Cristiana Banciu se afla în apropiere de cea de-a treia ei aniversare, când a murit pe 8 ianuarie anul trecut la King's College Hospital, din Denmark Hill, în sudul Londrei. Ea fusese transferată acolo de la Princess Royal University Hospital, cu două zile înainte, pe 6 ianuarie.
Ancheta privind moartea sa arată că fusese evidenţiată ca pacientă în stare gravă de mai multe ori la Princess Royal University Hospital. Dar lipsa de atenție și cunoștințe au contribuit la moartea ei. Cercetarea mai arată că o investigaţie condusă de King's College Hospital NHS Foundation Trust a constatat că fetiţa nu a fost monitorizată adecvat pe secţie, că a fost un eşec în detectarea stării sale neurologice în scădere și nu s-a acţionat şi a dus la cea mai scăzută scală neurologică. Asistentul legist Jacqueline Devonish a spus că eșecul de a înregistra GCS-ul Cristianei este „într-adevăr foarte grav” și tot ar fi avut probabil șanse mai mari de supraviețuire dacă ar fi fost transferată mai devreme la terapie intensivă.
„Mi se pare că a fost o lipsă de atenţie şi de cunoştinţe care au contribuit direct la moartea fetiţei”. Devonish a spus că este de părere că profesioniștii din domeniul sănătății „nu au reușit să ofere asistență medicală de bază”.
Ea a spus că erau „observații neurologice elementare care trebuiau întreprinse” și acele rezultate analizate în mod corespunzător de către un clinician senior. „În opinia mea, este un eșec grav”, a spus asistentul legist.
Jacqueline Devonish a spus însă că legea nu susține o constatare a neglijenței, deoarece nu există dovezi că micuţa Cristiana ar fi supraviețuit dacă ar fi fost tratată mai devreme.
n concluzia sa scrisă, Devonish mai spune: „Copila Cristiana a murit din cauza unui răspuns rar la gripă în circumstanțe în care nu a fost recunoscută scăderea capacității sale de reacție, Glasgow Coma Score (GCS) de opt și dilatarea progresivă a pupilelor, care nu a fost recunocută.
„A existat o întârziere în consecință în transferul la unitatea de terapie intensivă pediatrică. Nu este posibil să spunem asupra bilanțului probabilităților dacă ar fi supraviețuit dacă ar fi transferată mai devreme. Dar, probabil, ar fi avut mai multe șanse”.
“Medicii și asistentele care au eșuat trebuie să se confrunte cu un fel de justiție, deoarece fără greșelile lor fiica noastră ar putea fi încă aici”,au mărturisit Alexandru şi Georgina Banciu, părinţii Cristianei.
Adresându-se familei, Devonish a declarat: „Am văzut poza Cristianei pe tricourile voastre. Era absolut superbă. Este un caz extrem de trist. Ştiu că familia a recunoscut mult mai devreme că se înbtîmplă ceva grav şi e păcat că toţi cei care au tratat-o nu au recunoscut asta. A fost un catalog de erori. Pierderea tragică a acestui mic îngeraş strălucitor vesel, energic şi frumos este absolut devastator pentru noi toţi”.
Vorbind după audieri, părinţii Cristianei, Alexandru şi Georgiana au declarat: „Să ne pierdem fiica într-un mod atât de groaznic ne-a lăsat cu senzaţia că nu mai avem niciun motiv să ne trezim dimineaţa. Era lumina ochilor noştri şi moartea sa care putea fi evitată ne-a lăsat devastaţi. Oriunde mergea Cristiana lumina camera cu zâmbetul său şi făcea oamenii fericiţi. Nu ne-am gândit nicio clipă că ducând-o la spitalul unde s-a născut, nu se va mai întoarce acasă niciodată. Medicii și asistentele care au eșuat trebuie să se confrunte cu un fel de justiție, deoarece fără greșelile lor fiica noastră ar putea fi încă aici”.
Jodi Newton, o avocată specialistă în neglijenţă medicală, care reprezintă familia, a comentat la rândusl său: „Lumea clienţilor mei s-a prăbuşit de când au pierdut-o pe Cristiana şi se luptă să înţeleagă cum s-a întâmplat atât de radical”. În plus, femeia mai spune că determinarea părinţilor Cristianei „de a lupta pentru răspunsuri este extraordinară”.
Mama Cristianei a povestit drama pe care a trăit-o în acele zile: „Într-o duminică blestemată, fetiţa mea a făcut febră mare. Pe la 3 jumate, 4 dimineața, m-am trezit şi am văzut că are febră. I-am dat o pastilă şi am aşteptat 30 de minute ca să văd daca scade febra. Pentru că nu a scăzut, am dus-o la urgenţe împreună cu soţul meu. Când am ajuns la urgenţe, fetiţa a vomitat, dar nimeni nu se panica, pentru ei era normal ca un copil cu febră să vomite. Au consultat-o şi au zis că are început de bronşită. Ne-a dat antibiotic şi ne-a trimis acasă.
Am ajuns acasă, i-am dat fetiţei să mănânce şi pastilele pe care ni le-a dat doctorul şi am pus-o la somn. Între timp, fetiţa s-a simţit din nou rău. A început să tremure şi mi-a zis că îi este foarte frig şi a început să se învineţească. Am început să mă panichez şi l-am sunat pe soţul meu. A venit sora mea şi am dus fetiţa din nou la urgenţe. Am ajuns la spital şi m-au trimis la pediatrie pentru că avea temperatura 41.5.
M-au pus să aştept 10 minute în sala de aşteptare. Între timp, fetiţa a început să vomite şi sa se simtă şi mai rău. A început să facă convulsii. Soţul meu a luat-o de la mine, iar fetiţa ne-a luat pe amândoii de gât şi ne-a zis că ne iubeşte. În acel moment, medicii i-au dat un cocktail de pastile ca să îi scadă febra. Ne-am urcat în salon ca să se odihnească. La un moment dat a început să vomite în somn”.
