După 1989, Serviciul Român de Informaţii a trecut de la statutul vechii Securităţi, organul represiv al regimului comunist, până la structura competitivă şi respectată de azi, la nivelul aliaţilor, dar şi al competitorilor.
 
Fapxul că a condus negocierile de aderare a României în NATO şi Departamentul pentru Integrare Euroatlantică şi Politică de Apărare din Ministerul Apărării a fost pentru George Maior un atribut esenţial, nu doar pentru a implementa o nouă viziune a structurii de informaţii a statului român, ci şi în relaţiile interinstituţionale dintre aceasta şi partenerii săi externi.
 
SRI s-a adapxat noilor realităţi globale în care ameninţările militare clasice s-au diminuat, devenind însă predominante cele asimetrice şi neconvenţionale.
 
Instituţia şi-a stabilit obiective clare, adapxate cerinţelor internaţionale şi Profesionalismul, Capabilitatea, Flexibilitatea, Cooperarea şi Cultura de Securitate au devenit ţintele acesteia.
 
Performanţa atinsă de Serviciul Român de Informaţii în cadrul cooperării pare să fi depăşit limitele clasice ale relaţiilor bi/multinaţionale, ale schimburilor de informaţii şi operaţiunilor în comun.
 

Astăzi, Leon Panetta, directorul CIA, vine la Bucureşti nu doar ca un gest de curtoazie, iar Serviciul de Securitate al Marii Britanii, cunoscut world wide sub numele de MI6, îşi trimite ofiţerii specializaţi în culegerea de informaţii pe teritorii străine, să se pregătească şi să fie evaluaţi de SRI.

şi SRI şi SIE au ofiţeri care au primit, datorită implicării în acţiuni foarte sensibile, decoraţii de stat importante nu numai din partea oficialităţilor române ci şi din partea serviciilor aliate.

În ultimii ani, spionii britanici sunt verificaţi profesional de colegii lor români. Informaţia este dezvăluită, pentru Q Magazine, de surse din serviciul de spionaj britanic şi confirmată neoficial de Serviciul Român de Informaţii.

O săpxămână, 8 spioni, 500.000 de lire sterline

şeful Serviciului de spionaj britanic, Sir John Sawers, a cheltuit aproximativ 500.000 de lire într-o săpxămână, pentru o excursie maraton pe care o echipă de opx spioni britanici a făcut-o în România, de curând.

MI6 poate cheltui oricât pentru a avea spioni pe măsură. Într-o lume nesigură, în care confruntările militare clasice sunt tot mai rare, dar au fost înlocuite cu ameninţări neconvenţionale, mai ales la adresa Marii Britanii, aliatul cel mai fidel Statelor Unite, britanicii investesc în siguranţa lor mai mult decât niciodată.

Deşi pare o sumă exorbitantă, banii s-au dus pe salarii, cazare, masă, transport şi alte cheltuieli. În vistieria SRI a intrat, însă, puţin din suma totală, după cum spune sursa din cadrul MI6, chiar dacă eforturile ofiţerilor români de a-i mulţumi pe englezi au fost semnificative.

Colaborarea în domeniul securităţii dintre cele două servicii are loc în baza unui document semnat de ambele părţi, cu cinci ani în urmă.

Claudiu Săftoiu, director SIE în perioada octombrie 2006 – martie 2007, a declarat pentru Q Magazine că „sprijinul britanic, prin intermediul JIC (Joint Intelligence Comittee – Comitetul Reunit pentru Informaţii) s-a convertit, în timp, în încredere reciprocă, şi în acest sens ar fi de înţeles o întoarcere a serviciilor de training în materie de intelligence, din partea comunităţii de informaţii româneşti, pe linii de muncă operativă mult mai adapxate cerinţelor şi exigenţelor regionale. De altfel, ca un exemplu între altele, departamentul de analiză al SIE se numără printre cele mai apreciate direcţii ale centralei, cu o reputaţie consolidată de la an la an, de la misiune la misiune, în rândul partenerilor tradiţionali ai agenţiei de spionaj româneşti."

Spionii englezi nu se ridică la nivelul agenţilor noştri

Surse din cadrul conducerii SRI au declarat pentru Q Magazine că informaţia potrivit căreia spionii englezi ar fi testaţi profesional de oamenii de elită ai serviciului nostru este reală.

„Este adevărat că spionii englezi vin în România pentru a fi verificaţi. Este un aspect pozitiv pentru ţara noastră, dar şi pentru ei, pentru că au colaborat cu oameni foarte buni de la noi, poate cei mai buni din ţară", mai spun aceleaşi surse.

„Nu sunt la nivelul la care sunt agenţii noştri. De fiecare dată îi descoperim pe englezi, cu uşurinţă, ceea ce înseamnă foarte mult pentru noi, dar un semn de întrebare pentru ei" au concluzionat interlocutorii.

Referitor la colaborarea dintre cele două servicii, purtătorul de cuvânt al SRI, Marius Bercaru, a declarat pentru Q Magazine că „Serviciul derulează relaţii parteneriale cu diverse instituţii de intelligence din lume. Punctual, însă, nu putem nici confirma, nici infirma informaţiile pe care le deţineţi".

Cu toate acestea, off the record, mai multe surse din serviciile de informaţii de la Bucureşti au confirmat că informaţiile sunt reale.

Deşi se vrea a fi unul dintre cele mai de seamă servicii secrete de spionaj, MI6 se pleacă în faţa profesionalismului românilor, lăsându-şi oamenii pe mâna acestora de cinci ani de zile, fără nicio ezitare.

În faţa unei asemenea solicitări, SRI s-a mobilizat şi îi testează?anual pe britanici, făcând uz de cele mai moderne tehnici de pregătire şi evaluare.

Concluzia surselor din SRI este aceea că spionii englezi mai au de învăţat pentru a ajunge profesionişti, deşi bugetele de care beneficiază sunt exorbitante, în raport cu cele ale ofiţerilor noştri!

Cătălin Harnagea, fostul director al SIE, omologul MI6, spune că, uneori, un serviciu al unei ţări mai mici şi mai sărace poate fi mai competitiv decât al uneia aflată la polul opus, care are mult mai mulţi oameni, resurse, capacităţi financiare, dacă se canalizează pe câteva activităţi pe care le poate controla cu puţini oameni. „Vă pot da un exemplu cât se poate de concludent în serviciul de informaţii extern austriac, serviciu militar, care numără foarte puţine persoane, dar care este considerat că face cele mai performante analize de informaţii. Agenţii mari de spionaj, aliate, îl folosesc, livrând informaţiile brute pentru a obţine analize pe care le folosesc apoi în operaţiuni extra-sensibile, atât informative cât şi militare."

Analistul militar Radu Tudor spune că spionul român, comparativ cu cel englez, este mai „hoţ, în sensul bun al cuvântului. Are mai multe nuanţe, mai puţin rigid. E obişnuit încă din ţară să lucreze până la limita legii, pentru că tipul de construcţie democratică din România permite asta. De altfel, mai toate serviciile secrete ignoră cadrul legal atunci când interesul ţării lor o cere în mod imperativ."

La polul opus, Bogdan Chirieac, analist de politică externă, spune că SRI nu poate fi mai bun ca MI6, pentru că pregătirea agenţilor şi dotarea lor costă foarte mult. „Până la urmă, serviciile secrete sunt, în primul rând, legate de alocarea resurselor iar performanţele lor sunt în consecinţă", adaugă Chirieac, precizând că, într-un top al intelligence-ului SRI şi SIE nu se pot compara cu serviciile secrete occidentale, dar în Europa de Est, FSB este deasupra lor.

Transilvania, locul unde englezii învaţă să spioneze

Joshua este numele fictiv al unui angajat MI6, care şi desfăşoară activitatea într-un departament de analiză.

El susţine că mai mulţi colegi de-ai săi, din departamentul care pregăteşte spionii externi, au fost verificaţi profesional în România.

„Colegii mei merg, de fiecare dată, undeva în Transilvania. Am înţeles că acolo se află cea mai bună divizie din România a SRI. Undeva pe lângă Oradea. Este o zonă muntoasă şi frumoasă", conchide el.

Rezultatele testărilor le ştie doar conducerea celor două servicii, însă acestea trebuie să fie importante, de vreme ce, după evaluare, spionii sunt aruncaţi în lupxa culegerii de informaţii în diferite colţuri ale lumii, sau dimpotrivă, le sunt prelungite stagiile de pregătire. Se ştie foarte bine că Marea Britanie este una dintre ţintele favorite ale diferitelor grupări extremiste sau ale teroriştilor, mai ales după implicarea sa puternică în războiul din Irak sau în cel din Afganistan. Numeroase reţele teroriste şi-au făcut nu doar din Statele Unite, ci şi din Anglia, o ţintă predilectă de atac.

„Testul este cât se poate de real. În primul rând, un spion pleacă cu altă identitate, ca turist, în cazul acesta, cu o mapă în mână, pentru a vizita vreun obiectiv turistic. Poate fi şi afacerist, activist pentru mediu sau orice altceva. Miza este obţinerea de informaţii fără a fi descoperit de cineva", spune sursa britanică.

Ofiţerii români spun însă că, adesea, îi descoperă pe omologii lor britanici, ceea ce înseamnă carenţe de pregătire.

Cătălin Harnagea crede că, în general, o astfel de informaţie nu poate fi confirmată oficial de niciunul dintre cele două servicii implicate, nu doar pentru că există o clauză de confidenţialitate a colaborării şi pentru securizarea operaţiunii în sine, ci şi pentru că „evaluarea ofiţerilor din serviciile de informaţii se face, de regulă, numai în ţările lor, de către ofiţerii lor, în locaţiile proprii".

„Este o condiţie care nu se încalcă, fiindcă ţine de normele de securitate internă. Dar, se poate întâmpla ca unii agenţi sau ofiţeri să se pregătească în alte ţări pe anumite misiuni, sau să pregătească ofiţerii altor servicii partenere. Şi în România acest lucru s-a întâmplat şi se întâmplă", adaugă Harnagea.

Deşi, comparativ, experienţa este de partea britanică, incluzând aici resursele şi forţa operaţional-militară în teren, surse din intelligence spun că, pe anumite spaţii şi acţiuni, românii sunt mai capabili de a ajunge mai repede la surse şi a culege informaţii credibile. Iar în cazul interpretării şi analizelor de informaţii brute sunt cel puţin la acelaşi nivel cu cei britanici.

Făcând un portret al spionului român versus cel britanic, Săftoiu spune că „spionul britanic este o legendă în acţiune, este ?un ofiţer înalt calificat şi supraspecializat, apărat de cea mai eficientă legislaţie de intelligence din Europa, prin Legea Serviciilor Secrete Britanice, din 1994. Legea oferă protecţie maximă ofiţerului, pentru îndeplinirea misiunilor sale, în orice condiţii şi cu orice risc. Spionul britanic este perfect conectat la reţeaua proprie de sprijin (agentura) care îi asigură un backup permanent şi vital, şi – mai ales – angrenat în sistemul de autoprotecţie al agenţiei, care îl scoate întotdeauna din dificultăţi insurmontabile. Spionul englez este o instituţie în sine, perfecţionată de «perfidul Albion» de-a lungul a sute de ani de leadership mondial.

Spionul român este un ofiţer extrem de disciplinat, scrupulos educat în munca de informaţii externe, imaginativ şi pozitiv versatil. Este deosebit de rezistent la stres în condiţii extreme, poate face mai mult decât îi permit resursele şi contribuie decisiv la finalizarea misiunilor asumate în cooperare cu partenerul. Pe linie operativă, este organizat şi continuu concentrat pe obiectiv. Are un potenţial foarte ridicat spre sacrificiul personal. Foarte performant în misiuni de dificultate extremă, angajate din centrala de spionaj pe asumarea solitară, exclusivă şi de lungă durată. În comunitatea de informaţii transatlantică, este recunoscut fapxul că spionii români probează un talent înnăscut pentru rigorile muncii de informaţii externe. Reputaţia acestora este demult un adevăr agreat de toţi partenerii SIE şi SRI şi de serviciile de informaţii aliate ale comunităţii româneşti de informaţii."

De ce ar alege un serviciu ca MI6 să-şi evalueze ofiţerii la Bucureşti?

„Pentru că avem o tradiţie solidă a cooperării cu britanicii în domeniul defense & intelligence încă din 1991, când primul contingent militar românesc a participat sub comandă britanică la operaţiunile din Golf. Eram încă în Tratatul de la Varşovia şi ne apropiam de un puternic stat membru NATO. De atunci, cooperarea s-a extins mult. Sunt convins că şi britanicii, altfel mai experimentaţi şi mai bine finanţaţi, recunosc valoarea serviciilor noastre pe anumite domenii. Aici, la graniţa de est a UE şi NATO, poţi afla lucruri mai noi şi mai interesante decât într-o încăpere protejată de pe malul Tamisei", este de părere analistul Radu Tudor.

Bugetul SRI, mai mare în 2010

În lucrarea „Noul Aliat", George Maior afirmă că „în lumea postmodernă, stabilitatea şi securitatea nu mai sunt prizonierele relaţiilor de putere fixate în concepxul echilibrului de forţe."

Cine şi-ar fi putut imagina vreodată că cel mai mare atac terorist asupra vreunui stat, cu atât mai mult cu cât acela era unul american, va fi planificat în văgăunile din teritoriul arid al Afganistanului, în condiţiile de viaţă anahoretică a talibanilor?

La fel de incredibil, dar posibil, pare astăzi raportul în care nu britanicii ne învaţă pe noi, ci noi îi evaluăm pe ei.

Bugetele SRI şi MI6 rămân însă la mare distanţă unul de celălalt.

Dacă englezii nu economisesc când vine vorba de securitatea ţării lor, românii îşi numără fiecare leu. Cu toate acestea, chiar în timp de criză, Guvernul Boc a reuşit să aloce cu 40 la sută mai mult serviciilor de informaţii, în 2010, şi asta pentru a fi sigur că totul e sub control în opoziţie. Suma suplimentară nu ajunge însă pentru măririle de salariu, ci poate pentru a înregistra mai multă bandă.

România este celebră prin numărul mare de agenţi SRI şi SIE vehiculat în presă, număr ce depăşeşte cu mult organigrama FBI şi MI5.

„SRI are aproape 100.000 de oameni, cu femeile de serviciu şi tot personalul auxiliar, în toată ţara", susţin surse SRI.

„Cei mai mulţi agenţi pe cap de locuitor sunt în zonele unde avem probleme etnice, în zonele cu maghiari", mai spun acestea.

Unul dintre interlocutorii noştri spune că el nu a mai primit o primă de doi ani de zile. „Probabil că banii rămân stocaţi undeva la nivel mult mai înalt", susţine el. „De măriri de salariu, nici vorbă!"

Securitatea Marii Britanii, prioritatea zero

Marea Britanie este una dintre ţările care investesc enorm în siguranţa naţională şi îşi plătesc oamenii însărcinaţi cu securitatea pe măsură.

Un spion aflat la început de drum este plătit între 20 şi 50 de mii de lire sterline, pe lună, în funcţie de riscul pe care îl prezintă misiunea şi cerinţele. Salariul unui omolog de-al său român poate atinge maximum câteva mii de euro.

Spre deosebire de România, spionii englezi primesc diferite bonusuri de la statul englez, plus o pensie bună.

George Maior evocă în „Noul Aliat" un discurs celebru al lui Take Ionescu, în care acesta a vorbit profund şi cu elocvenţă despre ceea ce el numea „instinctul nostru naţional" în ceea ce priveşte cursul politicii externe spre alianţa cu Franţa şi Marea Britanie.

Însă alianţa nu este garanţia absolută a securităţii noastre naţionale, exemplul fiind chiar Franţa, care, în ciuda prieteniei şi apropierii noastre de ea, nu ne-a putut salva din „menghina ruso-germană" asupra Europei Centrale.

Desigur că alianţa de la nivelul serviciilor de informaţii dintre România şi Marea Britanie este un asset pentru ţara noastră, însă directorul Serviciului Român de Informaţii, diplomat de carieră, aminteşte ceea ce spunea odată lordul Palmerston (care, înainte de-a ajunge el însuşi prim-ministru al Angliei, a lucrat cu alţi cinci predecesori ai săi) privind prieteniile şi interesele Albionului: „Naţiunile nu au prieteni şi aliaţi permanenţi, ci doar interese permanente."

Sursa: qmagazine.ro