Cartea spune povestea lui Adrian Green, un homosexual român care se mută la Londră pentru că a obosit să mai trăiască în România. Deşi nu prea mai are chef de muncă, îşi găseşte, totuşi, un job: administrator de cimitir. Pe măsură ce interacţionează cu diverşi clienţi, vii sau morţi, Adrian ne spune ce crede el despre religie, bani, sex sau moarte.

Imaginea României în Marea Britanie, cum îşi pot găsi românii o slujbă în Regat, televizuni de ştiri şi presă, homosexualitate şi desigur povestea din spatele cărţii, toate acestea au fost câteva dintre subiectele discuţiei cu tânărul de 34 de ani, originar din Drăgăşani, care şi-a găsit faima, online cel puţin, pe malurile Tamisei.

Cum a început povestea Cimitirului?

I-am trimis unei prietene un email care, ulterior, a devenit primul paragraf din carte. Ea mi-a răspuns că nu poate empatiza cu ce îi scrisesem eu acolo pentru că se concentrase pe scriitură care i se părea grozavă. Ideea cu cimitirul mi-a venit după ce m-am mutat în Marea Britanie, de fapt toată ideea cu cartea mi-a venit după ce m-am mutat aici. Trebuia să-mi găsesc un job aşa că mi-am făcut cont pe diverse site-urile de recrutare. La un moment dat am primit un email cu cinci oferte de joburi, cele mai multe în media şi marketing. Ultimul era însă o ofertă de job ca administrator de cimitir. Am aplicat la job, însă nu mi-a răspuns nimeni. Sunt convins că m-aş fi adaptat acolo. Voiam jobul ăla pentru că îmi imaginam că îmi va furniza inspiraţia necesară pentru o scrie o eventuală carte.

Care au fost primele reacţii?

După ce am terminat de scris, am trimis cartea prietenilor şi cunoştinţelor pentru feedback. Reacţia lor a fost: Mişto, mi-a plăcut! Dar în România s-ar putea să fie un impediment că personajul principal este homosexual. Iată că nu a fost. Cei mai mulţi cititori spun că am mult umor şi că au râs foarte tare. Unii zic că s-au identificat cu personajul. Eu îi întreb pe unii: în afară de râs, te-a mai atins ceva? Pentru că personajul suferă din dragoste, a avut o copilărie traumatizantă. Sunt chestii cu care fiecare om se întâlneşte pe parcursul vieţii. În discuţiile private, cititorii îmi spun că au empatizat cu traumele din copilărie şi că au plâns. Când scriu despre carte pe Facebook, mult mai puţini recunosc asta. E mai uşor să spună în public că au râs decât că s-au identificat cu copilul bătut. Ce mi se pare genial e că aproape nimeni nu aduce vorba de orientarea sexuală a personajului principal. Sau, dacă unii o fac, spun că li se pare mult mai uşor să accepte homosexualii.

Ai de gând să traduci cartea în alte limbi?

Cartea se traduce acum în engleză, am deja primele 50 de pagini. Se va traduce şi în franceză. Într-o zi am primit un mesaj pe Facebook de la o româncă din Franţa care a zis că a auzit atât de multă lume lăudând cartea încât ar vrea să o traducă. Fără să o fi citit înainte. Întâmplarea face ca tipa să fie nepoata celebrei soprane Leontina Văduva. M-am simţit onorat. Mi-ar plăcea mult să fie tradusă în cât mai multe limbi, mai ales în chineză, deoarece în China sunt aproape 110 milioane de homosexuali.

Personajul principal din carte a plecat din România pentru că obosise să mai trăiască în ţară. Tu de ce ai plecat din România?

Şi eu la fel. Să fii producător la o televiziune de ştiri e amuzant, însă eu obosisem, nu mai aveam chef să continui aşa. Chiar dacă aveam un salariu foarte bun la România TV, unul pe care probabil nu l-aş fi avut nicăieri în altă parte în ţară, am hotărât să plec. Nu ştiu cum am reuşit să mă mobilizez pentru că în momentul în care eşti obişnuit cu un anumit confort, ţi-e tare greu să schimbi lucrurile, oricât de puţin pasionat ai fi. Nu cred în boemie de dragul boemiei, fără susţinere financiară. Totuşi, iată-mă aici, la Londra, şomer.

Nu ţi-ai găsit nimic de lucru până acum?

Din septembrie 2012 de când am venit aici, nu am găsit nimic în mod legal. Mi-am căutat vreo trei luni. După aceea am început să scriu la carte şi nu am mai căutat. Dar o să încep să-mi caut din nou. Nu m-ar deranja deloc să fiu chelner sau alte meserii de genul acesta, însă mi-e greu să mă urnesc. Deocamdată mă întreţin din economii şi carismă.

Sursa: Romania Libera