Intrebare recurenta a britanicilor despre cultura romana: Inainte sa intrebe despre cultura romana, intreaba despre Romania, pentru ca in anumite medii n-am ajuns sa fim indeajuns de cunoscuti. Raspunsurile pe care incercam noi sa le dam se refera la cultura foarte sincronizata, dinamica si sofisticata care exista in Romania. Am incercat sa convingem publicul de aici ca vorbim despre o tara europeana in care ritmurile culturale sunt foarte apropiate, daca nu identice, cu ceea ce se intampla in restul Europei. Si am observat in decursul anilor ca formele originale, chiar avangardiste, de creativitate sunt absorbite cu cel mai mare entuziasm de publicul britanic. In acelasi timp, intereseaza formele culturii traditionale, de la arhitectura lemnului pana la modul de locuire in satele romanesti si vesmintele de o maiestrie extraordinara. Desigur, aceste lucruri trebuie puse intr-un context just. Contextul gresit este acela in care folclorul apare la un dineu black tie. In schimb, intr-un proiect realizat in parteneriat Muzeul Horniman din Londra, un cunoscut spatiu dedicat culturilor traditionale, am avut placerea sa-i prezint lui Dame Vivienne Westwood doua sau trei costume traditionale romanesti, extrem de spectaculoase, dintre multele costume donate de Regina Maria a Romaniei.

Domeniul artistic pentru care britanicii manifesta cel mai mare interes cand vine vorba despre Romania: Filmul este, de departe, cel mai important produs cultural romanesc in strainatate, iar intreaga retea de institute culturale l-a promovat asiduu. Am gasit in film un mare deschizator de drumuri pentru alte artefacte romanesti care sunt mai greu prizabile in strainatate. La ICR Londra, designul de moda reprezinta o alta directie importanta. Din 2011 am avut o expozitie de design vestimentar la institut – un spatiu care se preteaza unor asemenea evenimente pentru ca are aceasta grandoare care, in raport cu creatiile vestimentare, oricat de avangardiste, creeaza un context interesant. Apoi, un domeniu care nu a fost multa vreme in atentia noastra, dar consideram ca trebuie sa fie din ce in ce mai prezent este turismul cultural – exista aici un mariaj foarte interesant intre fotografia de cea mai buna calitate si promovarea turismului cultural.


Publicul de la ICR Londra: Un eveniment muzical, teatral sau cinematografic are un public potential mai mare decat o lansare de carte. Insa peste acesta se afla publicul virtual nelimitat al operelor de arta amplasate in spatii publice. Am experimentat asta in 2012, cand am facut programul participarii romanesti la Olimpiada culturala. Atunci am amplasat in diferite locuri foarte vizitate in timpul Jocurilor Olimpice sculpturi in aer liber si instalatii: un puzzle cu marii nostri campioni olimpici, o serie de sculpturi in fan intr-un lac din estul Londrei, chiar langa satul olimpic, sculptura Alergator pe muchie a regretatului Paul Neagu. Exceptandu-le pe acestea, publicul anual al evenimentelor noastre este de circa 30.000 de persoane.
Supraestimat: Pericolul pe care romanii l-ar putea reprezenta la adresa societatii britanice. Cu siguranta, aceasta asa-zisa invazie s-a dovedit a fi o exagerare foarte mare.
Subestimata: Literatura romana. In Marea Britanie traducerile reprezinta sub 3% din totalul publicatiilor. Din acest sub 3%, doar o parte este beletristica si doar o parte din aceasta este beletristica est-europeana, ceea ce inseamna, dupa estimarile noastre, ca aproximativ 0,3-0,4% din totalul titlurilor publicate anual sunt beletristica est-europeana. Totusi, acest 0,3% poate insemna un numar semnificativ de carti, daca ne gandim ca aici apar in jur de 70.000-75.000 de titluri pe an. Am cercetat sa vedem ce titluri sunt deja traduse si am constatat ca aproape tot canonul literar romanesc este tradus. Insa literatura contemporana apare mai greu in engleza. Vrem sa suplinim aceasta cvasi-absenta.

Cea mai eficienta modalitate de a atrage atentia la Londra asupra culturii romane: Londra este una dintre cele nemiloase piete culturale din lume. Comparatia se poate sustine cu un singur oras, New Yorkul. Sunt, dupa parerea mea, pe acelasi nivel al ferocitatii competitiei, al ofertei debordante, al standardelor foarte inalte. Trebuie sa pornim de la aceste date. Intr-o zi obisnuita, orice eveniment al nostru intra in concurenta directa cu cel putin 50 de alte evenimente, cel putin la fel de interesante. Si atunci strategia noastra a urmarit mai multe puncte: sa cream un instrument managerial si de promovare care sa nu difere aproape deloc de institutiile culturale britanice; sa nu reducem cu nici un pret turatia motoarelor, ceea ce inseamna ca la fiecare 2-3 zile sa aiba loc 1 eveniment creat de institut; sa construim un program-mozaic (film, design vestimentar, teatru, muzica clasica, jazz, muzica alternativa, arte vizuale), prin care sa atingem preferinte diverse; sa valorificam cladirea minunata pe care o ocupa institutul, dandu-ne seama de la inceput ca pentru a fi o adresa vie a culturii romane, 1 Belgrave Square trebuie sa devina o adresa a culturii din Londra pur si simplu; nu in ultimul rand, sa realizam mare parte dintre evenimente in parteneriat cu alte institutii, precum Victoria & Albert Museum, Tate Gallery, Festivalul de Film de la Londra si Barbican Centre – am obtinut astfel o vizibilitate mult mai mare decat cea pe care am fi putut-o produce pe cont propriu.

Mandru de: Fiica mea, Maria, pe care viata noastra in strainatate a facut-o un adevarat cetatean global, un adevarat roman cosmopolit, liber si deschis asa cum eu la varsta ei n-as fi putut fi, trebuind sa invat libertatea dupa Revolutie, deci abia la sfarsitul adolescentei.
Invidios pe: Pescarii tenori din Mediterana si pe ciobanii zen din Carpati.
Personalitatea care va inspira: As vrea sa fiu in acelasi timp Livius si Tanța Ciocârlie.

Filmul preferat: Sunt mai multe, fiindca iubesc cinematograful, desi am avut mereu un gust eclectic si acum vad, din păcate, mult mai puține filme decat ar fi decent. Bun, in primul rand, Reconstituirea lui Lucian Pintilie, e mai mult decat un film, e un ingredient al identitatii mele. Dar si trilogia incomunicabilitatii a lui Antonioni, Samuraiul lui Melville, Once Upon a Time in the West al lui Sergio Leone, Ma nuit chez Maud al lui Rohmer,  Mefisto­-ul lui Isztvan Szabo, dar si Scorsese, dar si Lynch, dar si marii polonezi, marii cehi, multi rusi si aproape ca nu ma mai pot opri.

Cartea pe care ati recomandat-o tuturor prietenilor: Razboiul peloponesiac, de Tucidide, este o poveste esentiala a civilizatiei noastre si va ramane intotdeauna astfel.

Artistul a carui opera ati colectiona-o: Lucian Freud si, de la noi, tanjesc dupa un Florin Mitroi.

Descoperire recenta: Literatura lui James Salter. I-am cumparat sotiei mele, Daciana, de Craciun ultimul sau roman, All That Is. Oarecum din intamplare, am deschis cartea langa raft si n-am mai putut-o lasa din mana. Am crezut ca placerea lecturii se stinsese si iata ca o carte la care am ajuns intamplator mi-a redat, miraculos, neasteptat, placerea de a citi carti de fictiune.

V-ar placea sa luati cina cu: William Shakespeare, undeva intr-o taverna din Southwark. Pentru combinatia genială de intelepciune ancestrala, umor de toate spetele, lipsa de afectare si talent infinit pentru limba si obiectele eterne pe care ea le creeaza.

Sursa: Harper's Bazaar