Bine ati venit!

Romani.co.uk este principalul loc de intalnire al  romanilor care traiesc in Marea Britanie.
Speram ca veti considera utila vizita pe site-ul nostru si va asteptam sa va alaturati noua pe lista de discutii.

Mic manual alternativ pentru românul amator in UK

Pe val, sub val 

Poveste cu snobi si "baieti de baieti"

Mic manual alternativ pentru romanul amator in UK

In primul rand, trebuie sa ne hotaram daca suntem numai romani amatori sau suntem profesionisti. Pentru ca, asa cum bine zicea Clemenceau, a fi roman nu e o nationalitate : e o profesie.

In decursul existentei sale multimilenare, romanul ajuns in UK se confrunta uneori brusc, alteori treptat, cu aceasta intrebare fireasca : Da' tu al cui din Kinshasa esti, bre ?, pe care bastinasul britanic o reformuleaza cu eleganta-i caracteristica in ' Where are you from ?.'.
La aceasta intrebare a cititorilor nostri, raspundem : din Romania. Asta ar fi raspunsul scurt. Orice profesionist insa trebuie sa segmenteze piata, si sa ofere raspunsuri cat mai divers colorate pentru masele largi, populare. Altfel degeaba e cultivat, asa cum nu sunt astia de pe aici. Si pentru a demonstra ca profesionistii lor nu sunt cu nimic mai prejos decat ai nostri, iata, am incropit o listuta, o listisoara, un mic manualutz de raspunsuri alternative, functie de functia si gradul celui care raspunde, pentru ca cine intreaba stim. Se.

Nu SE intreaba la Radio Erevan ?

Raspunsul trist - lacrimogen : din Romania. ah, daca ati sti, domnule, doamna - izbucnind in lacrimi - n-aveti 5 pounds, ca de trei nici de parcare nu-mi ajunge, si trebuie sa duc Rollsul asta familiei.
Raspunsul obraznic : Bine ca esti tu destept, ba ! Huliganilor ! Huooooo! Ati vazut ce v-a dat Hagi la oase ? - chit ca Hagi n-a prea jucat- dar in fine, efectul.
Raspunsul superior : da, dar eu sunt student/amiral/om politic/femeie politica/copil politic/detinut politic / de ce nu mai dati azil politic ?
Raspunsul in treacat : ba pe-a mat-tii.
Raspunsul serios : Domnule/doamna draga, Romania a facut mari progrese.etc.etc.ieri, obscurantismul.azi,libertatea.ieri, intunericul..azi, lumina.s.cl.
Raspunsul ocolit : Ati auzit ca maine ploua ? Se da sigur pe toate posturile. si ce vreme de golf era..a propos, doreste cineva ceai ?
Raspunsul vag : din Europa continentala, din Sud; daca insista - de fapt din Asia de Vest, chiar la granita.vedeti.zgomot de harta desfasurata - unde nu mai incape harta pe masa si aluneca pe partea dreapta. a propos, stiati ca noi circulam pe dreapta ? Da ? interesant ..si, tot de stanga, tot de stanga..?.
Raspunsul indiferent: Does it really matter ?. Why ?
Raspunsul evreiesc ( cu o alta intrebare ) : Da' matale ?
Raspunsul autoritar : Din Romania ! Mainile la ceafa ! Rascracarati picioarele ! Acum o sa beg cum n-ati mai vazut voi begging ! Noi suntem pro ! Fesenisti ! Adica profesionisti.
Raspunsul meu : De fapt, din Romania - de ce ?

Lista poate fi imbunatatita. Imaginea Romaniei, nu in timp util pentru noi cei de pe ea.

Poate ca o sa facem noi vreo diferenta. Ca de adunare nu poate fi vorba.
Saurianul Roman, 

pentru conformitate, Sorin Munteanu
                                  

Pe val, sub val

Faptul ca intelegi prea bine de ce au englezii o atitudine circumspecta (desi e chiar stigma uneori);
faptul ca nici tie nu-ti plac tiganii cersetori sau alte fiinte certate cu legea care vin din Romania;
faptul ca orfanii din Romania au fost tratati oribil si mai sunt inca prin anumite locuri....etc. etc. -
toate aceste adevaruri pe care le accepti si le impartasesti cu englezii nu anuleaza trairea frustrarii pe care ti-o da apartenenta la aceeasi identitate colectiva cu respectivii, faptul ca esti din aceeasi oala cu ei sau ca altii te vad ca fiind in aceeasi oala.
Ce mi-e Romanian, ce mi-e Romany? Sigur, din fericire, posedam si o identitate individuala care ne permite sa ne 'afirmam' pozitiv si sunt destui oameni in Anglia carora le pasa mai mult
de identitatea noastra individuala decit ca venim din Romania; sau care vad in Romania si altceva decit copii orfani si tigani. Altfel nu am rezista
aici.
By and large, insa, perceptia negativa a identitatii noastre romanesti nu e un lucru care sa ne dea aripi, ci dimpotriva, e un lucru dureros si frustrant.
E ca si cum ai innota nu pe val ci impotriva valului, mereu in pericol sa te ineci; trebuind sa faci eforturi mult mai mari sa rezisti la suprafata, prin
comparatie cu cei pe care apartenenta la o alta identitate colectiva ii plaseaza pe val.
Din pricina dificultatilor unii dintre noi chiar renunta sa se mai recomande ca romani altogether; incearca sa taie partea colectiva din identitatea lor
si sa se afirme, chipurile, ca englezi. Altii isi umfla pieptul cu miturile romanismului atemporal si incep sa se uite si ei cu dispret la englezi.
Raspund adica la stigma cu stigma. Ambele sunt reactii de complex si ambele incearca sa acopere frustrarea noastra. Nu e usor sa faci parte dintr-o categorie de oameni care sunt sub val si sa
ramii echilibrat in frustrarea pe care ti-o provoaca apartenenta asta. Cred insa ca atitudinea echilibrata e, pe de alta parte, singura noastra sansa.
Minerva

Poveste cu snobi si "baieti de baieti"
                                 
de la Navetistu' nr. 2

În noaptea de Înviere mi-am luat nevasta si ne-am dus la biserica româneasca. Recunosc spasit ca noaptea Învierii este singurul moment într-un an întreg când calc prin biserica.
Nu mi-a venit sa cred ca românii din Londra sunt atât de multi încât cei mai credinciosi dintre ei pot umple pâna la refuz o biserica (altfel încapatoare) si trotuarul din fata ei pe o distanta de câteva zeci de
metri.
Si nu mi-a venit sa cred cât de mult eram polarizati - eram noi, "legalii", cu "job-uri", cu conturi în banca si cu carduri si ei, "ilegalii", cu munci la negru si cu "cash". Si am realizat ca de fapt ca vreau sa ma rup de acea imagine a României, pe care o revedeam în fata mea - "baiatul de baiat", îmbracat în cel mai bun trening, "de oras", în cei mai buni "adidasi" si cu lantul de aur pe dinafara.
Sunt snob, nu-i asa ? Atunci ce mai sunt cei care nici macar în aceeasi clasa sociala nu se împrietenesc? Cei care ajunsi "dincolo", uita cu totul de unde au plecat ? Care nu mai recunosc nimic din ce au fost si ce au trait ?
Cei care ajunsi în UK sunt mai britanici decât britanicii autentici ?
Snobismul meu îl înteleg si îl condamn, dar ma împac cu gândul ca am cunoscut multi români din categoria sociala cu care îmi place sa ma identific si m-am împrietenit usor cu ei. 
Este un fel de a-mi mai trage câte-o palma în fata oglinzii... Dar ceilalti ? Cum se împaca ei cu
statutul de "cei mai britanici" ?

Navetistu' nr. 2

P.S. Ghilimelele din textul de mai sus marcheaza clisee de gândire. Care dintre ele va sunt familiare ?