Evenimentul a fost deschis de Aura Woodward, directoarea Institutului Cultural Român de la Londra, care a vorbit despre importanța colaborării dintre instituții și despre moștenirea reginei ca punte simbolică între Marea Britanie și România. În continuare, Alteța Sa Regală Principesa Sofia a României a adresat audienței un discurs cald și personal, iar conferința propriu-zisă a fost susținută de Dr. Shona Kallestrup.
Stranepoata a Reginei Maria a Romaniei,Alteța Sa Regală Principesa Sofia a României, a pus în lumină imaginea unei regine care nu s-a limitat la rolul protocolar de consoartă. A fost o personalitate care a înțeles că monarhia nu este doar un privilegiu, ci o responsabilitate morală. A evocat implicarea Reginei Maria în Primul Război Mondial, prezența sa în tranșee, în spitale, solidaritatea cu cei răniți și rolul său de susținător neoficial, dar influent al cauzei României în negocierile Conferinței de Pace de la Paris, unde Marea Unire a fost consfințită în tratate internaționale.
În acea perioadă, presa occidentală scria cu admirație: „Romania has only one man, and that is Queen Marie.”
Prințesa Sofia a vorbit cu emoție despre devotamentul reginei față de poporul român, despre forța caracterului său și despre un fel de iubire care, deși a fost o sursă de putere, a adus și suferință. A descris-o ca pe o regină care a înțeles că imaginea publică și scrisul pot deveni instrumente de apropiere între popoare – un exemplu timpuriu de soft power pe care puțini lideri l-au mai atins ulterior.
Dr. Shona Kallestrup, specialistă în istoria artei de la Universitatea St Andrews, a susținut o prezentare ilustrată amplă, în care a explorat felul în care Regina Maria și-a cultivat identitatea ca diplomat neoficial al României, cunoscută în epocă drept Mama răniților și Soacra Balcanilor; ca artist vizual pasionat, autoare de acuarele, coperți de carte și interioare decorate în stil propriu; ca scriitoare cu volume publicate în zeci de limbi.
În prezentarea sa, Dr. Kallestrup a subliniat felul în care Regina Maria a devenit, într-o epocă în care imaginea publică se contura lent, un adevărat fenomen mediatic internațional. Deși nu avusese o formare literară academică, regina a început să scrie aproape instinctiv, la îndemnul copiilor ei, care i-au cerut să transforme poveștile în cărți. Primele încercări erau simple, uneori criticate ca fiind prea sentimentale, dar treptat scrisul a devenit un limbaj al identității, un mod de a povesti România lumii.
Virginia Woolf scria:
„Dacă vrem un exemplu despre diferența dintre un om care scrie și unul care nu scrie, ajunge să comparăm o pagină din Regina Maria cu o pagină din Regina Victoria… Născută cu un condei în mână, cuvintele îi răspund, pentru că simte cu prisosință și are curajul să-și urmeze emoția.”
Prin felul în care a folosit fotografia, arta și literatura, Maria a devenit cel mai puternic vector de imagine pozitivă a României în exterior. După Primul Război Mondial, vizitele ei în Europa și în Statele Unite au creat un adevărat cult public: coperta revistei Time din 4 august 1924 o prezenta drept chipul României unite. Dr. Kallestrup spunea că, în mod ironic „she became Romania’s biggest public relations asset” – cel mai convingător ambasador pe care țara îl putea avea.
Fotografiile oficiale – regina în costum popular, regina călare, regina în uniforma Crucii Roșii – au devenit parte a unui mozaic vizual menit să inspire respect, afecțiune și solidaritate. Ea însăși era conștientă de puterea simbolului: prin imagini și povești, o regină poate deveni o legendă vie, spunea adesea.
Arta ei vizuală completa acest univers. A pictat flori ale pământului românesc, a decorat interioare inspirate din Art Nouveau, a creat coperți de carte și mobilier, lăsând în urmă o estetică personală, recognoscibilă și astăzi. Ultima imagine proiectată în conferință – regina călare, privind spre crestele Carpaților – a fost un moment care a rămas în memoria celor prezenți ca un rezumat vizual al vieții ei.
Această conferință a făcut parte dintr-o amplă serie de evenimente desfășurate în capitala Scoției între 2 și 4 iulie 2025. Programul A Scottish Celebration of Princess Marie of Edinburgh a inclus:
• 2 iulie, vernisajul expoziției fotografice Of Stone and Steel. A Voyage into the World of Urbex, semnată de Alteța Sa Regală Principesa Sofia a României;
• 3 iulie, conferința Princess Marie of Edinburgh: Romania’s Writer-Queen, susținută de Dr. Shona Kallestrup la Biblioteca Națională a Scoției;
• 4 iulie, spectacolul de teatru-lectură The Queen’s War, inspirat de jurnalele de război ale Reginei Maria.
Evenimentele, organizate de Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Consulatul General al României la Edinburgh, Universitatea St Andrews și Biblioteca Națională a Scoției, au adus în atenția publicului scoțian personalitatea complexă a Reginei Maria: regină, diplomat, scriitoare, deschizător de drumuri și un veritabil pod între România și Marea Britanie.
Aura Woodward a rezumat esența colaborării astfel:
„M-am bucurat enorm să construiesc un parteneriat între aceste instituții de elită din Scoția și ICR Londra, în anul în care celebrăm 150 de ani de la nașterea Reginei Maria. A fost o onoare să o avem alături de noi pe ASR Principesa Sofia, care s-a adresat audienței cu un mesaj cald și personal despre moștenirea străbunicii ei.”
Ea a descris conferința ca fiind „una dintre cele mai fascinante prezentări pe care le-am văzut vreodată. Vizuală, alertă, plină de lucruri pe care nu le știam.”
Evenimentul de la Edinburgh nu a fost doar un prilej de comemorare a unei personalități istorice. A fost și un exercițiu de redescoperire a unui model de leadership feminin pe care România l-a avut cu un secol în urmă – un amestec de curaj, diplomație, sensibilitate umană și luciditate politică. Într-o epocă în care imaginea se construia cu migală, Regina Maria a intuit instinctiv că povestea, fotografia, pictura și cartea pot deveni punți între lumi. A reușit să transforme propria viață, cu tot ce a avut ea mai luminos și mai contradictoriu, într-un exercițiu de soft power pe care puțini l-au mai egalat.
Astăzi, moștenirea Reginei Maria ne vorbește limpede despre iubirea fără condiții pentru România – o iubire care a însemnat sacrificiu, suferință și o dăruire ce nu mai ține de rațiune, ci de un adevăr interior care depășește timpul. Despre un model personal care a deschis drumuri, a schimbat percepții și a rămas o prezență vie în istoria României ce continuă să se rescrie. Despre felul în care a arătat lumii, cu un secol înainte, puterea blândă a unei regine care a devenit, intuitiv, un simbol al influenței delicate, al curajului și al iubirii care nu se uită.
Cristina Irimie
