Cand credeam ca le-am vazut pe toate, dupa ce ne-am obisnuit cu gandul ca traim in tara tuturor posibilitatilor si cand nimic din ce e omenesc nu credeam ca ar mai putea sa ne zdruncine impacarea cu destinul, o intamplare rupta parca din spatiul extraterestru isi face aparitia in gradina Carpatilor. Pentru a descrie amploarea evenimentului, cuvintele sunt neputincioase. Imaginile vorbesc de la sine. E stirea care spune totul despre noi.O adevarata echipa de interventie se buluceste cu profesionalism sa dea de capatul problemei. Un sef imbracat in costum pune mana pe o creanga, o rupe din copac, apuca o sarma de pe marginea drumului, altul aduce fuga scotch, iar un altul se vara imediat sub locomotiva cu aparatura de specialitate adunata din natura, pentru a opera sistemul care cedase sub emotia importantei unei asemenea calatorii.
Cum necum, interventia inginerilor mecanici da roade. Trenul se misca din nou. O creanga, o sarma si un scotch de pripas repun in circuit trenul ministrului.
Subiectul a fost analizat, discutat si comentat in toate felurile posibile si imposibile. S-au extras, iarasi, teorii ale specificului national, s-au lansat ipoteze conspirationiste, insa nimeni nu a fost cu adevarat socat. Nu ma intereseaza nici macar ca doamna ministru a gasit de cuviinta sa acuze tot presa ca se face vinovata de ... in fine, orice!
In ciuda galagiei facute putin in presa, nimeni nu a fost zguduit de aceasta intamplare. Gravitatea nu consta nici in faptul ca trenul a mers sau nu fara frane, ca ministrul a incercat sa musamalizeze evenimentul, ca un mecanic nu si-a facut treaba la timp sau ca viata tuturor pasagerilor ar fi fost pusa in pericol, la un pas de moarte, altfel spus.
Socant si incredibil ar trebui sa fie ca in Romania din 2011 un tren este reparat, sub ochii ministrului de Transport, cu o creanga, o sarma si un scotch. Iar apoi acel tren pleaca mai departe cu ministru cu tot.
Asta ar fi trebuit sa isterizeze pe toti cei care ar fi vazut sau auzit aceasta stire. Ea nu mai socheaza insa pentru ca, trist, dar adevarat, cu totii facem parte din aceasta cultura a carpelii, a lucrului de mantuiala, a inchisului ochilor in fata problemelor, a aruncatului mizeriei sub pres.
De la ministru pana la mecanicul si impegatul de miscare, cu totii au crescut si s-au perfectionat in cultura si arta pacalitului si a trisatului. Viata lor comoda a fost croita deja pe o baza falsa, are la radacina o pseudo-valoare si tinde catre succesul suprem - perfectionarea tehnicilor de amagire.
Asa ne-am obisnuit sa ne amagim, in final, si pe noi. Ne furam caciula si suntem atat de naivi si imaturi incat sa speram ca nimeni nu va sesiza carpeala. Ba chiar avem si resurse nesfarsite de a ne indigna cand suntem aratati cu degetul de lumea intreaga. Fenomenul este, orice s-ar spune, o "minune" in randul lumii moderne.
Presedintele Traian Basescu a aparat si la Londra masurile de austeritate luate in ultimii doi ani, incluzand scaderea salariilor bugetarilor cu 25 la suta, anul trecut, precum si cresterea cu 5 la suta a TVA. 
Presedintele Traian Basescu va efectua o vizita de doua zile in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, acolo unde se va intalni cu premierul David Cameron, cu speakerul Camerei Comunelor si cu reprezentanti ai mediului de afaceri britanic.
