Au obținut despăgubiri de peste 5 milioane de lire sterline și au căpătat speranța că fiecare proces câștigat pentru un muncitor român îi face pe angajatorii britanici mai responsabili.
2 noiembrie 2015. O zi obișnuită pe șantierul unde Mihai* era muncitor necalificat, om bun la toate. Era deja de un an și jumătate în Marea Britanie. Venise împreună cu soția sa din Italia, cu gândul că va câștiga mai bine. Nu mai fusese de un an și jumătate acasă, în România, dar avea un bilet cumpărat pentru sărbătorile de iarnă, când spera să-și vadă, în sfârșit, copiii rămași acasă și părinții.
Doar că în acea zi, pe 2 noiembrie, viața avea să i se schimbe cu totul. S-a trezit la spital, după câteva luni de comă, fără o imagine clară cu privire la cum s-a întâmplat să cadă în gol de pe platformă.
„Voia să ajute pe cineva să fixeze o balustradă. Pe terasa respectivă era un iluminator, care trebuia protejat cu o cutie din lemn sau tablă, ca să nu existe niciun risc. Nu știm cu exactitate ce s-a întâmplat, ci că a căzut prin geamul ăla și asta i-a provocat traumele”, explică avocatul lui Mihai, Remus Robu.
Bărbatul de 35 de ani este paralizat de la mijloc în jos și va sta toată viața într-un scaun cu rotile. Gândul la soarta sa l-a aruncat în depresie. A reușit să își revină cu sprijinul soției și cu ajutorul psihologilor.
„Am trecut prin multe. Am fost pe pragul de a renunța la tot. N-aș putea reda în cuvinte exact cum a fost, dar pot să spun că datorită nevestei mele încă sunt aici”, a spus Mihai*, românul accidentat în Londra.
Soția lui a fost cea care a luat legătura cu avocatul român. Niciunul nu s-a gândit că lupta urma să fie atât de lungă. Șase ani de negocieri și de adunat probe.
„Cazul lui Mihai e în câteva cutii, nu e un singur dosar. Vorbim de foarte multe evidențe medicale, foarte multe expertize medicale, previzionări cu privire la necesitățile lui pentru toată viața”, spune avocatul.
La început, firma de asigurări a încercat să arate că vina i-a aparținut muncitorului. În Marea Britanie există noțiunea de culpă comună, prin care se calculează cât a fost vina unei părți și cât a celeilalte, în procente. „O parte din argumentele lor au fost legate de faptul că, deși ei au fost neglijenți că nu au acoperit iluminatorul, totuși și muncitorul știa de el, că lucra acolo de o lună. E o bătălie tactică aici. Procentajul de culpă a fost mult mai mare în favoarea noastră în final”, explică Remus Robu.
Un alt lucru de care s-a legat partea adversă a fost faptul că e cetățean străin și au argumentat că cel mai probabil, în urma Brexit, acesta n-ar mai fi putut rămâne în Marea Britanie. Aici în joc erau sumele de despăgubire: dacă locuiești în România, viața este mai ieftină.
„Spuneau că eu în România, de fapt, beneficiez de toată îngrijirea gratis, tot ce ține de sistem de sănătate, de îngrijitor”, își amintește Mihai.
„Încercau să evidențieze că după Brexit n-ar mai fi avut acces pe piața muncii și prin urmare, exista riscul ca partea din compensație să fie redusă”, completează avocatul. Legislația pentru protecția muncii este în continuare după standardele europene în Marea Britanie.
„Suntem mereu într-o bătălie cu acești contractori. Interesul lor este să-și termine lucrările repede. Din cauza Brexitului și a pandemiei, lucrează cu personal redus, sunt grăbiți și se gândesc în principal la costuri, tăind din cheltuielile pentru protecția muncii”, a spus avocatul Remus Robu.
În 2020, în condițiile pregătirii pentru Brexit, 400 de mii de români și-au depus actele pentru a rămâne în Marea Britanie.
Remus Robu, când a ajuns în Londra în urmă cu 24 de ani, a lucrat tot pe șantier și crede că tot unui român îi va păsa mai mult de astfel de cazuri care, din nefericire, sunt tot mai dese. „Știu ce înseamnă să porți bocancii de muncitor pe șantier. Românii noștri lucrează în marea majoritate la munca de jos, fac muncile mai prost plătite și cu un risc mai mare de accidente”, spune Remus.
La capătul a șase ani de negocieri și probe, în urmă cu câteva zile, au bătut palma și Mihai a obținut despăgubiri de peste 5 milioane de lire.
„Sănătatea nu se mai poate recupera, era mai bine să fie sănătos și să decurgă lucrurile normal, dar dacă asta s-a întâmplat, trebuie să mergem mai departe. Tot timpul am avut în cap ce spune preotul la căsătorie: împreună la bine și la greu. Mi-am repetat asta mereu și așa va fi mereu: împreună la bine și la greu”, spune soția lui Mihai cu emoție.
Lângă ea, Mihai lasă capul în piept, încercând să-și potolească lacrimile. Avocatul lor e în cealaltă fereastră a calculatorului și în ciuda distanței unei convorbiri online, toată lumea e copleșită. Au fost șase ani grei.
„A fost un proces pe care atunci când îl termini și te uiți în oglindă, vezi că ai încărunțit. Dar e bine că putem să o spunem acum cu zâmbetul pe buze”, îndepărtează puțin din presiunea momentului avocatul. Remus Robu a câștigat în alte trei cazuri despăgubiri de peste un milion de lire, tot în urma unor accidente de muncă în Regatul Unit.
Mihai a decis să rămână în Marea Britanie împreună cu soția și copiii și să-și facă o viață acolo. S-a convins în cei șase ani în care a călătorit de peste zece ori în țară că România nu e o țară pentru o persoană cu dizabilități.
„A trebuit să merg la poliție să-mi fac poză pentru buletin, unde sunt scări pe care abia le urci sănătos. A trebuit să merg la pașaport și să vină doamna de acolo să semnez în mașină, la notar, la fel chiar și la spitalul județean era un singur lift pentru personal și m-a luat la rost o doamnă infirmieră că eu n-am voie. Probabil trebuia să zbor”, spune cu amărăciune românul.
Perspectiva de a sta o viață în casă și cel mult să iasă într-o curte îl îngrozea. „Aici, de bine, de rău, am pe cineva care merge cu mine când mă duc la sală, la fizioterapie. Dar cam peste tot pot merge și singur. Cred că persoanele în cărucior din România sunt condamnate la o viață izolată.”
Mihai* este un pseudonim, întrucât fostul muncitor român a dorit să-și păstreze anonimatul.
Sursa - Libertatea
