Primul an de guvernare a fost, de fapt, marcat de o serie de dificultăți interne, erori tactice și tensiuni crescânde în cadrul majorității parlamentare, care au compromis imaginea unui executiv stabil, capabil să ofere țării o direcție clară.
Cel mai emblematic episod al dificultăților recente a fost haosul din jurul reformei asistenței sociale. Încercarea guvernului de a aproba reduceri ale indemnizațiilor de invaliditate s-a transformat într-un bumerang politic, culminând cu o revoltă internă în cadrul Partidului Laburist: 49 de parlamentari, de fapt, au votat împotriva liniei executivului. Clima s-a deteriorat și mai mult când, în timpul unei ședințe în Camera Comunelor, ministrul de finanțe Rachel Reeves a fost văzut plângând. Deși Downing Street a spus că este vorba de „motive personale”, episodul a ridicat semne de întrebare cu privire la capacitatea guvernului de a se menține unit. Mesajul primit de opinia publică a fost acela al unui guvern vulnerabil, lipsit de o viziune politică coerentă și cu abilități slabe de management intern. La aceasta se adaugă criticile tot mai mari la adresa conducerii lui Starmer, acuzat de unii observatori – inclusiv din propriul partid – că nu a reușit să transforme agenda schimbării propusă în timpul campaniei electorale într-o adevărată poveste politică. Sondajele par să confirme această impresie: conform celor mai recente date, Partidul Laburist a scăzut la 23%, pierzând o treime din sprijinul său din 2024.
Din punct de vedere economic, rezultatele sunt mixte. Pe de o parte, salariile reale cresc, iar nivelurile productivității s-au îmbunătățit ușor; pe de altă parte, creșterea este încă slabă, încrederea în mediul de afaceri rămâne scăzută, iar inflația chiriilor continuă să afecteze bugetele gospodăriilor. Intervenția Serviciului Național de Sănătate (NHS), cu o investiție suplimentară de 29 de miliarde de lire sterline, a redus parțial listele de așteptare, dar mulți analiști spun că acesta este un progres care a venit cu un cost ridicat și este puțin probabil să fie sustenabil pe termen mediu fără noi creșteri de impozite sau noi măsuri de limitare a creșterii populației.
Bilanțul politicii externe este însă diferit, acolo unde guvernul Starmer a obținut rezultate mai convingătoare. În Europa, prim-ministrul britanic a restabilit canalele de dialog constructiv cu Uniunea Europeană, semnând un nou acord de cooperare pentru tineret între Regatul Unit și UE, relansând relațiile diplomatice după tensiunile Brexitului. Peste ocean, Starmer a menținut o puternică aliniere cu Statele Unite, poziționând Londra ca un interlocutor credibil pentru Casa Albă. La un an de la preluarea mandatului, guvernul laburist apare solid pe scena internațională, dar nesigur în gestionarea politicilor interne. Provocarea, pentru Starmer, este acum de a consolida conducerea și în cadrul granițelor naționale, reconstruind relația cu baza parlamentară și cu opinia publică. Pentru a împiedica marea majoritate câștigată în 2024 să rămână o victorie sterilă, laburiștii vor trebui să demonstreze că sunt capabili să traducă consensul în capacitate de guvernare și reformele în rezultate concrete.
