Piața închirierilor private din Anglia funcționează după reguli stricte și riguroase, stabilite prin legislația imigrației. Pentru cetățenii români și ceilalți cetățeni europeni care trăiesc, muncesc sau studiază în Regatul Unit, înțelegerea nuanțelor legale privind dreptul de a închiria devine esențială pentru a evita situațiile neplăcute în fața proprietarilor și agențiilor imobiliare.
Odată cu intrarea în vigoare a versiunii actualizate a Codului de Practică pentru Proprietari și Agenți emis de Home Office, responsabilitatea legală a proprietarilor și agenților imobiliari de a verifica statutul rezidențial al chiriașilor rămâne o prioritate. În centrul acestui cadru normativ se află distincția dintre persoanele care se bucură de un drept nelimitat de ședere și închiriere și cele a căror situație este supusă unor limite temporale.
Dreptul Nelimitat versus Dreptul Limitat
Noua legislație împarte potențialii chiriași în două categorii atunci când vine vorba de accesul la locuințe private. Pe de o parte, se află persoanele care dețin:
- un drept nelimitat de a închiria, categorie în care sunt incluși cetățenii britanici și irlandezi, dar și persoanele care au obținut statutul de rezidență permanentă, cunoscut sub denumirea de settled status prin intermediul EUSS. În cazul acestor chiriași, legea prevede stabilirea unei scuze statutare continue, ceea ce înseamnă că proprietarul efectuează verificarea o singură dată, la începutul contractului, fără a mai fi nevoie de alte verificări periodice ulterioare.
- un drept de închiriere limitat de a închiria, categorie în care sunt incluși rezidenții care dețin pre-settled status sau alte forme de permisiune valabilă pentru a rămâne în Regatul Unit pe o perioadă determinată. Pentru acești chiriași, interacțiunea cu piața imobiliară nu se oprește la semnarea contractului de închiriere, ci presupune o monitorizare continuă din partea proprietarilor prin intermediul verificărilor ulterioare.
Provocările Chiriașilor cu Pre-Settled Status
Statutul de pre-settled conferă titularilor dreptul legal de a locui și munci în Regatul Unit, însă, spre deosebire de settled status, acest drept este guvernat de o limită temporală. Aceast status impune o responsabilitate suplimentară atât pentru proprietar, cât și pentru chiriaș. Astfel, proprietarii sunt obligați să efectueze verificări înainte ca perioada de eligibilitate să expire, utilizând serviciul online pus la dispoziție de guvernul britanic pe platforma GOV.UK. În lipsa acestor verificări periodice sau a reînnoirii documentației în caz de prelungire a șederii, proprietarul riscă sancțiuni financiare, chiar dacă la momentul inițial al semnării contractului totul a fost în regulă.
Presiunea Sancțiunilor și Obligațiile Proprietarilor
Atunci când un proprietar sau agent imobiliar permite unei persoane fără drept de ședere să ocupe o locuință, consecințele financiare sunt severe, sumele pornind de la mii de lire sterline pentru o primă abatere și dublându-se în cazul unor încălcări repetate în termen de trei ani.
Sub noua lege, proprietarul sau agentul imobiliar trebuie să monitorizeze, să efectueze verificări înainte de expirarea termenului de eligibilitate și să păstreze arhive digitale sau fizice securizate pe toată durata contractului și încă un an după încetarea acestuia.
Lv
