Potrivit procurorilor, kurdul irakian, în vârstă de 36 de ani la acea vreme, câștiga până la 100.000 de lire sterline (aprox. 612.000 lei) pe săptămână din transportarea imigranților ilegali peste Canalul Mânecii.
După ce am primit un pont anul acesta, am mers pe urma lui Jamal până în satul Blaby și l-am văzut lucrând, conducând o mașină fără permis și activând, aparent, sub un nume fals.
Prezența lui Jamal în Regatul Unit ridică semne serioase de întrebare cu privire la eficacitatea controalelor existente la frontieră pentru a verifica solicitanții de azil care au comis infracțiuni grave în străinătate.
Ofițerii de imigrare au declarat pentru BBC că, de când Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană, a devenit mai dificil să se efectueze verificarea cazierelor judiciare din alte țări.
Am descoperit peste 20 de contrabandiști activi care au ajuns în Regatul Unit - unii având condamnări în străinătate, iar alții solicitând azil folosind nume false.
Demascarea lui Jamal a ținut de o anchetă BBC care a dus la arestarea unui important traficant de persoane, Kardo Jaf. Această poveste este relatată în podcastul BBC Radio 4, „Prinzând un rege”.
Am primit un pont conform căruia Jamal, o altă figură importantă în domeniu, locuia și lucra acum în Regatul Unit. Potrivit descrierii, el conducea un BMW și părea „foarte, foarte bogat”.
La fel ca Jaf, Jamal a avut legături cu așa-numiții Ranya Boys, una dintre puținele bande kurde despre care agențiile europene de aplicare a legii spun că au ajuns să domine traficul de persoane prin Canalul Mânecii în ultimii 15 ani.
Procesul lui Jamal din Franța ne-a oferit detalii cheie despre trecutul său. Procurorii au declarat că, în perioada dintre 2012 și 2016, acesta a operat din tabăra Grand Synthe de lângă Dunkerque, cerând clienților săi între 4.500 și 5.000 de lire sterline (între în jur de 28.000 lei și 31.000 lei) pentru a trece granița către Marea Britanie.
La acea vreme, mijlocul de călătorie preferat de contrabandiștii care traversau Canalul Mânecii era transportul cu camioane de marfă, mai degrabă decât ambarcațiunile mici.
Instanța a aflat, de asemenea, că porecla lui Jamal în lagăre fusese „pașa” - un cuvânt turcesc care desemnează o persoană de rang înalt.
Jamal a susținut în instanța franceză că se crease o confuzie privind identitatea sa, dar el a fost găsit vinovat și i s-a spus că riscă deportarea înapoi în Kurdistanul irakian după ce urma să fie eliberat.
O tabără improvizată de corturi și prelate se află într-o zonă deschisă în timpul zilei, cu grămezi de gunoaie și obiecte aruncate în prim-plan. Mai mulți oameni merg printre corturi de-a lungul unei cărări noroioase, iar lumina slabă a soarelui aruncă umbre lungi peste scenă.
Sursă imagine,Getty Images
Legendă imagine,2016: Tabăra Grande Synthe din nordul Franței, unde Jamal își conducea operațiunea de trafic de migranți
Deși a ispășit o pedeapsă într-o închisoare franceză, el a ajuns în Regatul Unit și, când a fost interpelat, ne-a spus că a solicitat azil și că „încă așteaptă”.
Există mai multe bariere legale pentru infractorii care solicită azil în Marea Britanie. Legea prevede că oricărei persoane care a petrecut 12 luni sau mai mult în închisoare în străinătate ar trebui să i se refuze în mod obligatoriu cererea.
Totuși, este posibil ca dosarul judiciar al lui Jamal să nu fi fost verificat sau ca acesta să fi folosit un nume fals.
Când a fost judecat în Franța, instanța a aflat că el a folosit mai multe alte pseudonime, pe lângă „pașa” - atât de multe, au spus procurorii, încât își scria numele fals în interiorul șepcii de baseball pentru a-și aminti drept cine se dădea.
Am restrâns căutarea lui Jamal cu ajutorul mai multor surse - una dintre ele a aranjat un apel cu Jamal sub un pretext fals și a înregistrat conversația lor.
Jamal a spus că acum locuia în Leicester și s-a lăudat: „Îi cunoaștem pe toți din acest oraș, acest oraș este al nostru”.
Conform lui, el câștiga „bani frumoși”, și i-a spus persoanei noastre de contact că existau oportunități de muncă la „mutarea țigărilor” dintr-un depozit.
Jamal a recunoscut, de asemenea, că a condus o mașină fără permis, dar a spus că nu se teme că va fi investigat sau prins.
„Nimeni nu ne atinge aici”, a spus el. „Nici măcar poliția nu te oprește.”
Pe baza acestor informații, am căutat companii în zona Leicester care puteau avea legături cu Jamal și am găsit două minimarketuri în Blaby - un sat cu aproximativ 6.000 de locuitori aflat la periferia orașului.
Mini-magazinele, ambele numite Candy Corner, se află la câțiva metri distanță unul de celălalt, pe laturi opuse ale străzii principale (din întâmplare, unul dintre ele se află și lângă biroul electoral al deputatului conservator local).
Timp de câteva zile luna trecută, am urmărit venirile și plecările din magazinele viu colorate, care vând țigări electronice și dulciuri, până târziu seara.
Aveam o fotografie de când Jamal apăruse în instanța din Franța din 2016. Aceasta îl arăta pe bărbat flancat de poliție și purtând o vestă de halterofil.
Twana Jamal, îmbrăcat într-o vestă galbenă de halterofil cu o grafică neagră, se află într-un spațiu public interior, ținând mâinile la spate. O altă persoană îmbrăcată în haine închise la culoare stă în spatele lui. În fundal se văd pereți cu lambriuri de lemn și o tejghea
Pentru a confirma că era vorba despre Jamal, am făcut o vizită sub acoperire la unul dintre magazinele unde lucra la casa de marcat, și am început o conversație.
S-a prezentat drept „Sultan” și am observat că avea un tatuaj pe dosul unei mâini, care semăna cu unul văzut pe rețelele de socializare ale lui Jamal (unde se autointitulează Sultan Pașa).
Dacă cerea azil, nu ar fi trebuit nici să lucreze, nici să conducă, dar l-am văzut făcând ambele lucruri pe durata câtorva zile.
„Nu-mi pasă”
În cele din urmă, l-am confruntat pe Jamal la unul dintre mini-magazine, în timp ce mătura trotuarul afară.
Ne-a spus că nu a fost niciodată implicat în traficul de migranți și că nu a fost închis în Franța. Jamal a susținut că se află în Marea Britanie din 2009.
Când i-am prezentat fotografia într-o sală de judecată franceză în 2016, nu a negat că era el. Totuși, când i-am spus că aceasta era o dovadă a faptului că fusese arestat, el a răspuns: „Nu-mi pasă”.
Jamal a negat și că el lucra la mini-marketul unde ne aflam acum, chiar dacă îl văzusem în spatele casei de marcat, precum și aducând și scoțând marfă din magazin.
El a refuzat să ne spună numele său, deși a spus că Ministerul de Interne și serviciul de imigrări îl cunosc.
Când l-am întrebat de ce conducea o mașină fără să aibă un permis valabil, răspunsul lui Jamal a fost simplu: „Și ce dacă? Te-am lovit?”
Cazul lui Jamal nu este izolat. Ancheta noastră a descoperit peste 20 de alți traficanți de migranți care trăiesc în Regatul Unit. Ofițerii de implementare a legii din Europa au confirmat 15 dintre aceste cazuri - inclusiv unele care au rezultat în condamnări, pronunțate de instanțele din Franța, Germania și Belgia.
Am identificat un bărbat condamnat în Franța, care locuiește acum în Manchester și vinde mașini second-hand și despre care se crede că este încă implicat în traficul de migranți.
Un alt bărbat, care are și el o condamnare franceză, locuiește în Blackpool. El a solicitat azil sub un nume fals și se laudă pe rețelele de socializare că i s-a acordat permis de ședere.
De când a avut loc Brexit, Regatul Unit nu mai are un acord de partajare a datelor cu multe țări din UE, ceea ce face mai dificilă verificarea cazierelor judiciare și a celor de imigrare ale solicitanților de azil, potrivit lui Lucy Moreton de la Uniunea Serviciilor de Imigrare.
„Dacă am putea partaja baze de date, chiar și doar cu vecinii noștri cei mai apropiați, să zicem, cu Germania, Belgia, Olanda și Franța - atunci, da, am ști că au fost condamnați pentru trafic de migranți”, a spus ea.
Solicitanților de azil li se iau amprentele digitale la sosirea în Marea Britanie. Acestea sunt verificate în bazele de date ale poliției britanice, dar nu ar indica/arăta neapărat o condamnare care a fost pronunțată în altă țară.
Ministerul de Interne ne-a spus: „Toți solicitanții de azil sunt supuși unui control de securitate obligatoriu pentru a li se confirma identitatea în scopul verificărilor de imigrare, securitate și criminalitate.”
Acest aspect a fost pus în vedere și în noiembrie anul trecut de ministrul pentru Securitatea Frontierelor, Alex Norris, care a adăugat că, pentru a proteja integritatea proceselor de verificare, detaliile acestora „nu sunt dezvăluite public”.
Ministerul de Interne a mai spus și că Regatul Unit are „o serie de acorduri cu țări care permit schimbul de informații privind cazierele judiciare” și că se iau la ora actuală cele mai multe acțiuni de implementare a legii în domeniul imigrației din istorie, aresturile legate de prestarea de muncă ilegală crescând cu 83%.
