tratati ca cetateni de mana a doua ai Europei. Am gresit doar imaginandu-mi ca se va face ceva pentru a schimba acest tratament. Iar vinovatia nu apartine Marii Britanii, care ne accepta trecerea frontierelor si stabilirea noastra aici. Vinovatia este a celor care guverneaza Romania si care uita sa mai bata pe la usile tarilor din Uniunea Europeana. Vinovati suntem si noi, ca simpli membri ai diasporei romanesti de aici pentru ca ne complacem in comoditatea cotidiana, fara a ne interesa de ce alte drepturi am putea beneficia ca romani, ca locuitori ai unei zone din Anglia. Nu ne deschidem spre noi perspective iar procesul integrarii in societatea britanica intarzie sa apara. Exista deja zone in care romanii sunt o comunitate etnica foarte numeroasa. Dar fara o prezentare din afara ramanem invizibili.
In urma cu un an eram oripilati de presa britanica si nu am fi crezut ca este posibil sa ne fie restrictionat accesul la piata muncii. Acum, lasam din nou vara sa treaca, Anglia sa isi revina dupa inundatii si Romania sa se racoreasca dupa codul rosu, imaginandu-ne ca englezii au uitat de existenta noastra. Dar in curand se va discuta din nou de noi si de imaginea noastra aici, de rromii nostrii care au disperat Anglia si de fraudele comise de romani. In curand se va publica urmatorul raport despre numarul romanilor si efectele pe care romanii le-au adus pe piata muncii in Anglia. Cred ca suntem la fel de nepregatiti ca si anul trecut. Iar interesul celor care reprezinta comunitatea romaneasca nu mai este la fel de intens ca in urma cu un an.

Cristina Irimie - August 2007

Poate noul guvern ne va privi cu alti ochi

Dupa zece ani de carmuire a Marii Britanii, Tony Blair s-a retras.Si-a luat adio de la politica britanica si de la poporul care l-a votat, sustinut si criticat de-a lungul ultimului deceniu. Gordon Brown, noul prim ministru al Angliei este o figura politica diferita, cu ambitii politice si o alta viziune asupra viitorului tarii pe care o conduce. Sub conducerea lui, cu siguranta ca si viitorul nostru aici se va schimba.Poate ca noul guvern ne va privi cu alti ochi,ne va intelege mai bine problemele si ne va trata ca pe niste adevarati cetateni europeni.
Inainte de schimbarea guvernului s-a zvonit scoaterea restrictiilor. Cu siguranta, Byrne si Reid au inceput sa vada dovada esecului deciziei discriminatorie de a bloca accesul nostru pe piata muncii. Au aparut cazuri disperate ale exploatarii muncitorilor romani, efecte ale nerespectarii drepturilor muncitorilor romani si nu in ultimul rand contestatii tot mai multe fata de penalizarile ofiterilor de imigrari impuse muncitorilor romani.
Realitatile si statisticile oficiale ale britanicilor cu privire la romani demonstreaza clar necesitatea relaxarii acestor restrictii. Este momentul ca Marea Britanie sa recunoasca faptul ca a gresit si sa incerce sa remedieze raul facut. Exista angajatori dornici sa angajeze forta de munca romaneasca, pentru ca suntem vestiti pentru seriozitatea si calitatea muncii noastre. In acelasi timp, exista voci din comunitatea romaneasca ce incep sa sopteasca faptul ca ne-am saturat sa fim tratati ca roata cea din urma a carutei Uniunii Europene. Satui de ignoranta din Romania, dar si de aici, incepem sa vorbim in numele nostru, sa ne facem parerile auzite si sa cerem raspunsuri pentru modul gresit in care suntem tratati.
Nu a fost usor sa evaluam rezultatul deciziei lui Reid. Acesta a plecat exact inainte de a recunoaste ca a gresit si de a isi repara greseala. Acum trebuie sa demonstram sau sa apelam la bunavointa unui nou cabinet britanic, care la fel ca si cel de anul trecut, este foarte interesat de castigarea popularitatii in randul oamenilor. Daca Brown va decide sa isi impresioneze electoratul prin politica anti-imigratie, vom interpreta iar rolul”tapului ispasitor” si istoria de anul trecut se va repeta.
Opusul lui Reid, Jaqui Smith, noua minsitra de interne a cabinetului Brown, este tanara, moderata si deschisa la noi perspective. Presupun ca varsta ii ofera o elasticitate in gandire, elasticitate care poate sa aduca romanilor mult ravnita libertate totala in Marea Britanie.
Relitatea cenusie provocata de restrictiile lui Reid este tot mai vizibila. Incercand sa blocheze valul urias de romani care a intarziat sa apara, a incurajat de fapt munca la negru si riscurile imense ale acesteia. Dreptul de a fi self-employed este tot mai problematic de dovedit ofiterilor de imigrari care aplica penalty-urile de £1000 fiecarui roman usor de intimidat. Tot practica acestor restrictii mi-a demonstrat cat de amar este sa devii constient ca iti aduci contributia unui sistem strain de cand ajungi aici, dar contrar asteptarilor, acest sistem iti intoarce spatele in orice situatie.
O mama romanca bleastema sistemul draconic al lui Reid care nu ii ofera nici o protectie fiului sau care a muncit ca si self-employed, in cladirea in care isi avea sediul temporar laburista Hazel Blears, noua ministra a Comunitatilor si Consiliilor Locale. Demoland o veche cladire pentru a face loc unui stralucitor hotel de lux, fiul ei, self-employed, a facut munca mizera pentru care un britanic asteapta sa fie platit de patru ori mai mult. Bun la pret, pentru exercitarea dreptului de self-employed, romanul este nenorocit pe viata, aflandu-se la spital cu un picior amputat pana la sold, la varsta de 21 de ani. Acest sistem nu ii va oferi romanului dreptul la ajutor din partea statului care l-a nenorocit pentru ca era self-employed si nu angajat. Daca era polonez sau britanic, situatia lui ar fi fost cu mult diferita.
Am indurat cu totii destul, si ar fi momentul sa ni se recunoasca,in sfarsit, capacitatea de a ne integra in societatea britanica. Este momentul sa ridicam capul si sa fim tratati de la egal la egal. Romanii muncitori merita sa fie platiti si sa fie protejati in aceasta tara care s-a ridicat mult in ultimii ani datorita est-europenilor.

Cristina IRIMIE - Iulie 2007

De ce nu ies la numaratoare romanii din Marea Britanie ?

Ajunsi la jumatatea anului, britanicii au constatat ca invazia romanilor,de care,vai, se temeau atat de mult,nu s-a produs. Nefondate, asadar, au fost articolele scandaloase ale tabloidelor de anul trecut, teama politicienilor de a nu gresi din nou in fata alegatorilor prin deschiderea usilor in fata romanilor. Atunci cand a indraznit, Romania a murmurat mesajul ca romanii nu vor veni in Anglia pentru ca  ploaia londoneza si stilul de viata nu sunt pe placul romanilor. Latini fiind, romanii merg cu precadere in Spania sau Italia, unde se acomodeaza mult mai usor. Nu suntem convinsi ca acesta a fost contra-atacul pe care il meritam noi, cei de aici, dar dupa statisticile britanice se pare ca ai nostri guvernanti au avut dreptate.

Recent, guvernul britanic a publicat statisticile privind romanii veniti  in Regatul Unit dupa 1 ianuarie. Nu a fost subiect de presa tabloida, pentru ca nici chiar Sun-ul nu ar fi reusit sa transforme cifra de 6565 de romani inregistrati la Home Office dupa 1 ianuarie in subiect senzational.

John Reid, in aparararea britanicilor satui de imigranti ne-a restrictionat piata muncii. Se temea ca romanii vor impovara serviciile sociale, vor cere beneficii de la statul britanic si vor crea probleme in scoli si spitale. Temeri false. Cativa romani si-au legalizat statutul, fiecare dupa cum a putut. Putini romani completeaza formularul de la Inland Revenue, care dupa ce esti inregistrat de ei ca self-employed, te intreaba politicos ce nationalitate ai. Nu ne grabim sa ne afirmam identitatea. Nu in ultimul rand, s-a constatat ca doar 0,01% din romani au incercat sa apeleze la serviciile sociale, romani care sunt probabil rezidenti in Marea Britanie.

La referendumul din 19 mai, 3071 de romani au votat la Londra pentru sau contra ramanerii presedintelui Basescu. O mare parte din cei care au votat erau in Anglia si inainte de 1 ianuarie. Ma intreb si eu, asa cum sunt convinsa ca se intreaba si altii, unde sunt atunci romanii si de ce nu ies la numaratoare? Suntem reticenti din fire la sondaje si statistici, sau pur si simplu sunt multi aceia care traiesc in umbra pentru ca “ inca se poate si asa “ ?

Saptamanal vin autocare ce aduc romani in Anglia. Pe ruta Bucuresti-Londra gasim curse low-cost la preturi piperate, dar aeronavele sunt pline cu romani. Tot mai multe firme de consultanta isi fac aparitia pe piata romaneasca. Autorizati sau nu, “ expertii“ in imigrari si servicii financiare incearca sa isi atraga clienti noi. Si cu toate acestea sunt doar cateva mii de romani recunoscuti de guvernul britanic.  Cateva mii pentru care britanicii au investit sume imense in procedee de inregistrare, reclame de atentionare si raiduri de imigrari. Mai mult decat a investit Romania vreodata in acesti oameni.

Parem a fi o comunitate nesemnificativa numeric si slab reprezentata, desi sunt convinsa ca asa se doreste sa parem. Dar cu putina sustinere am putea sa folosim acest argument in propriul interes. Presedintele Basescu a transmis un mesaj emotionant romanilor din Anglia inainte de referendum. Iar ministrul de Externe,dl. Cioroianu ar putea sa isi indrepte atentia si asupra noastra. Se schimba guvernul britanic si este momentul oportun pentru a incepe propria noastra campanie: campania revizuirii restrictiilor si a scoaterii acestora pana la sfarsitul anului.

 Pentru banii pe care ii investim in Romania, meritam acum ce nu am primit anul trecut: o campanie de imagine si  recunoastere. Cerem putin si meritam mai mult. Meritam un ambasador, dialoguri oficiale si o pozitie ferma din partea guvernului si a presedintelui. Am invatat anul trecut de la guvernul britanic cum se construieste o imagine negativa a romanilor. Acum avem sansa sa construim propria imagine, nu neaparat pozitiva, cat mai ales obiectiva, a romanilor din Anglia: prin tineri talentati si povesti de succes, prin perseverenta guvernamentala si recunoastere. O imagine care sa prezinte muncitori harnici care au pus temelii la constructii marete ale Londrei alaturi de romani care conduc marile centre financiare ale Londrei.

Cristina Irimie - iunie 2007

Cerem politicienilor romani doar putina atentie

Ne zbatem in incercarea de a ne integra in sistemul britanic si de a ii intelege atitudinea de multe ori ostila fata de noi romanii. In Londra, in marile orase dezvoltate industrial si in mediul rural britanic auzim vorbindu-se tot mai des romaneste. Ne ducem cu bune si rele traiul departe de casa. Sosesc in continuare romani in cautare de locuri de munca, se formeaza multe mici afaceri si grupuri de interese. Tacem ca si comunitate si suntem ignorati de propriii conducatori politici care sunt mult mai preocupati de interesele lor decat de ale noastre.
In timp ce la Bucuresti politicienii sunt preocupati de referendum, de suspendarea presedintelui si urmarirea intereselor personale nici una din gruparile politice nu se intereseaza de soarta imigrantilor romani din UK. Daca eram mai bine organizati, mai numerosi si mai bine reprezentati, cum sunt romanii din Spania am fi avut poate onoarea unei vizite de curtoazie de la Bucuresti. Apogeul circului politic din Romania ne impiedica sa mergem inainte. Cum ne putem prezenta cu capul sus in vreme ce suntem tachinati pentru situatia jenanta in care ne aflam ca tara? Politica joaca feste si in Anglia si schimbarile majore de pe scena britanica vor influenta cu siguranta si viitorul nostru ca romani in Anglia.
Demisiile importante care vor urma, Tony Blair si John Reid, precum si potentialii succesori ai acestora vor avea un cuvant important de spus in luarea unei noi decizii cu privire la restrictiile la care suntem supusi. Vrem sa muncim dar ne-am trezit si noi ca dorim aceasta libertate intr-un an in care intreaga politica a sistemului britanic pare a fi in schimbare. Se schimba legi, departamente, se produc schimbari administrative majore care afecteaza imigrantii din Marea Britanie.
Pozitia nu tocmai favorabila fata de imigranti a succesorului lui Blair, Gordon Brown, restructurarea Home Office-ului si noile reguli de selectionare a imigrantilor pe care Marea Britanie doreste sa le adopte ne vor da mult de furca atunci cand vom ajunge sa fim din nou subiectul ferbinte al dezbaterilor. Presat de o aspra critica, Reid a promis o evaluare a restrictiilor pe piata muncii a romanilor in cursul primului an. In luna mai se vor publica primele statistici cu privire la imigrantii romani sositi in Regat dupa 1 ianuarie.
Recent un parlamentar din opozitie a sustinut pentru prima data cauza romanilor la Westminster Hall. El a fost primul care a ridicat stacheta romanilor anul acesta in capitala britanica si a dat dovada de o buna cunoastere a comunitatii romanesti dar si a neajunsurilor si erorilor propriului guvern. Sunt convinsa ca intreaga clasa politica de la Bucuresti nu cunoaste atat de bine situatia noastra de aici precum distinsul Greg Hands. Asteptam de la britanici sa ne intrebe ce probleme avem, dar noi nu reusim sa ne strangem singuri sa le discutam. Ne plangem, nimic de zis, dar nu facem nimic sa rezolvam ceva.
Nu am cerut pana acum niciodata nimic de la tara noastra si poate ar fi momentul sa cerem putina atentie. Romania isi aduce aminte de noi doar cand numara infuzia de valuta trimisa de imigrantii din UK acasa. Anul trecut ne-am amagit cu promisiuni de la Bucuresti; fostul ministru de externe ne-a promis un atasat pe probleme de comunitate. Ministerul muncii trebuia si el sa trimita un reprezentant pe probleme de comunitate. Doua persoane care ar fi putut schimba ceva sau ne-ar fi dat macar impresia ca avem si noi pe cineva aici ,de-al nostru care sa ne asculte si sa ne indrume.

Ma intreb si eu, cand oare va trece toata nebunia de acasa? Cat va dura pana cand politicienii romani, atat presedintele, cat si guvernul si Parlamentul, indiferent de culoarea politica vor da atentie si problemelor reale cu care se confrunta romanii din Marea Britanie?
Suntem asteptati cu totii sa ne prezentam la referendum pentru a ne face auzita parerea. Vom merge la vot pentru a demonstra ca ne pasa de Romania, ca existam si suntem mult mai multi decat catadicseste cineva sa afirme, pentru a arata ca avem un cuvant de spus nu doar acum, ci si in viitor.
Cristina Irimie Mai - 2007

Dezamagire, revolta si speranta

Daca v-ar opri cineva pe strada sa va intrebe cine sunt romanii din UK si cati sunt ei ce ati raspunde? Incercarea de a defini acum comunitatea romanilor din UK,  preocuparile si  problemele sale este destul de dificila. Am intalnit reprezentanti ai romanilor care se avanta in afirmatii, dar de cele mai multe ori sunt superficiale. Oameni cu dubla cetatenie care s-au stabilit aici, migranti economici, oameni de afaceri, muncitori necalificati, elita romaneasca din City care are putere de decizie la nivel inalt, rromi si profesori universitari, doctori si constructori, economisti si mici intreprinzatori, hoti si elevi premianti in scoli britanice - acestia sunt romanii din UK. Suntem o comunitate cu multe straturi, intr-o continua schimbare, aflata intr-un moment de tranzitie.  

Rromii,care au impanzit Londra si alte zone ale Angliei,au reusit sa-i socheze pe britanici prin insistenta cu care le spala parbrizele la semafoare sau prin aplicarea metodei “iuteala de mana si nebagarea de seama” in scopul golirii buzunarelor englezilor in statiile de metrou sau pe Oxford Street. In Birmingham isi inchiriaza copiii pentru a cere beneficii sociale de la stat. Sunt fostii rromi care au profitat din plin de cererea de azil inainte de 1 ianuarie 2007. Azilul nu mai este aplicabil pentru ca si ei sunt acum membrii ai Uniunii Europene. S-au dus vremurile in care inchiriau camere in casele oferite gratuit de statul britanic.

O parte din romanii care au lucrat pe acte false inainte de 1 ianuarie, se plang acum deoarece viata e mai grea fiind legal in Anglia decat era inainte. Responsabilitatea purtarii propriului nume aduce cu ea obligatia de a plati impozitele corespunzatoare venitului. Imi aduc aminte de firme experte in inchidere de an financiar cu angajate romance care intrebau clientul de la intrare: Vrei taxele facute pentru Home Office sau nu? Romanul legal platea cu mult mai mult decat cel ilegal.

   Am trezit interesul expertilor si consilierilor politici britanici. Suntem un obiect de studiu pentru ei. Imi displace faptul  ca la unele mese rotunde se fac descrieri ale romanilor, ca BBC-ul intervieveaza romani in fata bisericii prezentantu-i ca fiind “noii veniti” care nu au unde sta, nu au bani si nu pot sa isi gaseasca un loc de munca.Ma revolta obsesia pe care o are o parte a presei britanice in a-i prezenta pe romanii care vin in Regatul Unit,in mod cu totul deformat, evident defaimator, mergand pana la inscenari si trucaje.Asa cum a procedat recent BBC pentru a prezenta asa-zisul caz al romanilor care dorm in corturi in Hyde Park.Si ma doare nespus de mult cand stiu ca au facut-o cu sprijinul unui roman care s-a vandut pe cateva lire.

    Ma deranjeaza afirmatiile superficiale ale unora care incearca sa ne includa ca trofeu la propriul portofoliu in incercarea disperata de a accesa niste fonduri sau de a masca o activitate comerciala sub numele de asociatie non-profit. O mare firma din Farington unde lucreaza sute de romance ca si menajere in hoteluri de lux au cerut angajatelor sa isi obtina statutul de self-employed. Dupa ce au obtinut inregistrarea de la HM Revenue and Customs si National Insurance Number, li s-a cerut Yellow Card, dar dupa doua saptamani nu a mai fost bun nici acesta.Firma nu semneaza contracte de munca cu personalul. Trist este ca romancele inca se imbulzesc sa ia autobuzul si sa mearga la sediul firmei cu flori, cartuse de Kent si pungi de cafea ca sa cucereasca inima uneia dintre cele care se ocupa de angajari.

    Sosesc Sfintele Pasti si e o buna ocazie sa aprindem fiecare o lumanare si sa cugetam. Alergam insingurati, pe drumuri straine. Zeci de mii de lumanari se vor aprinde in noaptea de Inviere in Anglia si vom  murumura in acelasi timp “ Hristos a Inviat! “ Sunt sigura ca impreuna ne-ar fi mai usor. Si tocmai de aceea nu-mi pierd speranta ca intr-o buna zi vom reusi sa fim mai uniti,sa avem o voce puternica si care sa ne reprezinte cu adevarat interesele.

Cristina Irimie - Aprilie 2007

Bucureştiul ne-a uitat

Iluziile si visele au insotit imigrantul roman pe taram britanic multi ani la rand. Orbiti de visul la libertate, romanii nu si-au imaginat realitatea cu care se confrunta aici acum, in anul 2007. Au visat la libertatea de miscare pe care o asteptasera ani la rand. Au fost momente in urma cu un an cand nici nu ne-ar fi trecut prin cap ca vizele pentru Anglia nu vor fi scoase pana in toamna anului trecut. Dar zarurile prin care s-a hotarat soarta noastra aici nu au fost aruncate de cine trebuie.
Visul romanilor,la unison, a fost sa devina legali in Anglia. Iar visul noului venit, care nu prea intelege ce s-a intamplat cu romanii din Anglia pana la 1 ianuarie este sa isi gaseasca un loc de munca, sa castige bani si sa se intoarca acasa. Cei care sunt de mai mult timp aici, se gandesc sa vanda ce au in Romania si sa isi cumpere o locuinta aici. Poate s-au adaptat stilului de viata britanic, fara sa isi dea seama. Unii s-au intors acasa dupa ani intregi in care au urmarit ce se intampla in Romania in fata micului ecran. Nu se regasesc in societatea romaneasca, care nu ii accepta usor pe imigrantii veniti acasa. Sperante si vise inca mai sunt. Deocamdata suntem prinsi in jocul actelor, necesare si mult asteptate. Se fac acte de tot felul, pentru a putea obtine un loc de munca decent, sau cateodata un simplu loc de munca menit sa le asigure noilor veniti painea si un acoperis deasupra capului. E o situatie neprevazuta. Inainte nu se prea punea problema imposibilitatii gasirii unui loc de munca. Situatia s-a schimbat dramatic insa dupa 1 ianuarie. E ironic rezultatul campaniei sustinute de guvernul britanic in care s-au investit peste 1 million de lire sterline. Angajatorii dintr-o data devin suspiciosi si nu doresc sa angajeze romani. Aceeasi romani care lucrau fara probleme inainte de 1 ianuarie 2007, desi erau ilegali. Privita cu detasare situatia de la Londra e delicata,uneori mizera si lipsita de speranta unui viitor apropiat mai bun, mai senin.
Oficialii romani nu au intuit, dar nici nu au urmarit efectele pe care restrictiile lui Reid le au asupra comunitatii romanilor din Anglia. Avalansa de intrebari aparute imediat dupa 1 ianuarie nu-si gaseste nici pe departe raspunsuri. De cele mai multe ori ne izbim de faptul ca nu exista un loc unde sa mergem pentru a cauta un raspuns clar. Chiar daca am dori sa prezentam problemele cu care romanii se confrunta, nu stim cui ar trebui sa ne adresam. Pe cine sa luam la rost pentru actuala situatie? Dupa ce tabloidele britanice si-au manifestat dezamagirea ca nu au intalnit valul de romani inundand Anglia imediat dupa 1 ianuarie, am fost lasati o vreme in pace. Nu a durat mult,iar articolele despre infractorii si cersetorii romani incep sa tina prima pagina in tabloide, chiar daca de cele mai multe ori acestia sunt de alte nationalitati.
Oficialitatile de la Bucuresti sunt mult prea angrenate in circul politic si au uitat din nou de romanii din afara granitelor exact intr-un moment crucial. Daca am avea sustinere din tara, daca s-ar pune mai multe intrebari si ar fi trasi de maneca britanicii care incalca o lege promulgata tot de ei, cu siguranta ca s-ar schimba ceva. Ramane insa o enigma cum sunt procesate dosarele trimise de romani la Home Office. Poate in functie de culoarea ochilor aplicantului se ia o decizie mai repede sau mai incet, se cer sau nu se cer informatii suplimentare. Cert este ca britanicilor nu le convine numarul inregistrarilor de self-employed trimise de romani. Cardurile galbene, despre care ni se repeta sistematic de catre functionarii de la Home Office ca nu sunt obligatorii sunt indispensabile in practica. In lumea reala, lumea aceea crunta si mizera magicul card te scapa de o amenda de o mie de lire. Anul trecut cand mai multe voci au murmurat sintagma de discriminare la adresa romanilor din Anglia, nu putini au fost cei revoltati si jigniti. Discriminarea continua in lumea aceea ferita de vazul multora: pe santiere, in hoteluri, la interviurile de obtinere al unui National Insurance Number. La Wembley angajatorii nu au fost amendati pentru romanii care lucrau acolo ca self-employed. Nu au fost amendati nici bulgarii aflati la munca, angajati direct de firma Multiplex. O inscenare proasta dar trista pentru ca a dovedit inca o data ca nu ne sunt respectate drepturile . Singurul roman care nu a fost amendat avea cardul galben. Lui nu i s-au pus intrebari suplimentare.
Se ingramadesc romanii sa devina self-employed, mai mult de nevoie decat de voie, in schimb nu se grabeste nimeni sa obtina permisele de munca din agricultura si industria alimentara. Cu mic cu mare, romanii devin studenti la cursuri de limba engleza, spre bucuria colegiilor de limba engleza. Nu pentru a invata engleza, ci pentru a obtine dreptul la cele douazeci de ore de munca legala pe saptamana. Se gandesc ca dupa un an vor beneficia de alte drepturi. Daca ne-am trezi totusi inainte de cel de-al doisprezecelea ceas, daca la Bucuresti isi va aminti cineva de noi inainte de a fi prea tarziu, poate se vor inlatura restrictiile dupa primul an. Bulgarii s-au lansat deja in afirmatii, promitand scoaterea restrictiilor. Noi tacem. Sper totusi ca nu ne vom culca pe-o ureche crezand ca daca se vor ridica restrictiile pentru bulgari se vor ridica si pentru noi .

Cristina Irimie  - martie 2007

Se măreşte şi se transformă comunitatea românească din UK

Libertatea de a calatori in Marea Britanie pe baza pasaportului sau a cartii de identitate a condus la un aflux de romani sositi cu avionul, autocare sau tren in cautarea unui viitor mai bun, a unui loc de munca. Primii sositi au

venit pentru a isi regasi familia, in vizita la prieteni, sa testeze terenul.

Dar au venit si multi romani care pana acum nu au reusit sa obtina o viza pentru Anglia, nu s-au incumetat sa mearga la ambasada si nici sa calatoreasca clandestin

pentru a ajunge aici.

In multe sate din Romania, orase in care efectiv tinerii nu au cum sa isi faureasca un viitor, nu isi pot plati intretinerea, s-au inoculat de-a lungul anilor mai multe mituri. Unul din cele mai frumoase vise era ca in Anglia se

fac foarte multi bani si daca ajungi acolo duci o viata buna. Astfel, in ultima luna au sosit sute sau poate deja mii de romani cu speranta de mai bine la Londra, veniti in necunoscut.

Multi dintre ei nu sunt informati, nu stiu incotro sa o apuce si ce trebuie sa faca pentru a munci legal. Din ce se vede la Londra, reclama masiva in care a investit guvernul britanic la Bucuresti pentru a stopa valul imigrantilor romani nu functioneaza. Noul sosit vrea sa munceasca si sa faca bani, sa se poata intretine si sa isi cladeasca

un viitor acasa. Se stie ca e bine sa devii legal. Se simte ca exista un mare pericol de a munci ilegal, prin amenzile usturatoare pe care deja le-au primit multi romani aflati la munca fara documentatia necesara.

Multi dintre functionarii Departamentului de Munca si Pensii, ai Home Office-ului sunt inconsecventi in raspunsuri, derutand si mai mult romanul care cauta sa decida ce pasi trebuie sa urmeze pentru a se stabili legal in Anglia. Auzim la stanga si la dreapta de carduri: albastre, galbene si mov, card de National Insurance number,

CIS card, card de la banca. E un sistem nou, si poate pare a fi mai complicat decat ar trebui sa fie. Fiecare se pare ca are un raspuns propriu, citeste legea in felul lui si o aplica dupa cum considera de cuviinta.

Este foarte greu si pentru cei care au trait mai multi ani in Anglia sa perceapa acest nou inceput, etapa in care ne aflam acum. Unii s-au ascuns in ilegalitate ani multi si acum vor sa se integreze in sitemul britanic, altii au avut o situatie legala, dar au fost nevoiti sa faca munci cu mult sub calificarea lor. Acum fiecare isi scoate diplomele din geanta, le traduce, incearca sa le echivaleze si sa vada la ce ii folosesc. Dar e nevoie de multa rabdare si perseverenta pentru ca sistemul britanic nu e tocmai prietenos.

Nu cred ca Anglia era pregatita pentru toate intrebarile noastre, iar Romania cu siguranta nu ne-a usurat acest drum. Oamenii sunt derutati, e o harababura totala. Inca nu poti obtine un pasaport romanesc prin

procura de la Londra decat daca poti sa demonstrezi ca esti inregistrat la Home Office. Pentru cartea de identitate poti obtine o procura in baza careia trebuie sa ti se elibereze prin imputernicit aceasta carte de identitate din Romania. Dar nu in fiecare judet sunt acceptate aceste procuri. E greu sa gasim un vinovat, ne izbim de birocratia romaneasca de aici.

Cuprinsi astfel intre problemele care se ridica aici si cele care se ridica acasa pentru obtinerea actelor, statutul legal nu e asa usor de dobandit cum am fi visat. La Londra si nu numai, e o harababura totala. Pe langa lumea

necunoscuta in care au intrat, noii veniti se mai izbesc si de greutatea de a inchiria o locuinta, imposibilitatea de a gasi un loc de munca. Trebuie sa cunosti pe cineva care sa cunoasca pe altcineva care te va indruma spre cineva.

Nu te mai ia duba politiei de imigrari sa te transporte spre un centru de detentie unde astepti sa fii deportat pentru ca ai un pasaport fara stampile, dar daca nu ai documentatia necesara si lucrezi intr-un santier sau intr-un

hotel, la o razie de imigrari te trezesti cu amenda de o mie de lire, si mai mult ca sigur fara loc de munca.

Se contureaza mai multe tipuri de romani in Anglia, diferite intre ele. Poate se roaga cu totii in acelasi timp la o biserica romaneasca. Poate se intalnesc in Sectia Consulara. Sau la un restaurant romanesc. Fac parte din lumi

diferite, putand sa se ignore. Dar ideal ar fi ca cei carora le sta in putinta sa intinda o mana de ajutor noilor veniti.

Ca sa fim acceptati de straini, trebuie sa ne acceptam noi unul pe altul. Daca stim ca sunt romani care dorm pe strada pentru ca nu stiu incotro sa o ia, nu e moral sa il lasam acolo. E adevarat ca nu trebuiau sa vina in Anglia fara un plan de bataie. Dar nu sunt singurii straini care ajung intr-o asemenea situatie. Ar trebui sa fie un loc unde sa il putem indruma. Asa cum e un loc pentru alti europeni unde pot dormi, unde pot primi asistenta si ajutor, ar trebui sa cream un loc si pentru ai nostri.

E adevarat ca nu toate cazurile sunt reale, dar chiar avem dreptul sa inchidem ochii pe aceasta premiza?

Cristina IRIMIE

Romanii din Marea Britanie au sansa unui nou inceput - Ianuarie 2007

Prin  sacrificii si multa munca, Romania a reusit sa marcheze mult asteptatul moment al aderarii la UE. Pentru noi, romanii din UK este un motiv de mare bucurie, dar si de mandrie ca suntem romani. Noi, cei plecati prin tari straine, ajunsi din diferite motive pe taram britanic, am avut cu siguranta clipe in care a durut ca suntem romani si am dus cu greutate cetatenia noastra in spate. Pentru ca foarte rar situatia de aici ne-a fost favorabila. Si uite ca, dupa ani lungi si grei, am izbandit. In noaptea de la cumpana dintre ani, valoarea cartii de identitate si a pasaportului de roman au crescut extraordinar. Daca inainte de ora 0:00, unii erau imigranti ilegali, prima bataie a Big Benului i-a transformat in romani liberi in UK. E o libertate si un statut cu care ne va fi greu, dupa atatia ani,sa ne obisnuim.

   Imigrant ilegal roman, roman deportat din Anglia, roman care a trecut frontiera in Anglia cu acte false, infractiuni comise de fapt din dorinta de a munci cinstit, si din greu, dar totusi considerate de stat grave infractiuni, au devenit incepand din noaptea de Anul Nou episoade ale unei epoci apuse. Raman acum istorie.

Pentru noi, romanii din Marea Britanie, acesta este un nou inceput. Este sansa celor mai multi dintre noi de a incepe o noua viata,de a ne afirma ca cetateni europeni,pe taram britanic.

   Tratamentul discriminatoriu primit de nenumarate ori de catre romanii din UK se estompeaza, pentru ca acum suntem cetateni ai Uniunii Europene. Un vames nu mai are dreptul sa ne tachineze, pentru ca e dreptul nostru sa ne plimbam prin vami, sa trecem liberi frontiere interzise sau conditionate pana acum, un angajat al unei banci nu mai poate sa ne refuze anumite servicii pentru ca suntem romani si nu avem credibilitate; pe plan local, avem dreptul de a ne inregistra la votul electoral prin simpla inchiriere a unei locuinte. Sunt drepturi ale unei lumi civilizate, drepturi de care altii s-au bucurat ani lungi, dar pentru noi sunt totusi o izbanda, tocmai pentru ca am fost privati de ele.

Ne ramane problema obtinerii unui loc de munca in Regatul Unit. Peste noapte, din “porunca” lui John Reid, care a cedat presiunii exercitate de “credibila” presa britanica, Marea Britanie a creat o noua lege, redactata special pentru romani si bulgari, privind accesul limitat pe piata muncii. S-a investit apoi, catre sfarsitul anului peste 1 milion de lire sterline intr-o campanie publicitara a carui scop este de a opri valul urias al romanilor care se indreapta spre Marea Britanie. E o campanie desteapta, care ne atentioneaza ca nu putem munci legal in Marea Britanie, si ne indeamna sa nu plecam spre UK daca nu avem un permis de munca. O vedem necontenit pe posturi de televiziune romanesti, o aud milioane de romani la radio. In aeroportul Otopeni, unde a ajuns chiar sa fie lipita pe ghiseele vamesilor, desi doar o mica parte a trecatorilor o iau spre mult-ravnitul Albion. A ajuns astfel o particica din impozitele dupa care plang britanicii in Romania.

   Presa britanica s-a autoproclamat lipsita de credibilitate in a doua zi a anului, prin reportajele transmise din Bucuresti. S-au grabit jurnalistii britanici sa petreaca Revelionul in Bucuresti, in cautarea senzationalului, dar de aceasta data au dat gres. Nici macar The Sun nu a mai reusit sa scoata o poveste scandaloasa despre romani. S-au resemnat privind artificiile din Romania. Mare le-a fost surpiza si celor ramasi aici cand au mers sa intampine primul avion  sosit la Hethrow din Bucuresti si au constatat  invazia celor… patru romani sositi pe culoarul Uniunii Europene.

   Am fost intrebata dupa Revelion de un reporter cati romani vor sosi in Uk in primele doua luni? Am zambit, spunand: No Comment. De ce am comenta? Ii primim oricum doar noi, romanii din Uk cu bratele deschise si piata libera a angajatilor.

   Va mai trece o vreme pana cand romanii din UK se vor debarasa de sintagma: “Sunt ilegal in Uk vreau sa stiu cum pot deveni legal”. Suntem legali cu totii pe strada si in viata de zi cu zi, iar cei mai multi au si lucrat legal. Dar au fost dezinformati si de cele mai multe ori informatia obtinuta de la consilieri juridici britanici si romani in Anglia e prea scumpa si  nu pe intelesul tuturor. Am intalnit in primele zile ale anului romani care au fost ilegal in Uk pana recent, dar au muncit din greu ca si self-employed si au platit impozite statului britanic. Au platit si un avocat care nu le-a spus nici macar ca ei sunt deja self-employed, avand un CIS Card pe numele lor. Sunt inca multe mituri care trebuiesc demontate.Mituri create de unii care au profitat de naivitatea si frica romanilor afalti aici. Devin si ele, treptat, povesti ale unui trecut, destul de dureros…

Dar mai presus de toate sa ne bucuram de sansa acestui nou inceput. Cristina Irimie

Împreună am reuşit - (Decembrie 2006)

Ne apropiem cu pasi repezi de sfarsitul unui an, un an care poate a fost diferit de cei petrecuti de noi, romanii din Marea Britanie pana acum. A fost un an greu, dar decisiv in acelasi timp petru viitor, reusind in cele din urma prin schimbarile aduse sa ne insufle mai multa incredere in noi, in ceea ce suntem, si ceea ce vrem. Cred ca sunt multi romanii de aici care au trecut prin experiente umilitoare, marcante si au dat dovada de un caracter puternic pentru a avea curajul sa intrevada si lumina zilei de maine aici. Dar au reusit, cu multa ambitie, vointa, sa ramana aici, chiar daca legile si tratamentul primit le-au fost de multe ori potrivnice. Bravo lor!

Am fost cu totii “vedetele” tabloidelor britanice in goana nebuna a acestora de a cauta senzationalul. Si astfel, bietii imigranti romani au devenit subiectul lor predilect. Au venit apoi reporterii presei romanesti in cautarea povestii noastre, a romanilor de aici. Dar cu totii sunt prea grabiti, presa in general e prea grabita dupa subiectul fierbinte pentru a avea rabdarea de a asculta. Povestea noastra, cred ca o stim doar noi, cei care am stiut sa deschidem ochii si sa vedem, cei care am stiut sa ne deschidem sufletul si sa suferim, cei care am putut trece peste stereotipuri si prejudecati. Ana Miller a scris in ziarul “Roman in UK” experiente proprii traite in Anglia, adevaruri nescrise pana acum, si a indraznit sa isi prezinte povestea de roman ilegal, in ciuda criticilor primite. Sunt sigura ca nui-a fost usor, dar a meritat.

Ne-a luat si politica britanica in brate, pe noi, romanii de aici, si am ajuns “lozul in plic” al unor politicieni in incercarea disperata de a-si asigura un loc caldut si confortabil in politica anului viitor.

Bucurestiul, trezit de critica si intrebarile presei, a aflat ca existam si noi, romanii din UK pe harta unei Europe ce se vrea a fi promotorul libertatii si a dreptatii intre semenii ei.

Intre timp, aici s-au inmultit bisericile pentru romani, restaurantele romanesti s-au umplut tot mai mult de romanii care se duc la un pahar de palinca sa uite de munca silnica si zilnica. S-au inmultit in acelasi timp si asociatiile care ne apara si ne reprezinta interesele. Mai mult sau mai putin si nevoile, dar poate trebuie si noi sa comunicam mai mult, si mai tare dorintele si asteptarile noastre, pentru a fi mai bine reprezentati. Se tin seminarii in Londra despre imigrare si fantasticul 2007. Cand cei care ne apara interesele vor invata sau vor fi nevoiti sa ne asculte, sa ne accepte si sa ne priveasca de la egal la egal, cand nu vom mai fi o pacoste datorita statutului pe care il avem aici, adica peste treizeci de zile, se vor intampla poate si minuni.

Ne-am adunat mai multi si am reusit sa avem poate pentru prima data o voce comuna, o voce romaneasca, o voce mai puternica si mai usor de auzit, care a transmis un mesaj cu ecouri in Home Office, in Downing Street si in parlament. S-a transmis mesajul ca existam si ca nu ne vom teme sa ii tragem pe unii de maneca la anul, daca vom mai fi tratati ca cetateni de mana a doua.

Guvernul de la Bucuresti a uitat sa investeasca in imaginea Romaniei la Londra pentru ca nu cred ca ar face primavara cu o floare in ploaia si ceata ce indesesc Londra de multe ori. Dar eu, domnilor guvernanti, va spun ca orice primavara incepe cu o floare! Poate la anul, cine stie, Romania membra a Uniunii Europene va valora mai mult in ochii celor care impart bugetele de stat si vor fi mai generosi si cu Londra.

Uite asa, vine 1 ianuarie cu problematicele lui restrictii pe taram britanic, dar nu numai. Si va fi mai bine, vom fi mai linistiti si mai veseli, pentru ca vom fi liberi intr-o lume care e libera demult. Vom putea zbura spre casa, ne vom gasi un loc de cinste in economia britanica si ne vom apuca sa ii invatam pe britanici cum fac romanii business, poate vom fi premiati ca si comunitatea cu cei mai multi mici intreprinzatori. Mai sunt inca multe neclaritati, dar si cerul e destul de rar senin la Londra intr-o luna de decembrie, cand toata lumea se gandeste la mult asteptatele sarbatori de iarna.

 E greu sa descriu in cuvinte fericirea si realizarea pe care noaptea de Revelion o va aduce pentru romanii din Marea Britanie. In fine, nu pot si nici nu vreau sa-mi ascund bucuria ca ziarul nostru, Roman in UK, a implinit zilele acestea un an de existenta. A fost un an greu, dar la capatul caruia, trebuie sa recunoastem, am inregistrat destule reusite. Ceea ce nu poate decat sa ne dea taria de a ne mobiliza pentru a face mai mult si mai bine. Pentru ca cititorii nostri merita mai mult. A fost un an in care am reusit sa doboram din prejudecatile unora, dar am reusit sa aducem si zambetul pe fetele unor romani aici, si lacrimi in ochii altora care s-au regasit printre randurile acestui ziar.

Doresc romanilor de aici un decembrie plin de bucurie, un Mos Craciun incarcat de bogatii spirituale. Sa va ajute Dumnezeu sa va petreceti Craciunul in sanul familiei, oriunde ar fi ea.

 Echipa noastra se va alatura Annei Miller pe trenul romanilor liberi din UK, care va pleca in noaptea de Revelion din Paris. Oriunde veti fi in Noaptea de Revelion, ciocnind paharul de sampanie la 00:00, “ La Multi Ani!” si Felicitari! Felicitari pentru ca impreuna am reusit!  Cristina Irimie

Departe de casă,aproape de tine

Se implineste, iata, un an de cand suntem impreuna. A fost un drum lung si anevoios si putini au fost aceia care au crezut ca vom reusi sa facem un ziar competitiv. Spre dezamagirea acelora, care ne cantau prohodul inainte de a ne naste, ne-am dat toata silinta sa facem un ziar competitiv. Si, judecand dupa reactia cititorilor, a colaboratorilor, a colegilor din presa romaneasca, a oficialitatilor, putem spune, fara falsa modestie ca ziarul “Roman in UK” a reusit sa se impuna pe piata presei, devenind cel mai important ziar romanesc din Marea Britanie. Si asta pentru ca ne-am respectat cititorii si am pus mai presus adevarul si corectitudinea informatiei si am facut tot ce ne-a stat in putinta sa aparam demnitatea si cauza romanilor din Marea Britanie.

Nu intamplator, sloganul ziarului este “Departe de casa, aproape de tine”. Chiar daca ne-a fost greu, chiar daca inca ne este greu, avem multumirea ca cei mai multi dintre cititori au simtit ca tot ceea ce facem le este dedicat lor si noi, la randu-ne, i-am simtit aproape. Iar asta ne-a dat puterea sa trecem peste rautatile izvorand din invidie ale unor elitisti si sa mergem mai departe. Pentru ca romanii din UK au nevoie de un ziar al lor care sa le fie apropape.

Stim ca mai avem multe de facut pentru a imbunatati continutul si grafica ziarului, stim ca setea de informatii a cititorilor nostri este mare, stim ca nu suntem pe placul tuturor – si este firesc – dar inainte de toate, stim ca avem datoria morala fata de romanii aflati in Marea Britanie sa facem tot ce se poate pentru a simti ca au in ziarul “Roman in UK” un prieten de nadejde pe care se pot bizui si cu care pot impartasi necazurile si bucuriile. Le multumim pe aceasta cale tuturor cititorilor pentru ca au avut incredere in noi si le promitem ca vom fi in continuare alaturi de ei si nu-i vom dezamagi. Ii invitam la randu-ne sa ne fie alaturi, pentru ca numai impreuna vom reusi ! 

Laurenţiu UNGUREANU 

Nu ne vom lasa calcati in picioare Noiembrie 2006

In urma cu o luna priveam stupefiati la reactiile presei britanice fata de romani. Acum, privim cum suntem discriminati in Marea Britanie, tocmai de politica britanica si de deciziile oficiale. John Reid a anuntat in urma cu o saptamana restrictiile drastice pe care Marea Britanie le va impune pe piata muncii pentru romani. Sinteza ar fi: bine ati venit in UE, cetateni de mana a doua ai Europei. Exact asa suntem tratati: vom avea onoarea de a intra in Marea Britanie, alaturi de ceilalti membri UE, prezentand doar pasaportul. Vom avea dreptul incredibil de a ne plimba prin Marea Britanie liberi, fara sa mai avem nevoie de o viza turistica, fara sa mai trecem prin experienta obtinerii vizei de la Bucuresti. Cel mai de pret drept, dintre cele cateva castigate este acela de a deveni self-employed. Conform legislatiei UE, acest drept este un drept castigat automat de oricare membru al ei. Suntem obisnuiti cu sintagma de self-employed. E mai greu de descris pentru cei din tara, dar aceia care vor veni aici, vor afla destul de repede despre ce este vorba. Avem dreptul sa devenim mici intreprinzatori. Vom putea deci sa facem business, si cu siguranta ne vom face un loc in economia britanica. Romanii sunt din fire intreprinzatori, ne vom folosi de imaginatia noastra si sunt sigura ca se vor lansa niste mici afaceri de succes in urmatorul an aici. Cum ne vom declara acest statut nu stim inca, pentru ca restrictiile au fost anuntate, dar nu a fost descrisa insa punerea lor in practica.

De ce suntem discriminati tocmai noi? De ce nu suntem primiti in UE cu bucurie si de ce nu se bucura Marea Britanie de venirea noastra, ci din contra i-am speriat teribil? Se spune ca John Reid apara interesele britanicilor. In alte cuvinte, englezii sunt aparati de invazia noastra prin aceste restrictii.Dar britanicii vor pierde pe termen lung, prin cuantunumul taxelor platite de romani. Dureros este ca aceste restrictii vor incuraja munca la negru si exploatarea romanilor care vor intra in acest joc periculos. Iar in acest context vor fi incalcate drepturi fundamentale ale omului, indiferent de originea lui. Am fost miza unor jocuri politice britanice interne, pe fondul scaderii in sondaje a partidului laburist. Exista un segment al populatiei britanice care s-a saturt de imigranti, careia presa i-a inoculat sintagma: imigrantii, cauza tuturor problemelor voastre!

Al doilea cadou primit de la John Reid este mentinerea vizelor pana in 31 decembrie 2006, la orele 23:59:59. Asta ca sa nu poata cumva romanii aflati deja aici sa isi petreaca sarbatorile de iarna cu familia pe malul Tamisei sau in muntii Scotiei.

 Mult a fost, putin a mai ramas! Cei care datorita statutului de sedere aici nu si-au vazut familiile de ani de zile, tind sa cred ca vor pleca acasa de Craciun, si vor reveni dupa Anul Nou. Inarmati-va insa cu toleranta la iesirea din Marea Britanie, tratamentul primit atunci cand nu poti sa dovedesti un statut legal nu e tocmai placut. Dar plecati capul inca odata si zambiti! In ianuarie cand va veti intoarce cu pasaportul romanesc, acesta va fi mult mai valoros, vamesii vor fi obligati sa va trateze cu mult mai mult respect.

Nu prea pot sa vad cine se va bucura enorm de cele douazeci de mii de permise de munca in agricultura si industria alimentara pe care le vom imparti prin niste criterii inca necunoscute cu partenerii nostri de suferinta, bulgarii.  In schimb, norocosi si privilegiati vor fi elitistii care vor beneficia de cele o suta, maxim cateva sute de permise de munca. Canada si SUA au primit cu bratele deschise tineri romani foarte capabili, Marea Britanie pare a fi speriata de romani cu inalte calificari. Studentii vor avea dreptul sa studieze, taxa scolara fiind mult mai mica de anul viitor, si vor avea dreptul sa lucreze part-time. Nu e o noutate, dar poate ar trebui sa ne aratam incantati.

Surprinzator este in schimb ca am indraznit sa criticam politica discriminatorie aleasa in presa, prin scrisori, in viata de zi cu zi, la intalniri in cercuri restranse, dar importante. Decizia lui Reid nu va fi schimbata de ceea ce credem noi, nici de demersurile unor romani, sau reprezentanti ai romanilor. Ministrul Mihai Razvan Ungureanu, spunea zilele trecute in timpul vizitei sale oficiale la Londra ca este un sustinator al principiului picaturii chinezesti: O singura picatura trebuie sa cada des, in acelasi loc, si pana la urma va sparge si fierul. Presa negativa britanica a reusit sa castige o batalie. Dar vom persevera. Lupta nu s-a terminat. Trebuie sa continuam sa reprezentam cu totii cat mai bine o imagine buna a Romaniei, sa insistam sa jucam un rol activ in implementarea acestor restrictii, sa facem lobby pe toate fronturile, sa il tinem aproape de noi pe Geoff Hoon, un adevarat ambasador al romanilor, care s-a zbatut mult pentru a impiedica aceasta decizie, sa determinam oficialitatile de la Bucuresti sa pledeze mai bine cauza romanilor. Avem inca multe de facut, si nu ne vom lasa calcati in picioare, vom continua prin diferite actiuni sa pledam cauza Romaniei, sa impulsionam scoaterea acestor restrictii dupa primul an. 
 Cristina Irimie

Asteptam respectul cuvenit

Intram in Europa dar soarele pe strada romanilor din Marea Britanie intarzie sa rasara. Dupa ce ni s-a dat unda verde pentru intrarea in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, englezii s-au gandit sa ne intampine cu restrictii in loc de felicitari. Memoreaza tipografiile marilor tabloide londoneze numele de Romania si romani. Poate reporterii trimisi in Romania in cautare de aventuri jurnalistice vor invata cateva cuvinte in romaneste pana la urma. Poate in drum spre satele saracacioase vor descoperi si partea frumoasa a Romaniei; dar cu toate acestea, nu cred ca ii va mustra constiinta, deformand realitatea Romaniei. Se cauta un stereotip, se formeaza prin aceste tabloide care au o circulatie de ordinul sutelor de mii zilnic, un profil al romanului. Profil cu care majoritatea romanilor aflati in Marea Britanie nu ne identificam. Timpul a demonstrat ca de fapt englezii nu au o problema cu romanii. Muncitorii romani au demosntrat angajatorilor ca sunt buni la locul de munca. Multi oameni de afaceri ne sustin, o scrisoare a fost trimisa catre Tony Blair, intalniri informale au loc in capitala britanica, unde se face lobby pentru drepturi egale a romanilor care vor deveni cetateni ai Uniunii Europene.
Prin campania agresiva si de condamnat a presei britanice, publicul englez a aflat ca Romania isi face simtita prezenta in Europa. Reporterii englezi au reusit sa detroneze asocierea Romaniei cu Ceausescu si Dracula. Acum Romania e sinonima cu muncitorii romani care vor invada Regatul Unit, romanii care vor abuza de sistemul medical cunoscut in Europa pentru lipsurile sale, copiii romanilor care vor crea probleme sistemului educational, masele de turisti romani care vor veni sa…viziteze Marea Britanie.
Am semnat, alaturi de un grup de romani influenti o srisoare catre Tony Blair prin care ii ceream nerestrictionarea accesului liber al romanilor la piata muncii britanice. Am avut exuberanta de a participa la o emisiune la BBCNews 24, doar pentru a simti ca nu cauta nimeni adevarul; ca presa britanica nu vrea sa transmita o imagine echilibrata. Se cauta senzationalul in Romania si in povestea romanilor. Ni se ingreuneaza drumul spre libertate. Nu am fost felicitati sincer de politicienii britanici pentru unda verde pe care am primit-o pentru intrarea in UE la 1 ianuarie 2007. Dar asta trebuie sa ne incurajeze sa incercam sa schimbam ceva, acum, in cel de-al doisprezecelea ceas.
Restrictiile pe care le va impune guvernul britanic, nu stiu daca ne vor afecta atat de mult pe cat se asteapta presa britanica! Am tacut ca asa a fost vremea, am tacut pentru ca nu puteam spune prea multe. Dar suntem destui romani in UK care ne vom zbate din rasputeri sa schimbam imaginea Romaniei. Ne vom zbate sa ii convingem pe oficialii englezi, pe politicienii diferitelor partide, pe gazetarii britanici ca romanii nu sunt oameni de speriat, ca Romania nu este o tara bananiera, ca totusi respectand asteptam si noi respectul cuvenit pentru nivelul nostru de civilizatie ridicat. Nu suntem noi hoardele barbare care vor face ravagii in Regatul Unit al Marii Britanii. Nu vom lasa disputele politice sa ne foloseasca ca tap ispasitor, ca am fost noi subiectul fierbinte al britanicilor la momentul nepotrivit.
Peste mai putin de o suta de zile, va ateriza in UK primul roman care va schimba culoarul de intrare. Nu vom mai sta pe stanga, vom avea acces la culoarul mult visat al cetatenilor membrii ai Uniunii Europene. Pentru romanii din UK si pentru cei care vor veni, mai urmeaza inca destule dezbateri pana cand ii vom convinge pe englezi sa ni se acorde dreptul la munca. Trebuie insa, sa facem tot posibilul ca acest vis, ironic, visul de a munci liber intr-o tara democratica, in ultima instanta, acest drept fundamental al omului, sa devina realitate. Drumul nu a ajuns la un capat, mai e inca anevoios.
In final, in curand vom fi cetateni UE si e momentul sa cerem drepturi egale. Noi, cei care am petrecut ani de zile pe taram britanic, stim ca de la 1 ianuarie 2007 vom pune capul pe perna mai linistiti in patul inchiriat aici, ne vom crea alt statut si nu vom accepta sa ni se inscriptioneze in frunte “ Roman, fara drept de munca in UK! ”. Cristina Irimie
 

Românii din UK nu trebuie să fie victimele jocurilor politice britanice

În decembrie 2005 se anunţa la Bucuresti că în curând se vor ridica vizele pentru Marea Britanie. Iată-ne ajunşi în schimb la începutul toamnei anului 2006, şi situaţia românilor în UK este critică. În urmă cu două luni, discuţiile în Anglia despre români erau rare.

Referirile la România puţine. Atacul pornit de presa britanică ne-a transformat în schimb în vedetele verii londoneze şi a unei întregi naţiuni influenţate negativ şi de o parte a presei, în percepţia faţă de noi, românii din UK.

Privim cu stupoare cum suntem târâţi în jocuri politice britanice, nu româneşti, cum se fac scenarii zilnice şi se conturează pe zi ce trece tot mai mult ideea că ni se va îngrădi accesul liber la piaţa muncii. Drama imigrantului român în UK pare să fi atins şi ea o culme nemaiîntâlnită până acum. E momentul în care încep să se spulbere planurile de viitor ale zecilor, sau poate sutelor de mii de români. Am tăcut pe meleaguri britanice anul acesta aşteptând un raport de ţară favorabil pentru aderarea României la UE care nu a sosit. A venit vestea că se va amâna scoaterea vizelor pentru români în aşteptarea raportului de ţară din luna septembrie. Am tăcut din nou, atât noi cât şi oficialităţile române. Am acceptat soarta aşa cum a fost scrisă, pentru că, din păcate, am fost obişnuiţi să plecăm capul şi să întoarcem şi celălalt obraz atunci când luăm o palmă. Dar palmele luate la nesfârşit de românii din UK în contextul actual sunt în zadar.

Ce se va întâmpla acum cu noi? În bună măsură simţim că suntem ai nimănui, întrucât reacţia autorităţilor de la Bucureşti s-a lăsat prea mult aşteptată. E drept că totuşi ea a venit şi asta ne mai întreţine dramul de speranţă pe care îl mai avem. Un număr semnificativ de români au ales să se stabilească în UK din considerente economice pentru perioade de timp diferite. Alegerea lor. Alegând însă acest statut de român în UK avem pe de o parte responsabilitatea de a ne integra in sistemul britanic, obligaţia de a respecta legile ţării adoptive, tradiţiile şi cetăţenii britanici. Ne-am asumat responsabilitatea de a plăti taxele şi impozitele pentru banii câştigaţi aici. Taxele ne sunt acceptate atât aici, cât şi in România fără să fim întrebaţi de statutul pe care îl avem in Marea Britanie. Pe de altă parte am sperat, şi încă mai sperăm, că Marea Britanie ne va oferi şi dreptul de a munci şi de a trăi într-un spirit cu adevărat democratic, să învăţăm democraţia pe care să o putem aplica şi la noi în România. Marea Britanie ne datorează măcar atât! Mr. Churchil, pe un petic de hârtie, ne-a predat lui Stalin pentru 45 de ani.

Este de necrezut că britanicii nu sunt suficient de bine informaţi cu privire la români şi România. Este de necrezut că tocmai presa britanică să prezinte o imagine atât de deformată, chiar eronată a noastră. Cum s-ar simţi britanicii dacă, imaginea lor ar fi asociată de noi cu hooligans care devastează tot ce le iese in cale? Aşa sunt englezii? Nici românii nu sunt ca cei câţiva hoţi sau cerşetori care sunt, de prea multe ori, oferiţi de presă ca imagine. Dacă britanicii consideră că pentru greşelile sau faptele reprobabile ale unor români pot condamna o întreagă comunitate românească din Marea Britanie la un asemenea tratament, daca ei consideră că datorită polonezilor nu mai au nevoie de noi imigranţi, nu mai regăsim sensul sloganului Ministerului de Interne britanic: “CONSTRUIM O SOCIETATE SIGURĂ, JUSTĂ ŞI TOLERANTĂ“. Statisticile despre imigranţi sunt interpretabile. Avantajele aduse de imigranţi economiei britanice sunt ascunse, lăsând impresia că datorită imigranţilor esteuropeni rămân englezii fără locuri de muncă şi standardul vieţii în Marea Britanie scade. Dar majoritatea dintre noi, am ocupat doar locuri de muncă refuzate în general de britanici şi care au fost întotdeauna ale imigranţilor, fie ei din Europa sau Asia. Şi în aceste condiţii, cred că ar fi absolut nedrept ca românii din UK şi românii în general să devină victime ale

unor jocuri politice britanice. Cristina Irimie   - Septembrie 2006

Dupa ce am asteptat luni de zile ridicarea vizelor si aderarea Romaniei la UE, gandindu-ne ca vom beneficia de un tratament similar celui aplicat polonezilor in mai 2004, aflam cu amaraciune ca Londra se teme de imigrantii romani si bulgari.In parlamentul britanic a circulat un document care arata ca exista 45,000 de romani si bulgari pe care Marea Britanie nu ii doreste. Acestia nu vor putea fi impiedicati sa vina in Marea Britanie, daca nu se vor impune restrictii in libera circulatie si daca nu va fi restrictionat dreptul la munca a romanilor si a bulgarilor dupa 1 ianuarie 2007.
Dupa absorbtia celor 600,000 de imigranti din Europa de Est din ultimii doi ani, intelegem cu oroare ca autoritatile nu prea si-ar dori un nou val de imigranti est-europeni, care sa beneficieze de drepturi pe taram britanic.In marea intrebarilor si a incertitudinilor romanilor din UK, noile declaratii si articole din presa londoneza ne lasa si mai nelamuriti.
Suntem agreati in schimb de oamenii de afaceri , pentru care am fi un bonus.Zecile de mii de romani din UK au demonstrat angajatorilor britanici ca stim sa lucram, suntem inventivi si constinciosi, cerem putine drepturi, dar aducem beneficii reale in economia britanica.
Agentiile de munca din Londra isi pregatesc campania de marketing pentru anul 2007, culegand informatii despre romani de la formatorii de opinie. Firme britanice de consultanta isi fac reclama in comunitatea romaneasca, pregatindu-se pentru aderarea Romaniei la UE. Sunt cautate cursurile de limba romana in Londra. In 2007 avem un loc al nostru pe agenda multor britanici. Pentru acestia se va repeta fenomenul polonezilor din ultimii doi ani. Oamenii de afaceri vor castiga, noi vom fi multumiti.
Publicul britanic in schimb nu ne doreste. Sceptici si satuli de imigranti se gandesc ca vom abuza de ospitalitatea britanica si vom obtine beneficii din partea statului. Nu se gandesc ca interesul romanilor nu este sa traiasca din banii tarii adoptive de azi pe maine, ci sa munceasca mult si bine pentru a economisi bani.In UK, asa cum am demonstrat in ultimii ani, ne incadram in randul migrantilor economici. Marele val e in tranzit. Nu se vor stabili in Marea Britanie sute de mii de romani. Ministrul de imigrare Tony McNaulty spunea in luna aprilie ca peste zece ani ne vom da seama ca zarva si speculatile vizavi de romanii in UK a anului 2006 a fost in zadar. Se afirma ca sute de mii de est-europeni au venit in Marea Britanie din anul 2004, dar nu ni se spune cati din acestia au ramas, cati doresc sa devina cetateni britanici si sa isi cladeasca viitorul aici.
Dureros pentru noi este ca tara mama a ramas din nou pasiva la declaratile si planurile din Londra care ne au ca obiectiv principal pe noi, romanii din UK.Romania cunoaste prea putin realitatile cu care ne confruntam si accepta din nou fara a riposta conditiile care ni se impun. In acest moment crucial, guvernantii de la Bucuresti sunt mai mult preocupati de disputele pentru putere. Doar presedintele Basescu a facut un apel la guvernul londonez pentru urgentarea ridicarii vizelor.Acest apel necesita perseverenta si critica continua la adresa britanicilor. Ar fi momentul propice ca scopul principal al vizitelor oficialilor romani la Londra sa fie discutarea situatiei romanilor din UK si cererea accesului liber la piata muncii pentru acestia din 1 ianuarie 2007.
In acest moment crucial, auzim in schimb despre mult discutata lege a romanilor de pretutindeni. Facand parte din lupta pentru putere, legea isi propune sustinerea si recunoasterea romanilor din afara granitelor.Legea stabileste drepturile acestor romani in domeniul cultural si educational, ofera sprijin financiar si material pentru promovarea culturii romanesti. Intrebarea este care este sprijinul concret al acestei legi. Romanii din UK au nevoie de informare in viata de zi cu zi, de drepturi pentru integrarea intr-un sistem sceptic, care nu ne primeste cu bratele deschise, de locuri de munca si protectia ca cetateni romani impotriva abuzurilor pe piata muncii. Nu avem nevoie de legi care au ca scop atragerea voturilor celor peste 11 milioane de romani din afara granitelor la probabilele alegeri anticipate .
Tara arde si baba se piaptana Asa se poate vedea din UK actuala situatie. Cristina Irimie - August 2006

Romani in UK-Tacere, durere si subiecte tabu

V-ati trezit vreodata intr-o dimineata cu durere in suflet in UK? Ati patit vreodata sa va doara sufletul pentru ca sunteti Roman in UK? Eu am patit, si sunt convinsa ca nu sunt singura. Nimeni nu vorbeste despre aceste sentimente, tacem cu totii, nimeni nu scrie, si ignoram cu totii anumite subiecte, considerate tabu. Noi tacem, altii ignora.

Romani in UK- am devenit cu totii, prin ceea ce suntem un subiect de discutie si filozofie, atat in tara cat si in afara. Se spune despre noi ca suntem dezbinati, ca nu ne implicam prea mult in viata sociala, ca bem vin romanesc si mancam mici, suntem judecati, si criticati, suntem identificati ca un tot, si se scriu proiecte pentru sustinerea noastra. E bine, se face ceva, dar ne-a intrebat cineva in afara de doctorul de familie, sau cel particular platit scump, ce ne doare in UK?

De ce suntem judecati si ramanem in tacere? De ce suntem condamnati si tacem in continuare? Pentru ca drepturile pe care le avem, si cu care suntem obisnuiti sunt limitate aici. De frica, din cauza vremurilor care au fost, si care inca nu s-au sfarsit pentru multi dintre noi. Ne vom schimba singuri, in timp, daca vom deveni cetateni ai ue.

Incearca altii, si am incercat, inclusiv eu, recunosc, si imi asum responsabilitatea, sa filozofeze despre romanii in UK. Si astfel, romanii in UK, devin un subiect in presa, un subiect de proiect.Dar cine ce scrie despre noi? A scris si a spus cineva ce inseamna sa fi imigrant in UK. Facem sacrificii, uitam de viata de multe ori, se fac lucruri la care cineva din Romania nu s-ar gandi, si nu ne gandeam si noi la ele, erau necunoscute inainte de a ajunge aici, dar le facem, pentru ca asta e sistemul. E un dans. Am intrat in hora, jucam, pentru ca nu avem cale de intors.

Ani de zile s-a aplicat pentru viza de afaceri, pentru a ramane legal aici. Am venit multi ca si turisti, au pair, soferi sau studenti aici, si ne-au transformat avocatii sau consultantii juridici in oameni de afaceri, liber angajati, cu conturi de afaceri. Era singura solutie de a sta legal. Inainte de epoca asta, se predau romanii si cereau azil, isi denigrau tara si spuneau ca sunt persecutati in Romania, pentru ca asa puteai sa ramai aici. E moral sau imoral ceea ce am facut si ceea ce se face? Au venit altii ilegal aici, si au ramas tot cu statutul de ilegali, pentru un viitor mai bun, Dar viitorul este nesigur, prezentul care il traim e trecator, si trecutul, trecutul asta dureros de roman in UK, care s-a cladit cu zdroaba si dureri aici, ramane, e sigur, e o poveste. Poevestea noastra, individuala, ramane in viata noastra si nu il vom uita. Pentru ca a fost dureros, si ce doare nu uiti in viata.

Cine e de vina pentru tacerea si durerea noastra? Sistemul? Care? Amandoua, atat cel romanesc, pentru ca ne-a lasat in bataia vantului, si cel britanic, pentru ca ne-a ignorat total 

Tacem si ne e frica. De ce ne e frica? Celor ilegali, le e frica de fiecare sirena de politie pe care o aud, de bataile in usa, pentru ca ar putea fi cei de la imigrari, care te iau si te trimit acasa. Stiu autoritatile si cei de acasa, ce inseamna sa sari pe geamul unei bai de la etajul 1, nenorocindu-te in fuga, pentru a nu fi trimis acasa?

Vorbeste cineva despre centrele de deportare si ce se intampla acolo? Cei ilegali lucreaza pe alte acte, si isi asuma riscuri, pentru ca daca sunt prinsi sunt tratati ca si criminalii. Pentru a te folosi de acte false e un act criminal si see pedepseste ca atare. Nu exista nici un roman in UK, in afara poate de cei aflati in adevarate vizite de afaceri, a celor ventii in vizite oficiale, care sa nu cunoasca romani ilegali, sa nu stie cum se vine in Anglia fara viza, care este procedura si cat costa. Vorbeste cineva despre aceste subiecte tabu? Doare, dar tacem cu totii. Nu e bine sa vorbesti. E moral sau imoral sa faci aceste lucruri? E bine sau e rau? Cine as fi eu, sa judec. Suntem noi, formatorii de opinie mai morali, ca sa judecam? NU!

Nu a facut nimeni nici o incercare de a identifica aceste probleme, de a le expune, de a cere ridicarea vizelor de a cere sa fim lasati in pace sa ne vedem de viata noastra. Destine schimbate,o viata diferita de a celor care traiesc in jurul nostru, doar pentru ca suntem romani in UK. S-a intrebat Romania vreodata de cate ori ne-am dorit noi, cei de aici, sa fi avut tara noastra alt statut, sa fie vazuta altfel? Noi nu suntem implicati in strategii de imbunatatire a imaginii tarii, nici in planuri de marketing ale unor firme uriase, si cu toate acestea, am schimbat cu totii parerea celor care ne-au cunoscut aici, despre Romania, in bine. Prin ceea ce suntem, prin munca depusa, prin incercarea de a arata strainilor care ne sicaneaza, o parte frumoasa a Romaniei. Fiecare roman in patriot in felul lui.

Avem familii in Romania, trece timpul, si noi ramanem aici. Se duc anii, si nu putem sa recuperam timpulk pierdut, aminitirile pe care trebuia sa le avem cu familia, dar le-am ratat fiind aici. Sunt parinti care si-au lasat copiii in Romania si au venit ilegal in Anglia. De ce? Pentru ca nu aveau conturi bancare consistente in Romania, proprietati pe numele lor, servicii bune, si carti de munca completate pentru a li se aproba o viza. Pai daca ai avea, ai mai veni aici, sa iti rupa spatele muncind, sa plangi si sa simti ca o iei razna? Ai mai veni sa stai in cartiere jalnice ale Londrei, cu alti cinci sau zece romani in casa, sa te sufoci, pentru a strange un ban? Sunt copii in Romania care nu inteleg unde e mama si tata, de ce parintii altor copii plecati in Spania sau Italia merg sa isi vada copiii, iar parintii lui nu vin. Copiii astia cresc, parintii lipsesc pentru a auzi primul cuvant rostit de odrasla lor, pentru a vedea primul pas al copilului, prima zi de scoala. Avem parinti in Romania care imbatranesc, si ii imbatrinim si noi, pentru ca stiu ca ne e greu, si in tacere isi dau seama ca nu le spunem prin ce trecem. Ii framanta faptul ca nu au putut sa ne ofere ceva mai bun, se invinovatesc pentru soarta noastra. Sunt parinti, e firesc. Asteptam decizia la o viza, dureaza luni, la altii ani. Pierdem lucruri existentiale prin absenta noastra, care nu pot fi recuperate.

Ce se face pentru a usura viata romanilor in UK? Se stie de ce tacem, se stie despre existenta acestor dureri? Se stie despre romanii care nu au vazut zambetul copiilor lor? Si-a imaginat cineva cum e sa nu iti vezi copilul plecat in Anglia pentru un viitor mai bun ani de zile? Se stie cum este sa te intorci acasa dupa o lunga absenta si sa izbucnesti in lacrimi cand iti vezi parintele care te asteapta la aeroport? Sa te simti vinovat pentru umerii apasati ai lui, pentru batranetea care i se citeste pe fata? Se stie cum e sa ti se rupa sufletul in doua pentru ca esti departe de ce iti e drag, si nu te poti urca in avion sa pleci acasa, cand ai vrea?

Ma intreb de ce nu si-au unit reprezentantii romanilor fortele pentru a scrie o petitie semnata cu siguranta de zeci de mii de romani, adresata sistemului britanic, cerand drepturi pentru noi, cerand sa fim tratati in conditii umane. De ce le convine tuturor sa ne ignore si sa ne lase in pace in tacerea si durerea noastra?

Cristina Irimie - Iulie 2006

Romanii din UK urmaresc cu mare interes tot ceea ce este legat de aderarea Romaniei la UE.

Anul 2006, de la inceputul sau, este un an in care noi, romanii din UK ne-am pus toate sperantele. Pentru ca, impactul aderarii Romaniei la UE asupra viitorului nostru este mare.

In primul rand suntem romani, iar integrarea Romaniei in UE ne afecteaza in mod indirect prin ceea ce avem in Romania. Pentru multi dintre noi, Romania este „ acasa”, iar Marea Britanie un lung tranzit cu interes financiar. Familiile, averile, posibilitatile de dezvoltare in Romania, nivelul de trai, schimbarea Romaniei datorita viitoarei integrari, constituie factori care ne vor afecta viitorul si sederea in UK.

In al doilea rand suntem romani in UK, si suntem afectati in mod  direct, in viata de zi cu zi,de tot ceea deriva din aderarea Romaniei la UE .

Marele subiect pentru noi al anului 2006, marea intrebare, este ridicarea vizelor. Incepand din decembrie anul trecut s-au facut numeroase speculatii in presa in legatura cu acest moment. Apoi am inceput sa vedem cu deznadejde ca filele calendarului se schimba, nisipul clepsidrei se scurge, si la inceputul lunii iunie, intrebarea legata de vize ramane tot fara raspuns

Am asteptat cu sufletul la gura rezultatul raportului Comisiei Europene din data de 16 mai, dar acesta lasa loc la speculatii. Vom fi nevoiti acum sa il asteptam pe cel din luna octombrie, pentru a afla daca vom deveni membrii ai UE de la 1 ianuarie 2007. Guvernul britanic a afirmat ca vor astepta si ei acelasi raport ca si noi, pentru a hotari o data de ridicare a vizelor si pozitia pe care o are in legatura cu accesul liber la piata muncii al romanilor si bulgarilor.

Imediat dupa rezultatul raportului, gripa aviara  a lovit nemilos Romania. Alta tragedie care  va afecta imaginea Romaniei in Europa. Presa britanica abunda de articole despre coruptia din Bulgaria, mafie si orfelinate,  iar unde sunt prezentati bulgarii, sunt amintiti si romanii, datorita pozitiei comune pe care o au cele doua tari in demersurile privind aderarea la UE.

In urmatoarele luni se mai pot intampla multe care pot influenta decizia comisiei in raportul lunii octombrie. O parte din noi privim inca cu optimism aderarea la UE in 2007, altii devin sceptici.

Daca raportul este favorabil, se vor ridica si vizele pentru Marea Britanie, probabil in cursul lunii noiembrie, iar pana la 1 ianuarie anul viitor se va hotari daca vom avea acces la piata muncii britanice. Datorita jocurilor olimpice din anul 2012, a dezvoltarii spectaculoase a constructiilor s-ar putea sa ni se ofere acest beneficiu. E nevoie inca de muncitori straini, iar romanii sunt harnici, au constatat britanicii in ultimul deceniu. Economia britanica beneficiaza de pe urma celor 300.000 de imigranti din cele opt tari din Europa centrala si de est, devenite membre UE in anul 2004. Daca insa accesul la piata muncii va fi interzis, va fi mai dificil sa avem o situatie legala aici. Iar in acest context, vremea englezeasca si scepticismul cu care am fi priviti, ar puta determina romanii deveniti membrii UE sa isi indrepte atentia asupra altor tari.

Deocamdata, insa, va trebui sa ne punem sperantele in capacitatea guvernului de la Bucuresti, dar si a celui de la Sofia, sa isi faca bine temele in aceasta vara pentru ca UE sa nu mai poata ridica obiectii in luna octombrie.

Deci, speram ca cele patru stegulete rosii ale Romaniei sa isi schimbe culoarea pana in toamna, altele sa nu se mai inroseasca, iar coruptia si mafia in Bulgaria sa fie inlaturate. Romania trebuie sa dea dovada de perseverenta si ambitie, iar Bulgaria are inca destule de rezolvat. In nici un caz nu avem voie sa mergem pe premiza balcanica potrivit careia  vom fi acceptati in UE la 1 ianuarie 2007 pentru ca e cursul firesc al istoriei.

De asemenea, noi, romanii din UK speram ca intreaga clasa politica din Romania va da dovada de maturitate, responsabilitate, unitate si chiar spirit patriotic, si va face tot ce ii sta in putinta pentru a ne conduce in UE peste 31 de saptamani.

Vom inchide ochii la articolele dragute pe care presa britanica le scrie despre noi in capitala britanica, influentand negativ opinia publica, sceptica oricum la adresa imigrantilor.Dar, am trecut noi si prin mai grele, aceasta incercare nu ne va darama. Asteptam in schimb soare, macar in zilele de toamna tarzie pe strada romanilor din UK.

Cristina Irimie - Iunie 2006

Am vazut romanii din UK uniti  -

In zorii zilei de 27 aprilie 2006, doua mii de romani si-au pregatit steagurile Romaniei, tricourile si fularele echipei Steaua, plecand spre Middlesbrough pentru a sustine echipa noastra in meciul contra Middlesbrough. Romanii din UK au plecat intr-o calatorie a afirmarii identitatii, cu speranta obtinerii unei victorii.

Se vorbeste deseori despre numarul romanilor din UK.Este nestiut, dar banuit. Spunem cu dezinvoltura ca sunt in jur de 50.000 sau poate 60.000. M-am intrebat in ultimele zile cum ar fi sa vad aceasta comunitate, pentru o zi, afirmandu-se in Marea Britanie.Ei bine,la meciul Stelei am vazut doua mii de romani uniti, traind intr-o intensitate maxima fiecare secunda a meciului. Experienta traita alaturi de ei m-a invatat multe despre ei, despre mine, despre noi.

Recent, presa britanica estima o invazie a romanilor si vedea in asta repercusiuni asupra societatii. Cati or sa vina? Nu stiu nici eu, nu stiu nici ei. Se spune ca inca 50.000. Dar daca vor fi cei care vor veni, fie ei 50.000, fie mai multi, vor fi la fel ca cei din galeria Stelei, vom avea un viitor mai stralucit si traiul departe de casa va fi mai linistitor.

In noaptea de Inviere, dar si cu prilejul meciului echipei Steaua am batut strazile Londrei, am strabatut sute de kilometrii in cursul a catorva zile cu steagul Romaniei la gat. Apoi am analizat efectele acestei incursiuni. Am constatat ca am starnit interesul britanicilor. Am confectionat un tricou “ Romani in UK” si cred ca daca si-ar gasi locul pe rafturile unui magazin, si-ar gasi si cumparatori.

“Desteapta-te romane din somnul cel de moarte

In care te-adancira barbarii de tirani.

Acum ori niciodata croieste-ti alta soarta ”.

Asa au cantat romanii pe stadionul englez.Imnul Romanei ne-a emotionat pe toti si ne va insoti in pelegrinajul in UK in urmatoarele luni, si descrie foarte bine schimbarile ce vor urma si ce avem de facut. O multime de factori externi ne vor ajuta sa ne schimbam soarta aici. Deveniti membrii ai UE vom avea alt statut, vom avea sanse care pana acum nu le aveam. Prin bunavointa englezilor, vom avea probabil acces liber la piata muncii. Vom putea sa ne permitem sa plecam acasa pentru un weekend, economic va fi mai usor. Vom reusi sa ne afirmam fara a mai intampina atatea piedici.

Acum se scrie istoria romanilor in Uk si,intr-un fel sau altul participam si noi la scrierea ei. Nu sunt microbista, dar am tipat “ Hai Steaua! “ pana am ramas fara glas. Am luat multi dintre noi lumina de la biserica de Pasti,participand la sarbatoarea noastra sfanta.Parca este mai simplu, mai normal acum sa facem toate astea decat era inainte.Probabil pentru ca ne-am schimbat noi, sau am acceptat niste adevaruri despre ceea ce suntem si nu mai e necesar sa ascundem ce suntem. Au marcat un moment de schimbare a noastra. Am ajuns la rascrucea de drumuri a romanilor in UK. Am luat-o pe drumul cel bun, e important sa il continuam.

Se nasc romani in UK, cresc, vin tineri sa munceasca, se intemeiaza familii, se intregesc familii, sunt romani singuri in UK. E legea firii.

 Suntem o mare masa, veniti din toate colturile Romaniei. Dar trecem peste specificurile zonale, pentru ca in fond, suntem toti romani. Vedem altfel geografia Romaniei, invatam datini si obiceiuri ale Romaniei. Acasa nu stiu daca am fi simtit nevoia sa descoperim aceste traditii. Eu port ie, nu cred ca in Romania m-as fi gandit sa am una. Departe de casa, involuntar ne intoarcem la radacini si invatam in sanul acestei comunitati.

Prin noi se formeaza o imagine, imortalizam momente in imagini care vor ramane de referinta. Asa afla englezii ca Pastele nostru a fost la o saptamana dupa al lor, ca intampinam ora doisprezece noaptea de Pasti la biserica, ca Steaua a jucat in semifinala UEFA in Anglia, pentru ca multi romani s-au invoit de la munca pentru aceasta zi. Politia metropolitana simte ca nu ne mai ascundem identitatea, ci o fluturam in fata lor. Nu cerem pareri, nu mai facem ce fac toti ceilalti pentru a fi acceptati, ci facem afirmatii clare. Tacit, sunt acceptate si chiar apreciate.

Dezvoltandu-ne ca un intreg, cu numele de Romani in UK, prin exemple pozitive, de succes, evenimente mari la care sa fim multi si uniti, ii vom face pe cei din jur sa uite de infractionalitatea romanilor care au dat de furca autoritatilor, de cersetorii care au impanzit centrul Londrei, de povestea cu romani ilegali prinsi si trimisi acasa. Vor ramane o parte din trecut.In cateva luni vor putea toti romanii sa colinde piata din Wembley, admirand tarabele fara sa se gandeasca la raziile de la Imigrari care adora zona. Dar numai noi putem sa inclinam balanta in favoarea noastra. Vom fi inclusi in agenda guvernului britanic, a parlamentului, a autoritatilor, si a jurnalistilor. Bancile vor oferi un alt punctaj pentru cetatenia noastra. Au trecut saptesprezece ani de la revolutie. Sunt romani aici care s-au nascut dupa revolutie si nu l-au vazut pe Ceausescu, s-au nascut in democratie.Eu sper ca nu va mai trece mult timp si va veni un momnent cand vom spune cu mandrie ca suntem romani in UK. Si nu ne va mai spune lumea ca asociaza Romania cu Ceausescu si comunismul, nici cu orfelinate si saracie. Va fi alta generatie atunci, si cei dintre noi care vom mai fi aici, vom vorbi din amintiri despre vremurile din anii trecuti.

Acum suntem in centrul atentiei pentru cateva luni. Putem sa  folosim acest moment in favoarea noastra.Haideti sa ne facem auziti si vazuti ca “ Romani in UK”!   Cristina Irimie  Mai - 2006

PUTEM DEVENI O COMUNITATE RESPECTABILA ŞI RESPECTATA

Au înflorit brânduşele, înmuguresc copacii şi ne apropiem cu paşi repezi de Paşti. E un moment prielnic să ne gândim puţin la cine suntem, ce facem,ce ne dorim, cu ce greşim,  ce şi, mai ales,cum putem îndrepta.

Români în UK. V-aţi întrebat vreodată cine suntem noi? Suntem o grupare de străini în Marea Britanie, veniţi aici pentru o perioadă limitată de timp pentru a obţine ceva şi a ne reântoarce apoi acasă? Suntem noi nişte străini care ne dorim să devenim cetăţeni ai acestei ţări,şi să facem din magica insulă europeană un al doilea acasă? Nu ştiu dacă există vreun cetăţean român care şi-a păstrat planul inţial, cel cu care a plecat de acasă venind aici. Nu am venit accidental pe meleaguri britanice.Am venit pentru a obţine ceva.Evident, nu degeaba. Încercând să descriu cine suntem, ce facem şi ce aspiraţii avem,îmi dau seama că, de fapt, trebuie să încadrez românii din UK, într-un tot, pentru a putea defini ce ne leagă, ce ne desparte, ce ne caracterizează. Cu alte cuvinte,facem parte cu toţii  din comunitatea românilor din UK.

             Marea majoritate a membrilor acestei comunităţi a venit aici din motive economice, pentru a câştiga bani mai mulţi şi a se întoarce apoi în ţară.Pentru că acolo este tot ceea ce iubesc. Cei mai mulţi dintre românii aflaţi în Marea Britanie muncesc din greu pentru a strânge ceva bani. Ei nu sunt atât de interesaţi de viaţa socială de aici, şi probabil nu frecventează prea des restaurante, baruri sau cluburi şi nici nu au timp pentru a vizita expoziţii sau a se plimba la sfârşit de săptămână.Totuşi, ei nu au rămas imuni la stilul de viaţă din Marea Britanie. Ţelul lor a rămas acelaşi, dar lungul şi anevoiosul drum parcurs aici i-a schimbat, le-a schimbat mentalitatea.

 Fiecare dintre noi avem momente când ne întrebăm ce facem de fapt aici, care sunt sacrificiile implicate pentru a ajunge la reuşită şi dacă ele merită. Eram,oare, noi conştienţi de ele atunci când am părăsit România? Cu certitudine vă răspund NU! Experienţele dure,marcante ale vieţii nineni nu le povesteşte niciodată.Iar ce este rău,ce este greu, încercăm să ocolim,să diminuăm, pentru că suntem convinşi că altcineva nu ar înţelege. Iar pe de altă parte, de ce să nu recunoaştem că e dureros să retrăim momentele mai neplăcute sau mai grele ? Încercăm să uităm şi mergem mai departe cu capul sus, pentru că oricum drum de întoarcere nu mai este. Munca în construcţii sau la curăţenie, în baruri sau restaurante e solicitantă,uneori şocantă şi aduce doar satisfacţii materiale.Şi din păcate reprezintă un capitol din viaţa majorităţii acestei comunităţi.

          Există studenţi români, veniţi în UK datorită celebrelor universităţi britanice, pentru a-şi termina studiile universitare şi a dobândi o calificare înaltă,necesară  pentru un viitor strălucit. Nici pentru ei nu este uşor. Ei se implică în viaţa comunităţii româneşti, de cele mai multe ori prin voluntariate la instituţii care ne reprezintă şi văd comunitatea altfel, din punctul lor de vedere. Dacă i-am întreba ce părere au despre această comunitate, oare ce ar spune?Există medici români, asistente medicale, ingineri şi specialişti IT veniţi în UK prin contracte de muncă. Reprezintă o clasă socială diferită şi se cunosc între ei, dar nu prea sunt cunoscuţi în comunitatea românilor de aici. Dar sunt şi ei români şi poate au împărtăşit o parte din experienţă oricărui străin în Marea Britanie. Şi în acelaşi timp poate au răspunsuri la unele întrebări pe care şi le pun mulţi români.

       Ne leagă cu adevărat ceva pe toţi?Suntem noi uniţi ca români? Ne ajutăm între noi, aşa cum fac multe alte diaspore? Din păcate, nu. Sau nu atât cât ar trebui. Pentru că există ideea înrădăcinată că românii nu se ajută între ei, că dacă ajuţi vei avea repercusiuni. Dar dacă noi nu ne ajutăm între noi, cine să ne ajute? De ce să ne sară în ajutor un străin, când suntem aşa de mulţi de-ai noştri aici? Fiecare dintre noi, putem să facem ceva, pentru a schimba în bine comunitatea noastră care, pe zi ce trece prinde tot mai mult contur. Se vor scoate vizele în curând. Ne gândim la avantajele personale. Ce vom face pentru românii care vor veni? Suntem datori să îi ajutăm..

Vor fi la început de drum, un drum diferit într-adevăr de cel pe care l-au avut mulţi dintre noi, dar va fi plin de greutăţi. Vor veni români care nu au pe nimeni aici, îşi vor lua inima în dinţi să descopere universul britanic, care e prezentat plin de strălucire de românii de aici, celor de acasă. Nu spunem acasă ce e greu, nici cum e de fapt aici, pentru a nu îi împovăra pe cei dragi cu problemele şi greutăţile noastre. Dar cu toţii am participat activ la crearea unui mit- care e diferit de realitatea pe care o trăim. Îi vom ajuta? Sau  vom gândi egoist că dacă nouă ne-a fost greu, lor de ce să le fie mai uşor?  Eu cred că avem datoria morală să îi ajutăm. Orice comunitate se naşte din necesitate, se lărgeşte şi trebuie să tindă către un viitor mai stralucit pentru toţi membrii ei. Deci, şi pentru cei ce i se vor alătura mai târziu. Nu putem şi nu trebuie să facem abstracţie de această comunitate şi acest număr, care în curând se va mări considerabil.

iecare dintre noi avem o motivaţie pentru care ne aflăm aici¸şi în râdurile comunităţii există şi alţi români care au idealuri şi ţeluri comune. Mă întreb cum ar putea fi caracterizată comunitatea românilor din UK? Avem diferiţi reprezentanţi- insituţii, localuri, centre, care au ca scop deservirea noastră, a românilor din UK, din diferite puncte de vedere. Nu trăim izolaţi şi am convingerea că fiecare dintre noi a avut contact cu ceva românesc pe teritoriul acestei ţări.

 Haideţi să privim alte comunităţi şi să învăţăm de la ei, să ne ajutăm între noi şi să nu îi invidiem pe cei care au reuşit să facă ceva, ci să îi admirăm, să nu le întoarcem spatele conaţionalilor care ne cer ajutorul şi să nu aşteptăm sa fim rugaţi sa ajutăm, să o facem din proprie iniţiativă. De ce se miră românii dacă primesc un ajutor? De ce sunt sceptici atunci când le oferă cineva o soluţie fără să ceară nimic în schimb? Pentru că e ceva nou şi nu ştiu cum să reacţioneze. Haideţi să ne deschidem la noi oportunităţi haideţi să începem să privim lumnea altfel, mai pozitiv şi împreună să reuşim să

schimbăm ceva în bine! Să fim mai deschişi unii cu alţii, mai apropiaţi unii de alţii,să ne  cunoaştem mai bine, să ne dăm mâna atunci când ne e greu şi - de ce nu ?- să ne respectăm. Numai aşa vom fi cu adevărat o comunitate românească ce poate fi luată în seamă de către britanici. Numai aşa putem fi priviţi cu respect şi nu doar cu toleranţă. Să nu uităm că depinde foarte mult de noi înşine să putem deveni o comunitate respectabilă şi respectată.

Paşte fericit! Şi încercaţi să puneţi fiecare o cărămidă  la edificarea comunităţii româneşti din UK,la imaginea a ceea ce înseamnă Români în UK,la  imaginea României în UK.      (CRISTINA IRIMIE)

Aprilie 2006

Luna februarie a adus in capitala Regatului Unit o abundenta de evenimente romanesti, care au adus Romania in atentia multor britanici.

Luna a debutat cu deschiderea festivalului de Film Romanesc, la Mayfair Curzon, festival care a frapat audienta romana prin imagini si amintiri legate de pamatul natal. A reusit in acelasi timp sa capteze publicul englez, oferindu-le imagini inedite ale unui univers nou. Festivalul a adus in atentia noastra tineri regizori romani, prezentand un nou stil abordat in Romania. Subiecte considerate tabu ianinte, critici si realitati au constituit tema filmelor prezentate aici.

In aceeasi perioada s-a desfasurat Destinations& Travel Show, in Earl’s Court, unde Romania a fost foarte bine reprezentata. Ca vizitator am fost placut surprinsa de entuziasmul cu care standul Romaniei a fost prezentat, de mandria cu care reprezentantii nostri povesteau vizitatorilor despre bogatiie naturale ale Romaniei si ofertele turistice ale acestui an. Porturile nationale, palinca si branza de burduf au fost prezente, pentru o imagine vizuala a ineditului romanesc. Mijlocul lunii a adus prezentarea Romaniei la conferinta “ Incluziune/Excluziune” a scolii de studii slavonice si est-europene din Londra. Tinerii absolventi romani au prezentat teme precum “ Imigrantii si incluziunea ”, “ Evolutia etnografica in tarile Europei Centrale si de Est “.

Data de 17 februarie a adus o romanca la usa lui Tony Blair, cu o petitie ce propune o schimbare de lege in Regatul  Unit. Batem la usi inalte, incercam sa schimbam ceva, parerile noastre incep sa fie considerate, universul britanic incepe sa se intereseze de Romania si sa auda tot mai des de ea.

Ultima parte a frigurosului februarie a fost marcata de vizita oficiala a ministrului Afacerilor Externe al Romaniei la Londra, si a inclus inaugurarea noii sectii consulare a Ambasadei Romaniei la Londra, decernarea a 3 premii de onoare, tratative cu Asociatia Medicilor Romani pentru infiintarea dispensarului romanesc la Londra.

In data de 25 februarie, pe langa petrecerile romanesti care fac acum parte din weekendurile romanilor in UK, la Institutul Cultural Roman, fosta resedinta a ambasadorului Romaniei la Londra, fundatia Care& Comfort Romania a oferit o seara de neuitat, prin splendidul recital oferit de Ion Caramitru impreuna cu Victor Nicoara. Linistea serii, ecoul versurilor lui Eminescu recitate de talentatul maestru au lasat audienta fermecata.

Studentii romani de la LSE au intampinat venirea primaverii cu organizarea Saptamanii Romanesti. Sunt tineri, au initiativa si ne aduc cinste printr-o noua abordare.

Incepem sa simtim prezenta comunitatii romanesti in UK, iar luna februarie ne-a demonstrat ca se poate vorbi despre Romania, se poate sa avem o viata sociala in spirit romanesc pe aceste taramuri straine.

Se scrie in presa tot mai mult despre comunitatea romaneasca in UK, cei de acasa sunt informati de ce se intampla in viata noastra. Petrecerile romanesti s-au inmultit, iar spiritual de concurenta intre organizatori este benefic, pentru ca va aduce rezultate bune. Romanii vin la aceste petreceri insotiti de prieteni de diverse nationalitati, care gusta din delicatese romanesti, stiu sa aprecieze vinurile noastre, fredoneaza ritmuri ale muzicii noastre, si invata sa danseze in hora. Pentru ei e ceva nou, pentru noi e o parte a traditiilor, a ceea ce suntem si vom fi. Mediatizarea programelor de divertisment si a celor culturale straneste interesul comunitatii. Astfel, tot mai multi, incep sa iasa din rutina vietii in UK, integrand aceste evenimente in programul lunar.

In ultima duminica a iernii, s-au vandut martisoare la biserica ortodoxa din Londra, oferite cumparatorilor si la magazinele romanesti din Londra si Northampton. Am intampinat 1 martie cu martisorul in piept. E o traditie, e al nostru, il port cu mandrie.

Luna martie ne va aduce mai mult spor, energie si pofta de viata, derularea proiectelor existente pentru promovarea imaginii Romaniei in UK. Ne asteapta in curand noi zboruri spre Romania, cu diferite destinatii. Numarul celor care calatoresc in Romania este in continua crestere, si sunt convinsa ca pana la sfarsitul anului, numarul romanilor care vor zbura spre UK va creste sporadic. Se cauta tutori de limba romana in centrul Londrei, pentru oameni de afaceri care vor sa invete romaneste. Romania devine o destinatie des aleasa de investitori, oameni de afaceri si angajati ai unor companii gigantice britanice. Am devenit in sfarsit un punct pe harta Europei interesant pentru cei de afara!

Martie 2006

Scriam in editorialul trecut despre infiriparea unei stranse comunitati a tuturor romanilor din UK.A fost un editorial in care multi cititori si-au regasit simtamantele si gandurile, ideile si sperantele. Mie mi-a starnit intrebari referitoare la simbolul unei comunitati, ce o reprezinta, cum se face auzita si simtita. Gandurile si visele catorva romani din UK in prima luna a anului 2006, an pe care l-am numit anul sperantelor si al realizarilor au dat nastere unei idei, care s-a transformat intr-un proiect mare, greu, dar care v-a crea un simbol, ce va ramane viu in timp, numit “Romani in UK”.

Cand anul 2006 si-a dezvaluit primele raze de lumina, un cetatean britanic, de orgine romana, cu suflet si identitate de roman astepta in vama din Dover  trecerea in UK. Insotea un transport de coletarie impreuna cu reprezentantul unei firme de coletarie de mult stabilita in UK. Transportul de colete a fost aspru controlat, vamesul invocand diverse motive pentru a nu accepta trecerea transportului. Pachetele erau trimise de cei dragi si plini de dor de acasa, si reprezentau simboluri ale sufletului romanesc: carne afumata, carnati, slanina, vin de casa, palinca, cozonaci, pachete pe care le asteptam cu nerabdare, pretioase pentru ca nu au valoare materiala, ci sunt simbolul magicului de acasa, . Domnul Nicu Dinescu, identificandu-se cu pasaportul britanic i-a explicat vamesului scotian valoarea acestui transport. Apeland la sentimentele lui de scotian, prin invocarea traditiilor vii ale Scotiei, acesta a inteles valoarea pachetelor si le-a dorit celor doi bun venit in UK. De ce suntem tratati asa, de ce prezentarea unui pasaport britanic schimba modul de abordare, iar noi, ca romani, identificati prin pasaportul roman suntem priviti diferit, si sceptic?

De experiente similare ne-am lovit cu totii mai devreme sau mai tarziu in pelerinajul in UK. Fiecare ne-am dorit si ne dorim sa promovam imaginea Romaniei in UK, sa schimbam mentalitate lumii despre noi. In urma cu 7 ani am ajuns pe taramul britanic, pe care l-am numit, la frageda varsta de 16 ani jumate, insula viitorului meu. Primii doi ani i-am petrecut la o scoala in Devon, inconjurata de straini. A fost o experienta dura, simtind de multe ori ca imi pierd identitatea, neputand sa ma identific cu nimic din ce ma inconjura. Gandeam altfel, simteam altfel. Ma deranja ca lumea nu stia nimic despre Romania in afara de Ceausescu, Dracula si cersetorii Londrei. Ca raspuns, am realizat o expozitie fotografica despre Romania, numita “Romania- intre Mit si Realitate”, mitul fiind reprezentat prin peisaje si folclor si reprezentand Romania mea, iar Realitatea a fost prezentata prin portrete de cersetori si tigani pelerini. A starnit regrete, si a schimbat opiniile celor care au vizitat-o. Nu am vrut sa vand fotografiile alb negru cu cersetorii, doar cele color, pentru ca nu am vrut sa promovez in nici un fel imaginea  pe care o aveau englezii la vremea respectiva despre Romania.

Intrebata fiind adesea din ce tara sunt, raspundeam zambitoare ca sunt din Romania. Si am fost lovita adesea de o privire sceptica, cateodata insotita de dispret. Ce stiau cei care ma intrebau de Romania? Acum, nu stiu insa daca ei sunt de condamnat. Lumea in care traim este destul de ignoranta, viata cotidiana fiind extrem de solicitanta. Daca UK a vazut atat de putine simboluri ale Romaniei aici, cu ce sa ne identifice? De ce sa asteptam noi ca ceilalti sa isi creeze o imagine pozitiva despre tara noastra, cand putem sa cream noi o imagine, un simbol pe care sa-l sustinem, sa il promovam si sa-l facem simtit. “ Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide! ”

Majoritatea diasporelor din UK au un centru de indrumare, de asistenta pentru membrii lor. V-ati intrebat cum ar fi daca ar exista un loc in care sa mergi atunci cand esti pierdut in ceata, si nu stii incotro sa o apuci? Un loc in care sa stii sigur ca vei gasi un raspuns, o solutie la o problema arzatoare, unde sa mergi sa iti expui ideile si cineva sa te ajute sa le materializezi?

Conform dictionarului de limba romana, o comunitate este definita ca un grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune. Avem nevoie de o definitie concreta si actuala a comunitatii romanesti din UK. Si de un centru care sa o reprezinte. De-a lungul anilor trecuti, romanii s-au confruntat cu probleme sociale si juridice. Dar le-au depasit singuri, pentru ca le-a fost teama sa le expuna, fiind siguri ca nu se va rezolva nimic. De ce? Ce face un nou venit, care nu are pe nimeni in UK si nu stie unde sa mearga, ce sa faca? Isi doreste sa nu fi venit, sau se intoarca inapoi. Dar daca are si datorii si a facut sacrificii pentru a ajunge aici? Haideti sa ii primim pe toti cei cu probleme, nevoi, intrebari si nelamuriri in acelasi loc. Ne temem sa vorbim, nu stim cum sa facem o statistica exacta a numarului membrilor diasporei romane in UK. Ne e teama sa ne spunem  problemele, sa ne cerem drepturile? De ce? Aceasta comunitate se va largi simtitor in urmatoarele doisprezece luni.

Avem o ambasada, biserici, consul onorific, Centrul Cultural Roman, Institutul Cultural, restaurante, magazine, discoteci, Fundatia Dacia, institutii filantropice care strang fonduri pentru diverse proiecte, site-uri romanesti, branduri romanesti in UK. Avem comunitati restranse imprastiate de-a lungul Marii Britanii, nestiute de cei care nu le sunt membrii. Dar, suntem uniti? Ne exprimam liber ideile si parerile, sau ne e teama sa spunem ce credem pentru a nu fi criticati? Suntem liberi, intr-o tara libera, aproape de unul de simbolurile Londrei, Hyde Park Corner, unde fiecare isi poate spune parerea liber de sute de ani. Gandim multe, si spunem putine, sau nu spunem nimic. Ne e teama sa nu fim criticati sau sa nu suparam. Puterea unei comunitati vine din unitate si forta comuna. Fiecare individ, societate, firma, grupare, poate sa isi aduca benefic contributia la cladirea unei stranse comunitati.

Ziarul “Roman in UK” impreuna cu Nicu Dinescu, fondatorul cunoscutului restaurant romanesc Britannia , Nicole Formescu, compozitor, interpreta de muzica usoara, mama si romanca, in acelasi timp, , site-ul www.romani.co.uk reprezentat prin Inno Brezeanu, dorim sa punem bazele unui centru romanesc, numit “Romani in UK”, care sa va ofere o identitate de care sa fiti mandri, sa devina locul spre care va indreptati atunci cand aveti nevoie de orice sfat sau ajutor in privinta vietii in UK. Ne vom stradui, impreuna, sa reprezentam comunitatea romanilor din UK, sa cream un simbol cu care sa fiti mandri sa va identificati, dar mai ales sa fim alaturi de voi.

Cristina Irimie - Februarie 2006

A mai trecut un an… 2005… un an greu, la fel ca toti ceilalti? Nu stiu… Stiu insa ca imi doresc un an nou diferit de toti cei care au trecut. Si la fel va doresc si voua, romani in UK!