Cei 50 de finalisti vor afla peste cateva luni cine este castigatorul. Pana atunci, lupta este acerba. Povestile tuturor sunt facute cunoscute pe retelele de socializare si pe pagina special dedicata acestei nobile competitii.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Manuela Prajea povesteste cum s-a format ca om si ca dascal, descrie satisfactia pe care o are atunci cand le deschide calea in viata copiilor si explica de ce poti ajunge un "supraom" invatand matematica.

Stim cu totii ca in Romania profesorii sunt prost platiti. De ce v-ati facut profesor? De ce nu ati ales o alta meserie, mai banoasa?

Din clasa a V-a am fost olimpica la matematica. Am avut acest hobby, mi-au placut copiii si nu m-au interesat niciodata banii prea mult.

In opinia mea, profesia de dascal este cea mai nobila profesie din lume, ea modeleaza destine si deschide drumuri, da sens existentei firave a micului scolar dezorientat si lipsit de speranta la varsta frageda cand paseste in scoala, la varsta critica si sensibila a pubertatii si adolescentei. Un profesor charismatic da sens unei existente fragile de copil. Din acest motiv este nobila profesiunea de profesor.

Imi amintesc ca in clasa a XI-a, cand toata lumea se orienta catre medicina, am stat putin, m-am gandit si am spus "Nu. Dragostea mea este matematica". Am avut profesori minunati, in special profesorul meu de matematica din gimnaziu (prof. Ion Gaban) a fost un model pentru mine, atat in gimnaziu, cat si in liceu, si apoi in toata viata mea. S-a stins din viata in urma cu 20 de ani, dar l-am pastrat mereu in minte.

Apoi, peste tot am intalnit profesori care m-au inspirat si mi-au fost modele. In facultate, a fost profesorul de analiza matematica, Mihail Meganu, o autoritate internationala in domeniu. Dupa ce am terminat facultatea m-am inscris la dansul la doctorat.

Deci, am avut modele din aceasta categorie, de aceea am ales sa fiu profesor.

Cum ati ajuns in primii 50 de nominalizati la Nobelul pentru Educatie?

De aproximativ 5 ani, am inceput sa ma implic, pe langa matematica olimpiadelor si examenelor, in proiecte europene si internationale. Imi place foarte mult sa ma documentez pe Internet, sa gasesc proiecte pentru elevii talentati (nu doar la matematica ci si la alte discipline), concursuri internationale, proiecte de leadership, proiecte de implicare a tinerilor in problemele lumii contemporane (rasism, terorism, minoritati, integrare, toleranta, conservarea planetei, schimbari climaterice, poluare).

Si am ajuns astfel la momentul determinant: momentul NASA. 2012, un training pentru profesori din toata lumea castigat dupa un concurs international (82 de bursieri din aproximativ 1.000 de aplicatii) in urma caruia am primit o bursa in Statele Unite. Am absolvit "Honeywell Educator & Space Academy", un program extraordinar, care mi-a intarit credinta in implicare si m-a deschis catre inspiratie in crearea unui act educational atractiv pentru elevi.

Si rezultatele dorite au inceput sa apara: copiii au devenit mai responsabili, mai implicati si motivati, intelegand de ce trebuie sa invete, iar performantele lor au crescut.

M-au impresionat conferintele in plen de la NASA: "Sunteti printre cei mai buni profesori din lume. Dumneavoastra, prin harul dumneavoastra aveti puterea sa creati o generatie noua. Viitorii oameni de stiinta se nasc acum, pe bancile scolilor, incepand de la varsta de 10-11 ani. Pentru ca o cariera in stiinta nu incepe nici la 20, nici la 16 ani. Incepe de copil, cand iti faci promisiuni legat de ce ai sa devii si in fata ta este un profesor capabil sa iti dechida lumi si orizonturi noi. Avem nevoie de oameni de stiinta si pe acesti oameni de stiinta, dumneavoastra ii inspirati". Americanii stiu sa iti vorbeasca, stiu sa te motiveze, stiu sa te evalueze, stiu sa te faca sa nu ii uiti toata viata.

Mi-am facut un blog pe care il tin din 2012 pentru elevi, pentru ca am vazut ca ei lucreaza foarte bine pe Internet, asa ca am facut acest blog de matematica, cu probleme, si incet, incet am inceput sa pun acolo proiecte, sa vorbesc cu ei, mi-am deschis apoi si cont de Facebook (datorita bursei din SUA si grupului de educatori Honeywell cu care impartaseam experienta de invatare si activitati cu copiii) si apoi am utilizat aceasta interfata in scopul de a-i atrage pe copii si de a promova rezultate pozitive si de buna practica educationala.

Am proiectat si lectii de dirigentie pe Facebook, de exemplu, totul in ideea sa comunic mai bine cu ei intr-un mediu in care ei se regasesc. Si i-am prins, ne-am imprietenit mai bine, m-au perceput mai aproape de ei si m-au inteles mai bine, au inteles ca lupt pentru viitorul lor, au inteles ca vreau sa ii ajut.

Si eu la randul meu sunt deschisa si nonconformista in multe situatii. Copiii inteleg foarte bine atunci cand ii iubesti si le vrei binele, inteleg si simt acest lucru, este greu sa ii pacalesti, sunt ca un radar emotional puternic. Ii respect la randul meu. Doar ca sunt fiinte fragile si dezorientate si trebuie precautie, tact, inteligenta emotionala in gestionarea relatiei cu ei. Daca ii bruschezi, ii pierzi, daca nu tii deloc cont de dorintele lor, ii indepartezi de tine, se retrag in carapacea lor, nu isi mai deschid sufletul si, de multe ori, isi gasesc prieteni in alte medii.

A urmat, in 2013, premiul de excelenta - EduManager si Galileo Teacher Training prize - care s-au adaugat celorlalte premii si distinctii oferite de ministrii Educatiei, de presedinte, institute, etc.

Apoi, am gasit pe Internet, intamplator, o conferinta globala a Educatiei (Global Teacher Prize si Global Conference) si am ajuns la acest program, la aceasta fundatie, mi-a placut ideea, mi s-a parut ca este lumea mea aici si am simtit ca aici vor fi persoane care vor intelege devotamentul si visarea mea, respectul si credinta in profesori.

M-am consultat cu fosta mea eleva Alina Popescu, absolventa a Universitatii din Harvard si doctoranda la aceasta universitate acum, fosta olimpica nationala la matematica. Ea m-a sfatuit sa aplic si a realizat recomandarea mea online, desi puteam sa ma inscriu direct. Dar m-am bucurat ca ea a tinut neaparat sa faca acest pas.

A trebuit sa completez o aplicatie, 6 eseuri de cate 500 de cuvinte, plus probe care sa ateste activitatea mea. Trebuia sa vorbesti despre: povestea ta, de ce te-ai facut profesor, ce te-a inspirat, cum ai ajuns dascal. Apoi, despre inovare, excelenta, integrare globala, performante academice, "outcomes", impactul asupra comunitatii, rezultate ale elevilor, trasee profesionale, voluntariat, proiecte. Pe langa propria conceptie, fiecare rezultat a trebuit probat si sustinut.

Fiul dvs este de aproape 5 ani bursier in Anglia: mai intai la liceu, apoi la universitate. Aveti un doctorat in matematica. Foarte multi romani aleg in ultimii ani sa plece in tari unde o pot duce mai bine. De ce nu l-ati urmat?

Am 48 de ani, daca nu pleci cand esti tanar nu stiu daca te mai adaptezi mai tarziu. Acum ma bucur aici de recunoasterea comunitatii de elevi si parinti si acest lucru ma impaca sufleteste. Dupa cum am declarat, aplicatia mea prevede donarea premiului de 1 milion de dolari Colegiului National Traian.

De ce nu am plecat din tara? Cand am terminat eu facultatea, in '90, era bine in Romania, erau sperante mari. De aceea nici nu am fost tentata sa plec. Nici nu m-am gandit. Habar nu aveam ce urmeaza. Acum ma concetrez doar pe munca mea cu copiii. Dorm doar 3-4 ore pe noapte.

Ce trebuie sa faci ca sa fii un profesor foarte bun?

Daca sunt asa cum sunt astazi, un om devotat, corect, impartial, atat ca profesor, cat si ca director, in perioadele in care am fost, sunt pentru ca am intalnit la varsta potrivita, 10-11 ani, dascali charismatici care mi-au fost modele.

Trebuie sa fii pasionat si sa iubesti copiii. Si sa ai tu insuti, ca persoana, standarde inalte. Sa iti doresti sa faci lucruri bune. Bucuria mea este cand copiii mei reusesc la concursuri, au medii mari la admitere, si aceasta se intampla in fiecare an. Aceste lucruri ma fac fericita - faptul ca pot sa impartasesc binele si pot sa ajut. Faptul ca reusesc sa le deschid orizonturi, sa le transmit valori, sa le deschid mintea, sa le formez o gandire critica si capabila sa ia decizii, sa ii formez puternici.

Asa cred eu, dar depinde de fiecare, de valorile in care crede si pe care le cultiva. Aceasta este mentalitatea mea, ca nu conteaza banii ca sa fii fericit. Stau in acelasi apartament de cand ma stiu. Si mananc din ce in ce mai putin, dar sunt foarte energica.

Si liceul la care predati este unul foarte apreciat. Care este cheia succesului, pentru ca de unul singur nu poti reusi?

Sigur ca mai sunt si alti profesori. Este o comunitate mica si este vorba si despre o traditie "traianista". Aici sunt generatii de parinti care si-au trimis copiii la liceul Traian.

Si mai cred ca in anumite orase de provincie unele lucruri sunt tratate cu mai multa seriozitate, cum este cazul nostru, in opinia mea. Scoala noastra le da copiilor o sansa, sa invete, sa ajunga intr-o lume mai buna, intr-un oras mai bun, uneori intr-o tara care pretuieste valoarea, sa aiba o viata mai buna. Si cred ca acest lucru ii stimuleaza. E un oras intr-o zona nedezvoltata economic si cred ca faptul ca ii incurajam si le aratam ca se poate le da sperante.

De exemplu acest premiu, sau premiile pe care le-am obtinut deja, le-au dat curaj copiilor. Acest lucru eu am incercat sa le spun de fiecare data: Indiferent ce se intampla, daca au incredere in ei, nu se descurajeaza, si merg pe calea cea dreapta, la un moment dat vor fi rasplatiti. Nu acum, poate peste 5 ani, peste 10 ani, dar tot vor fi apreciati.

Multi spun "De ce sa invat eu matematica? E grea, pot regasi totul pe Google, pot folosi calculatorul, de ce sa ma chinuiesc?" Ce le raspundeti? De ce e bine ca un copil sa invete matematica?

Nu e o disciplina usoara si putini ajung sa ii patrunda tainele, iar pentru asta trebuie sa incepi de mic, si sa ai un profesor cu har si farmec. Copilul iubeste omul si apoi disciplina. Trebuie sa stii sa ii atragi si sa fii tu o persoana care daruieste. Aici nu poti fi egoist, ingamfat, necontrolat, neempatic sau incompetent - nu stapanesti o clasa de 35 de elevi decat cu profesionalism, deschidere, disponibilitate, daruire, exigenta si dragoste, spirit relaxat si umor inofensiv.

Iar daca nu respecti copiii, ai pierdut.

In momentul in care copiii incep sa prinda gustul matematicii si inteleg logica si rationamentele care ne duc la anumite rezultate, atunci incep sa iubeasca matematica.. Incep sa cunoasca bucuria rezolvarii problemelor si le cresc aripi, aripi de incredere si succes.

Si am mai invatat un lucru cand am fost in SUA: ca in viata trebuie sa muncesti enorm dar cu voie buna si zambetul pe buze. Noi avem, in general, o atmosfera relaxata in clasa. Nu insist pe metodele clasice, merg foarte mult pe formarea rationamentului. Pentru ca eu consider extrem de important in viata sa fii capabil sa iei decizii. Pana la urma, asta te invata matematica: sa analizezi niste date de intrare, sa analizezi outcome-urile, cum spun englezii, si sa iei o decizie, cea mai buna posibila, pentru ca in viata lucrurile nu sunt chiar ca in matematica.

Dar in momentul in care descoperi gustul pentru ceea ce poate mintea ta sa faca in anumite situatii, cand vezi ca poti sa operezi cu niste notiuni, cu niste practici, atunci incepi sa detii o capacitate deosebita, de "supraom", pentru ca tu rezolvi lucruri pe care altii nu le pot rezolva. Si acest lucru te intareste foarte mult psihic si iti da foarte multa incredere in tine.

Stiti cum e invatamantul la noi. La disciplinele umaniste si chiar si la stiinte, invatamantul e concentrat mai mult pe invatare si reproducere, foarte putin intervin alte practici de invatare in activitatea didactica. De ce? Pentru ca asa suntem pregatiti, facem ceea ce am fost invatati sa facem. Sa schimbam mentalitatea? Cel mai greu. In atatia ani din 1990, nu am reusit sa ne schimbam prea mult, nu avem nici fonduri, nici personal, poate nici vointa ca sa reusim cum au reusit altii sa se schimbe.

Ceilalti s-au racordat in Europa, in lume, si ii atrag pe elevi catre scoala prin altfel de lectii, activitati, proiecte, manuale si ca mod de relationare profesor-elev. La noi este tot sistemul vechi, metodele si tehnicile invechite. Sa inveti sa gandesti, nu sa preiei informatia si sa o reproduci, este esential, si aici zic eu ca noi suntem deficitari.

Dar matematica este una dintre putinele stiinte care reusesc sa formeze capacitati de analiza, selectie si sinteza, de cercetare sau elaborare, de decizie. Matematica il ajuta pe elev nu sa reproduca, ci sa creeze, il ajuta sa isi depaseasca potentialul si ii ofera mereu provocare si competitie in explorarea limitelor capacitatii mintii sale.

Sursa: Ziare.com