Potrivit documentelor instanței, la 14 mai 2018, apelantul — care lucra ca expert contabil în România — s-a stabilit în Regatul Unit. În fața judecătorilor, acesta a declarat că avea aproximativ 160 de clienți, dintre care unii erau persoane publice sau cu „profil important”, și că și-a continuat activitatea profesională de la distanță, firma fiind administrată pe numele fiului său.
Bărbatul a susținut că a avut, de-a lungul timpului, conflicte repetate cu autoritățile fiscale din România. El a afirmat că a fost arestat în 2016 și vizitat de reprezentanți ai Serviciului Român de Informații (SRI), care i-ar fi solicitat informații despre clienții săi.
După prima condamnare — pentru care primise inițial o pedeapsă de trei ani de închisoare cu suspendare — acesta a părăsit România, la sfatul soției. Ulterior, în mai și iunie 2022, au fost emise două mandate europene de arestare, în vederea executării pedepselor pronunțate.
În fața instanței inferioare (sheriff court), apelantul a susținut că urmărirea penală a fost una motivată politic, ca represalii pentru refuzul său de a încălca confidențialitatea profesională față de clienți. Judecătorul de fond a respins însă aceste argumente, concluzionând că nu a fost demonstrată lipsa unui proces echitabil la nivelul cerut de lege pentru a bloca extrădarea.
În apel, contabilul a susținut că instanța a greșit atunci când a stabilit că nu a existat o ingerință a autorităților române. Apărarea a invocat cazuri din alte state europene în care extrădările către România au fost respinse, precum și existența unor proceduri judiciare încă în desfășurare care ar putea duce la anularea condamnărilor. În acest context, extrădarea înainte de finalizarea acestor demersuri ar fi, potrivit apărării, „opresivă”.
Pronunțând opinia instanței, Lady Wise a arătat că există o prezumție bine stabilită potrivit căreia statele semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului asigură garanții suficiente pentru un proces echitabil.
„Problema era dacă probele prezentate de apelant și martorul său erau suficiente pentru a demonstra existența unei conduite opresive din partea statului român sau a unor proceduri inechitabile”, a explicat judecătoarea.
Aceasta a subliniat că instanța inferioară a considerat neconvingătoare afirmațiile privind motivația politică a urmăririlor penale, arătând că martorul a confirmat doar existența unei singure vizite a unui reprezentant SRI, fără a exista o legătură directă între acest fapt și condamnările pronunțate.
Referindu-se la procedurile judiciare încă deschise în România, Lady Wise a precizat că acestea nu constituie, potrivit Legii extrădării din 2003, un motiv legal pentru a bloca predarea. De asemenea, cererile de revizuire sau anulare a sentințelor sunt considerate remedii extraordinare, acordate doar în condiții foarte restrictive.
„Nu există niciun temei pentru a susține că apelantului i-ar fi refuzat un proces echitabil în cadrul procedurilor aflate în curs după extrădare”, a concluzionat judecătoarea.
În aceste condiții, cererea de autorizare a apelului a fost respinsă, iar procedura de extrădare poate continua.
