Un român stabilit în Marea Britanie susține că, zilnic, ajung în Regat numeroase transporturi de legume și fructe din România, efectuate cu dubițe de 3,5 tone, care nu sunt supuse unui control vamal riguros. Este posibil ca șoferii să declare că marfa este pentru rude și prieteni, mai ales că în cabină se mai află și un însoțitor-doi.
Pare-se că acest comerț româno-britanic, care pornește din micile ferme legumicole din Oltenia și Moldova, este destul de bine organizat: transportatorii au două-trei mașini, șoferi angajați pentru aceste curse, dealeri care preiau comenzile și le onorează în câteva zile. Mașinile de transport, cele mai multe dintre acestea, nu dispun de sisteme termoreglabile în spațiul unde se află fructele și legumele, astfel că, uneori, 25% din marfă se deteriorează și nu mai ajunge în magazin.
Mai mult, ambalajul este unul improvizat: cutii din carton în care au fost transportate banane sau saci din rafie. Prin urmare, nu există o trasabilitate a acestor produse. Singurul indiciu al originii lor se află pe plăcuța de înmatriculare a dubiței: DJ, OT, GL, etc.
Roșiile sunt cumpărate de patronii unor magazine românești care le vând clienților finali, români stabiliți în diferite orașe din Marea Britanie. Kilogramul de roșii este vândut de intermediari cu 2 lire sterline, iar magazinul le vinde mai departe, clietului final, cu 3,99 lire sterline. Un magazin poate prelua până la 2-300 de roșii românești pe săptămână.
Pe lângă tomate, mai sunt aduse din fermele românești și alte legume: varză, ardei, fasole, castraveți. Chiar și telemea de oaie.
Aceste lanțuri alimentare leagă fermele românești de diaspora românească, având în același timp și o încărcătură afectivă și identitară.
