Cei mai mulţi dintre pacienţi insistau să ofere ceva. Dacă erau de prin sate, aduceau legume – în general, lucruri din gospodăria lor.
Suma de bani pe care o primeşte un doctor depinde de cât de priceput şi de cât e de mare clientela lui. Un medic rezident care lucrează pe lângă un specialist nu prea primeşte bani, pentru că pacienţii îl "recompensează” pe medicul specialist mai întâi.

Existau foarte multe discuţii printre colegii mei de facultate despre acceptarea mitei şi ideea generală era că acesta este un lucru rău, din punct de vedere moral. O parte dintre colegii mei care au rămas în România au rămas fideli acestui principiu şi nu acceptă bani.

În 2003, şi eu şi mama mea, am avut nevoie de intervenţii chirurgicale, în instituţia unde lucram. După operaţie, mama mea a fost pusă în scaunul cu rotile, dar infirmierii care trebuiau să o ducă în salon nu se mişcau. Când i-am întrebat ce aşteaptă, mi-au spus: <<Ştii de ce aşteptăm. Nu ne-ai plătit>>. Nu a părut să conteze că eu eram îmbrăcată în halat şi că în mod evident lucram acolo. Când am început să împing singură scaunul şi şi-au dat seamă că nu o să le dau bani, au dus-o pe mama în salon, bombănind.

Tradiţia plicului
Intervenţia chirurgicală la care trebuia să ma supun eu se referea la îndepărtarea unei leziuni de pe faţă, despre care exista suspiciunea unui cancer de piele, aşa că voiam cel mai bun chirurg plastic. Un prieten m-a prezentat unui chirurg plastic din Bucureşti. De obicei mita se oferă după operaţie, dar mulţi pacienţi preferă să dea banii înainte de intervenţie, ca să fie siguri că medicii sunt mulţumiţi şi vor face ce e mai bun cu putinţă. Când am încercat să fac asta cu chirurgul care urma să mă opereze, mi-a refuzat banii şi mi-a spus să-i investesc în cărţi de medicină pentru mine. L-am admirat mult pentru acest lucru.

Totuşi, înainte de operaţie, am auzit tot felul de poveşti îngrijorătoare, de la pacienţi, despre anestezistul meu. Mi s-a spus că refuza să anestezieze pacienţii care nu i-au dat destui bani şi că-i trimitea înapoi în salon.Am fost foarte stresată că mi s-ar putea întâmpla şi mie acest lucru şi n-am putut să dorm în noaptea dinaintea operaţiei, îngrijorată că nu am destui bani la mine.

În România,  înainte să fii băgat în sala de operaţie, esşi dus într-o cameră unde te dezbraci de tot şi-ţi pui un fel de pânză pe tine, pentru operaţie. Îmi amintesc cum stăteam în acea cameră, doar cu pânza pe mine şi cu plicul cu bani în mână. Îmi era teamă că plicul nu o să ajungă la anestezist sau că o să adorm şi nu o să ştu ce să fac cu el. Mă panicasem că nu sunt destui bani.
Mita e aşteptată la toate nivelurile din sistemul medical, de la specialiştii de top, până la asistente şi personalul auxiliar. Îmi amintesc că înainte de operaţie, asistenta de pe salon mi-a spus că nu au un pat pentru mine. După ce prietenul meu i-a dat nişte bani, în mod miraculos un pat a devenit disponibil.
Corupţia a fost unul dintre cele mai importante motive, când am decis să plec din România. Doctorii poartă aceleaşi halate albe cu buzunare mari ca şi coafezele, şi banii sunt băgaţi în buzunarele lor ca şi cum ar fi recompensaţi pentru că au vopsit părul cuiva. Nu voiam asta. De fiecare dată când cineva a încercat să-mi dea bani doar pentru că îmi făceam meseria, m-am simţit oribil.

Specialiştii pleacă în străinătate
Din cei 300 de studenţi la medicină care au terminat cu mine, în anul 2000, cel puţin jumătate lucrează acum în străinatate.  
Am venit în Marea Britanie în urmă cu trei ani şi, deşi îmi lipseşte familia, a fost o experinţă cu adevărată pozitivă, atât din punct de vedere profesional, cât şi ca pacient. Am avut nevoie de o intervenţie chirurgicală anul trecut şi a fost o uşurare că nu a trebuit să mă gândesc la bani. N-am fost îngrijorată că nu am destui bani la mine ca să-i pot da asistentei să mă schimbe de haien sau că să-mi aranjeze patul.
Ca parte a efortului de a scapa de corupţie în România, anumite persoane au sugerat ca mitele să devină oficiale, dar nu văd cum asta ar putea funcţiona. Guvernul trebuie să înceapă să plătească salariiii mai bune doctorilor - în acest moment, nici măcar un medic specialist nu primeşte mai mult de 300 de lire sterline pe lună.

continuarea Jurnalul National