Confirmarea și Palmzweige de Florii


În multe sate din Transilvania, ziua de Florii era (este încă) specială pentru copiii sași, pentru că este în mod tradițional ziua Confirmării. Această zi marchează desprinderea de copilărie și intrarea oficială  în rândul comunității, ziua în care tinerii își mărturisesc credința și participă pentru prima dată de sine stătător la Sfânta Împărtășanie.

Timp de un an, Confirmarea este temeinic pregătită de copii și preot, prin lecții privind rânduiala Scripturii și a Bisericii, dar și comportamentul în comunitate. Cathismul lui Luther, cartea de cântece, psalmii și Biblia trebuiau cunoscute fără cusur. Vârsta la care se face Confirmarea nu este chiar peste tot aceeași, dar la băieți era undeva la 15 ani, iar la fete la 13-14 ani. După ce bat clopotele în seara de dinaintea Confirmării, tinerii merg pe la casele rudelor, nașilor, vecinilor și prietenilor apropiați pentru “împăcare” (Versöhnung). Printr-o formulă standard, copiii le cer acestora iertare pentru toate greșelile copilăriei:  „Guten Tag, Ich bin gekommen, um Dich/ Sie um Verzeihung zu bitten für das Leid, das ich Dir/ Ihnen während meiner Kindheit angetan habe.“ (Bună ziua, am venit să-mi cer iertare pentru toate necazurile ce vi le-am pricinuit în timpul copilăriei mele). Răspunsul pe care îl primeau era că nu au de ce să își ceară iertare, pentru că nu au necăjit cu nimic, răspuns însoțit de un cadou sau bani.

La ceremonia de Confirmare copiii îmbracă portul tradițional de sărbătoare, iar fetele poartă pentru prima dată pe cap Bortenul (toca de catifea), ce le va simboliza statutul de fată tânără până la căsătorie. Slujba este una specială, constând într-un dialog între preot, copiii confirmați și întreaga comunitate. Confirmarea este unul din marile evenimente din viața unui om, ce era sărbătorit apoi în sânul întregii familii, alături de nași și rude care aduceau daruri tânărului confirmat. A nu trece testul de confirmare, care însemna că tânărul nu și-a însușit în prealabil toate lecțiile sau că a făcut ceva foarte grav pedepsit în comunitate, era o mare rușine pentru întreaga familie. A doua zi de Paște, tinerii confirmați puteau intra în frății: Bruderschaft și Schwesterschaft, statut important ce însemna un loc responsabil în comunitate, dar și multă distracție.

Un alt obicei de Florii este Palmzweige – când băieții din anumite sate (Mălâncrav de exemplu) culegeau vâsc, brad sau alte ramuri cu frunze verzi, pe care fie le adunau în mânunchiuri, fie le făceau coronițe împodobite cu hârtie colorată, pe care le agățau de porțile unde locuiau fete. Pentru fete era evident o mândrie să aibă poarta cât mai împodobită, iar băieții erau răsplătiți cu dulciuri.

Ostermärkte – Târgurile tradiționale de Paște


În ultimii ani, multe orașe din Transilvania găzduiesc în weekendul de Florii târguri de Paște cu secific săsesc.  Sunt ocazii în care localnicii pot cumpăra produse tradiționale de la meșteșugari sau pot savura mâncăruri cu specific local. La Bistrița, Sibiu sau Brașov târgurile de Paște sunt ocazii în care se organizază parade ale portului polular, apoi spectacole la care sunt invitate ansambluri de dansuri săsești din țară și din străinătate.

La udat în a doua zi de Paște


“Darf man die Rose bespritzen? sau “Ne permiteţi să stropim trandafirul?” este întrebarea pe care o rostesc băieții, în a doua zi de Paște. Grupurile de udători merg pe la casele fetelor de măritat, dar și la rude, vecine. Fiecare ceată este condusă de doi băieți care duc un cos frumos împodobit, unde strâng ouăle primite. Tot ei intră primii în case, cerându-le voie părinților fetei: „Într-un coş cu viorele/ Cântă două păsărele/ Păsările ciripesc/ Îmi daţi voie să stropesc?“ Fiecare băiat stropește apoi fata cu apă sau cu parfum, fiind răsplătit cu băutură, cozonac și ouă roșii. Udatul este la origini un gest ritualic, menit să alunge boala și răul, întru curățenie, fertilitate și protecție. Parfumul scump de astăzi era odinioară doar apă de fântână, uneori turnată cu găleata, ca în unele localități din Transilvania unde fetele mai au încă parte de această tratație.

Tot în această zi, tinerii confirmați erau primiți în grupul feciorilor și al fetelor confirmate. Ziua se încheia cu balul la care se consumau merindele primite la udat și petrecea până în zori întreaga comunitate.

Picnic și rostogolitul ouălor pe deal


În a doua zi de Paști, oamenii se adunau la iarbă verde pe un deal din apropierea localității, unde întindeau un picnic cu ouă roșii și toate bunătățile ce le-au pregătit de Paște.  Adesea era prezentă și fanfara. La șvabii sătmăreni, obiceiul era ca ouăle să fie așezate într-un pătrat, păzit de băieți. Din pătratul respectiv, tinerii tot încercau să fure câte un ou. Cel care era prins, își primea o nuia peste spinare, iar după cei care scăpau de nuia se arunca cu ouă.

Copiii mici participau la jocul cunoscut ca rostogolirea ouălor, Eierlaufen. Ouăle se rostogoleau de pe deal, iar cel care reușea să prindă mai multe ouă nesparte era declarat învingător. Ouăle care se spărgeau trebuiau mâncate. Jocul numit Eierschippeln era altfel în părțile Sibiului (la Turnișor/Neppendorf) de exemplu, unde copiii dădeau ouăle de-a dura pe un fel de jgheab de lemn. O altă distracție a feciorilor care mergeau în armată era alergatul după ouă, un joc mai complex ce împlică un alergător, un băiat care adună ouăle și un pariu inițial.

Osterbrunnen – împodobitul fântânilor


Este un obicei de primăvară pe care eu l-am întâlnit de curând, în Germania. Nu cred că este de specific sașilor, însă este o tradiție în spirit german, cu origini în Elveția, care anul acesta se celebrează la Brașov prin împodobirea fântânii din Piața Sfatului. În preajma Paștelui, de obicei în Vinerea Mare (Karfreitag) fântânile sunt împodobite cu brad, ouă și flori, simbolizând importanța izvoarelor dătătoare de viață și renașterea naturii. În logica stropitului cu apă, împodobirea fântânilor este un gest de purificare și fertilitate, apa fiind simbolul vieții.

Și în fine o idee foarte simpatică și originală: copiii de sași din Nürnberg au realizat un clip animat, cu o tehnică specială în care au folosit în mod inedit desenele lor, cu decupaje, pentru a crea ideea de mișcare. Pe fundal cântă un cunoscut cântec de primăvară, în dialect săsesc, apoi la final se prezintă fiecare tot în săsește.

Sursa: povestisasesti.com