Evenimentul a fost deschis de către ES dr Ion Jinga, Ambasadorul României în Marea Britanie, şi Dorian Branea, directorul ICR Londra. Şerban Cantacuzino (fiul lui G. M. Cantacuzino), critic şi istoric de arhitectură, specialist în conservarea patrimoniului, a adresat un cuvânt de bun-venit, iar Dan Teodorovici, curatorul expoziţiei, a introdus publicul britanic în universul artistic al  acestei personalităţi marcante a culturii române. In interventia sa, ambasadorul Ion Jinga a evocat contributia pe care G.M. Cantacuzino a adus-o scolii romanesti de arhitectura, perenitatea operei, dar si dimensiunea umana a personalitatii sale si verticalitatea de care a dat dovada in fata vicisitudinilor vietii.


G.M. Cantacuzino (1899, Viena -1960, Iaşi) a fost o personalitate complexă, în acelaşi timp artist, arhitect, scriitor, pictor, filozof şi profesor universitar. Prin filierele paternă şi maternă şi, mai tirziu, din partea soţiei, s-a înrudit cu o serie de personalităţi marcante precum Martha Bibescu, domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbey, Nicolae Ghika-Budeşti şi cu pictorii Theodor Pallady, Puvis de Chavannes şi Theodore Chasseriau. A proiectat câteva dintre cele mai semnificative edificii ale vremii - Banca Chrissoveloni din Bucureşti, blocurile Kretzulescu din Piaţa Amzei, şi a girat proiectul de restaurare a Palatului Mogoşoaia. De asemenea, a publicat numeroase lucrări teoretice, printre care “Introducere în studiul arhitecturii” (1926), “Arcade, firide, lespezi” (1932) şi “Despre o estetică a reconstrucţiei” (1947). Regimul comunist l-a condamnat la muncă silnică între 1948 şi 1953, şi i s-a interzis să părăsească ţara după ce a fost eliberat. În 1956, în sala de expoziţii din Parcul Herăstrău, s-a deschis o expoziţie de pictură G.M.Cantacuzino, cuprinzând 150 de tablouri. În cuvântul de deschidere, Tudor Arghezi a spus: “Mai-nainte de a fi cutezat să ies în public cu asemenea semne, notate pe o hârtie, venisem să văd ce a mai putut să izbutească, după atâţia ani de tăcere a paletei, arhitectul, şi am plecat din mijlocul tablourilor lui, concentrate ca niste sonete, mai curat şi mai întinerit. Fiecare din poemele în culori, din jurul nostru, surprinde sensibilităţi şi rosteşte, parcă pe şoptite, farmecul pământului românesc.” Expoziţia a adunat atât de multă lume încât autorităţile suspicioase au închis-o după câteva zile. G.M.Cantacuzino s-a stins din viaţă la Iaşi în 1960, fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea.


Soţia şi copiii arhitectului au plecat din România în anul 1939. Fiul său Şerban Cantacuzino, care trăieşte în Marea Britanie, este el însuşi un arhitect şi scriitor extrem de apreciat, membru proeminent al Societăţii Enescu din Londra şi membru fondator al organizaţiei Pro Patrimonio.  


Dan Teodorovici, născut la Brașov în 1972, este arhitect și curator. Trăiește și lucrează în Stuttgart, Germania. A studiat arhitectura și urbanismul la Universitatea din Stuttgart (1993-2000), unde a fost asistent la catedra de urbanism (2003-2009). În 2010 şi-a susţinut teza de doctorat despre G. M. Cantacuzino, care a fost apreciată cu calificativul Summa cum laude.

Expoziţia G. M. Cantacuzino – un modern hibrid a fost prezentată în premieră la Galeria de Arhitectură Weissenhof din Stuttgart (9 februarie-8 aprilie 2012), apoi la Galeria Consulatului General al României din München (23 noiembrie 2012-24 ianuarie 2013) și la Galeria Architekturschaufenster din Karlsruhe (13 iunie-5 iulie 2013), urmând a fi deschisă în cadrul Muzeului de Arhitectură al Universităţii Tehnice din Berlin în toamna acestui an. La Londra, ea va putea fi vizitată la sediul Institutului Cultural Român până pe 29 august 2014.