Fundatia se ocupă de copiii bolnavi incurabil sau în faze terminale de leucemie iar Alex si-a propus si a reusit sa stranga suna de 1500 de lire pentru a i-o dona. Totodata, romanul a alergat în memoria lui Edi, un băieţel în vârstă de nouă ani, care a murit de cancer în Sheffield Hospital.

In acest moment, alergatorul a ajuns la suma de 1600 lire, cu sprijinul romanilor din UK. Pentru a sustine opera caritabila a acestuia, urmati link-ul http://goo.gl/l8nkmb si faceti o donatie.

Experienta lui Alex de la Maraton a fost una plina, coplesitoare dar nu se va opri aici: Maratoanele continua, actiunile de caritate prin alergat continua, speranta ca si romanii fac lucruri minunate in UK continua.


Experienta Maratonului

E o zi cu soare in sufletele celor 38000 de participanti. In ultimile zile, am fost coplesit  de mesaje si donatii ale romanilor de pe tot teritoriulul Marii Britanii. Impreuna am reusit sa strangem peste £1500 pentru "Elimination of Leukaemia Fund" , suma care acum 4 luni parea mult prea mare.  Bucuros ca prima misiune a fost indeplinita cu ajutorul tuturor romanilor din UK, ma aliniez la linia de start increzator ca imi voi imbunatati recordul personal de 3:42:41.

Privilegiat de numele mari ale maratonului mondial, inclusiv Mo Farah , pornesc in "cucerirea "celor 42 de km  destul de repede. Inca de la primul kilometru, mii de oameni iau cu asalt strazile Londrei. Sarbatoarea se porneste fara a tine cond de emotiile care incep sa ne copleseasca. Fara sa imi dau seama , accelerez si totul mi se pare a decurge conform planului. Numele meu imprimat pe tricou ii face pe spectatori sa-mi strige numele si sa ma trezesc pe Tower Bridge, aproape la jumatatea drumului cu un famulos 1:37:21.

Melodia lui Smiley "Acasa" imi umple sufletul cu speranta si chiar simt ca ma indrept spre casa. Incep sa dau semne evidente de oboseala. La mila 20 ma opresc sa beau apa dar contractile imi blocheaza piciorul drept Nu mai pot nici sa merg. Durerea ma ucide dar nu vreau sa renunt. Incep sa alerg usor. Undeva in indepartare vad steagul Romaniei si imi fac curaj. Incep sa ma gandesc la mesajele de incurajare primite de la voi si parca incep sa alerg mai bine. Se vede London Eye. Sunt acasa. Imi fac rugacinea in fata Casei Parlamentului cu 1 km inainte de linia de sosire.  Termin Maratonul de la Londra in 3:49:51.

Sunt sigur ca Edi, baiatul de 9 ani pentru care am alergat ne multumeste si zambeste din ceruri iar durerile prin care am trecut in timpul celor 42km cat si dupa nu se pot compara cu suferinta lui din ultimile 2 luni din viata. Momentul despartirii pentru mine a fost mult prea rapid, iar viata celor doi parinti alaturi de el, mult prea scurta.

[Alex Dan Dumitru]