Copiii multi, povestile de suflet ale romanilor de acolo, planurile comunitatii pentru Pasti, sarcini ale celor care se implica in organizarea parohiei mi-au amintit de binecuvantarea pe care am simtit-o de fiecare data cand am vizitat o biserica a comunitatilor de romani din UK. Rolul unui preot in diaspora este fascinant. In jurul sau se strange o mana de oameni de buna credinta care impreuna, din nimic, creeaza o comunitate. Oameni din diferite medii, imigranti romani cu totii, isi doresc sa aduca aproape de ei biserica de acasa. Cer un preot si acesta venind impreuna cu el isi asuma responsabilitatea de a gasi o biserica pe care in timp o transforma si ea devine astfel sufletul comunitatii. Menirea preotului este de a aduce oamenii impreuna, de a fi aproape de sufletul lor. Preotul lucreaza in general cinci sau sase zile pe saptamana, ca fiecare dintre noi, iar duminica isi ia haina de preot si lumineaza vietile enoriasilor. Ii asista, ii pastoreste in adevaratul sens al cuvantului si impreuna cu ei creaza esenta unei mici comunitati care se gospodareste singura. Atunci cand cineva nou vine, cei vechi se intereseaza de viata noului venit, il ghideaza si il ajuta cand este necesar. Mai tarziu cand cel nou venit se integreaza si el la randul lui isi ofera ajutorul mai departe celor care au nevoie.

Am vazut comunitatea romanilor din UK de-a lungul timpului trecand prin diferite etape. Se schimba multe si totusi stam pe loc. Ne impotmolim nereusind sa colaboram. Nu promovam proiecte noi aparute in comunitate de teama ca cei care le-au pornit vor fi remarcati. Cei care intr-un fel sau altul reprezentam comunitatea lucram individual in loc sa lucram impreuna fugind poate fara sa ne dam seama dupa recunoasterea individuala.

Ne plangem de imaginea pe care presa o asociaza cu romanii din Marea Britanie, ne deranjeaza cand suntem catalogati, gasim mereu ceva de care suntem nemultumiti in ceea ce ne priveste. Uitam insa des sa ne bucuram de lucruri simple care sunt in jurul nostru, uitam de ce am putea sa dobandim si sa oferim ca parte integranta a unei comunitati romanesti. Uitam de lucrurile simple, de bucuriile marunte.

Am plecat duminica din biserica vizitata la Edinburg impacata, multumita ca am intalnit o comunitate unita ce se bucura de viata de zi cu zi prin simplul fapt ca se intalneste mereu, ca se cunoaste si ca evolueaza. Asemenea comunitati am cunoscut si in Glasgow, Leeds, Nottingham si Birmingham.

Indemnul meu de Pasti este acela de a cauta sa fim mai aproape de cei ca noi. Haideti sa daruim din ceea ce avem, din ceea ce cunoastem celor din jurul nostru care au mai putin! Haideti sa ne ajutam unul pe altul si sa gasim o comunitate de romani aproape de noi, in care sa ne asumam un rol. Asa putem sa ne imbogatim spiritual, sa ne bucuram de ceea ce avem si de ceea ce putem schimba oferind din ce avem, din ceea ce stim.
„Bucuria vine din lucruri mărunte. Liniştea vine din suflet. Lumina vine din inima fiecăruia. Paşte fericit alături de cei dragi!”

Cristina Irimie


HRISTOS A INVIAT!