Potrivit criticului de artă Mark Hudson, femeile domină spațiul expozițional din cadrul Switch House, „de la Louise Bourgeois, cea mai importantă artistă a perioadei recente, ale cărei lucrări personale ocupă unul dintre etaje, la relativ puțin cunoscuta artistă româncă, Ana Lupaș, ale cărei spirale metalice încasetate sunt printre cele mai misterioase și magice lucrări din întreaga clădire”. 

Instalația The Solemn Process 1964–2008 a Anei Lupaș cuprinde 21 de sculpturi unice din metal care variază în dimensiune și formă, precum și două panouri, fiecare prezentând un complex de 40 de imagini cu efect sepia. Lucrările au fost create pe o perioadă de cinci decenii, în trei etape: între 1964 și 1974 și 1976, între 1980 și 1985 și între 1985 și 2008. Aceste trei faze sunt legate de schimbările sociale și politice și România în acești ani. Fotografiile reprezintă o serie de obiecte din paie în medii rurale sau agricole. Obiectele din fotografii redau aceleași forme precum sculpturile metalice sugerând relația directă dintre ele, în ciuda materialelor diferite și a prezenței lor în galerie.

 Instalația Anei Lupaș a fost expusă prima dată în cadrul Taxispalais din Innsbruck, în 2008 și în prezent a fost achiziționată cu fonduri puse la dispoziție de Comitetul de Achiziții pentru Rusia și Estul Europei al Tate Modern. Frances Morris, directoarea Tate Modern o descrie pe Ana Lupaș ca „echivalentul est european al lui Joseph Beyus care a făcut lucruri extraordinare în mijlocul comunităților rurale din Transilvania în anii ‘60”. The Solemn Process a rezultat dintr-un proiect social în care sculpturi minimaliste din paie au fost realizate de localnici și instalate peste tot în jurul caselor acestora. Pentru prima etapă a proiectului, artista a colaborat cu localnici din satele din Transilvania pentru a realiza spirale cilindrice și circulare din paie și argilă, prin tehnici tradiționale, folosite de obicei în construcția caselor sau a gardurilor. Aranjamentele au fost apoi fotografiate. În parcursul artistei a urmat o perioadă dificilă cauzată de climatul comunist, la fel și pentru locuitorii din România. Între 1980 și 1985, artista a încercat să restaureze lucrările inițiale, provocată totodată să găsească noi modalități de a se întoarce la conceptul original. În etapa finală a proiectului, din 1985 până în 2008, obiectele efemere au fost „conservate” prin învelirea lor în forme metalice.

Autor: Cristina Beligăr 

Sursa: Transilvania Reporter