Iar răspunsul stă în cifre care nu mai au nevoie de adjective. Aproape 2,4 miliarde de lire plătite în taxe și contribuții într-un singur an fiscal de angajații români. Cea mai ridicată rată de activitate economică dintre grupurile de migranți din Regatul Unit. Un salariu median care aproape a ajuns din urmă media națională. De două ori mai mulți angajați în NHS decât acum un deceniu. Unul din douăzeci de muncitori de pe șantierele din Regatul Unit — și aproape unul din cinci pe cele din Londra. A doua cea mai vorbită limbă străină din Anglia și Țara Galilor, prima în Londra.
Toate acestea, într-un document de 68 de pagini — prezentat drept primul studiu comprehensiv de acest fel, realizat integral prin muncă voluntară de o echipă interdisciplinară de zece specialiști români stabiliți în Regatul Unit — despre o comunitate căreia i-au fost acordate peste 1,3 milioane de statute de ședere prin EU Settlement Scheme și care număra, la Recensământul din 2021, 557.554 de rezidenți născuți în România.
În acest reportaj: Lansarea de la Westminster și discursurile oficiale · Cele cinci constatări-cheie și cifrele raportului · Dezbaterea moderată (și alarma de incendiu) · Seara de la Consulat: „superputerea comunitară" · Prezentările echipei ACORD UK · Povestea unui raport făcut în trei luni, prin voluntariat · Ecouri și testimoniale · În loc de încheiere 
La Westminster: „Pentru prima dată, avem dovezi solide"
Evenimentul din Parlament a fost găzduit de Grupul Parlamentar pentru România (APPG for Romania), prin președintele său, Gareth Thomas MP, și vicepreședintele Lord Davies of Gower, și moderat de dr. David Webster (UK/Romania Business), secretar al APPG for Romania. În deschidere au luat cuvântul Gareth Thomas MP, E.S. Giles Portman, ambasadorul Marii Britanii în România, E.S. Laura Popescu, ambasadoarea României în Regatul Unit, și Robert D. Marin, consulul general al României la Londra. La eveniment a participat și Ana-Maria Geană, consilier de stat pentru românii de pretutindeni în cadrul Administrației Prezidențiale.
Gazda evenimentului, Gareth Thomas MP, a deschis lucrările salutând invitații reuniți pentru a asculta, în premieră, o prezentare oficială a contribuțiilor comunității românești — și a adăugat o notă personală: în Harrow, circumscripția pe care o reprezintă în Parlament, vede direct, în fiecare zi, diferența pe care o face această comunitate.
Ambasadorul britanic Giles Portman a vorbit despre rolul comunității românești în relația bilaterală: „Românii din întregul Regat consolidează zilnic legăturile dintre țările noastre prin munca lor, comunitățile pe care le formează și prezența lor culturală. Ei aduc competențe, energie și reziliență, îmbogățind în același timp structura socială și culturală a societății britanice moderne. Acum, pentru prima dată, avem dovezi solide și date concrete care ne permit să demonstrăm și să celebrăm această contribuție."
Discursul său a fost, poate, cel mai elocvent al după-amiezii — și cu siguranță cel mai personal. Raportul, a spus Portman, este „o adevărată mină de aur de informații despre contribuția diasporei", iar evenimentul trebuie folosit pentru a-i da cât mai multă vizibilitate — între comunitățile de diaspora, guverne, diplomați și presă. Ambasadorul, care a învățat limba română, a mărturisit că a fost mereu conștient de rolul comunității românești, dar cunoașterea lui era, ani de zile, „mai degrabă anecdotică": magazinul românesc din cartierul său din sudul Londrei, popular și plin de viață; constructorul român care i-a renovat garajul; descoperirea că soțul profesoarei sale de română lucrează în NHS, la Glasgow. Poveștile îi dădeau convingere ori de câte ori vorbea public despre rolul pozitiv al diasporei — dar îl lăsau vulnerabil în clipa în care cineva cerea dovezi: „Grozav, sună foarte bine. Dar cum dovedești? Unde sunt cifrele?" Nu le avea cu adevărat.
De joi, le are. „Ceea ce ne oferă acest raport sunt datele. Și tocmai de aceea cred că este atât de valoros." Raportul, a exemplificat ambasadorul, nu spune doar câți români lucrează în NHS, ci, în detaliu, ce roluri ocupă. A preluat chiar provocarea lansată de autori — ce s-ar face Regatul Unit dacă 100.000 de români ar pleca? — și i-a dat propriul răspuns: „Vă spun eu: am fi în mare dificultate." La fel de importantă, a punctat Portman, este dovada că contribuția financiară netă a românilor, prin taxele plătite, depășește cu mult beneficiile încasate — „exact tipul de informație cu care putem contracara dezinformarea negativă". 
Ambasadorul a recunoscut deschis și ce rămâne neclar — chiar prima întrebare pe care o primește mereu: câți români sunt în Regatul Unit? Aproximativ două milioane de cereri au fost depuse pentru statut de rezident, circa 1,3 milioane au fost aprobate, iar Recensământul din 2021 indică un minim de aproximativ jumătate de milion. „Am vorbit mereu despre o diasporă de până la 1,3 milioane — dar chiar fostul premier al României, Marcel Ciolacu, m-a contrazis: «Nu, nici pe departe. E mult mai puțin.»" Între jumătate de milion și 1,3 milioane rămâne, a admis Portman, „o zonă gri" — și a invitat deschis sala să o comenteze. A atras atenția și asupra unei duble mize democratice, pornind de la una dintre secțiunile raportului: diaspora votează și în Regatul Unit, și în România — iar raportul semnalează vulnerabilitatea comunităților de diaspora care ajung să se informeze mai degrabă din auzite și de pe rețelele sociale decât direct din presa consacrată. „Vrem ca cetățenii noștri să participe pe deplin la viața democratică — dar informați din surse demne de încredere."
Angajamentul lui a fost cât se poate de concret: le vorbise deja despre raport tuturor colegilor săi ambasadori britanici, reuniți la conferința anuală cu o zi înainte, și transmite un raport oficial către Foreign Office în săptămâna următoare — „pentru că vreau să mă asigur că oamenii îl cunosc pe deplin". Iar la fiecare interviu despre migrația românească, de acum înainte, va putea vorbi „și mai deplin, pe baza datelor din acest raport". Finalul discursului a fost însă pentru sală: „Fiecare român ar trebui să citească acest raport și să simtă mândrie pentru contribuția diasporei la Regatul Unit. Vă mulțumesc fiecăruia dintre voi pentru contribuția pe care o aduceți — și ar trebui să fiți mândri."
La rândul său, ambasadoarea Laura Popescu a felicitat echipa ACORD UK și a evidențiat valoarea studiului ca instrument pentru promovarea unei imagini fundamentate pe date, nu pe stereotipurile asociate migrației: „Timp de mulți ani, discuțiile despre migrație s-au concentrat adesea pe cifre. Această cercetare ne ajută să depășim percepțiile și să ajungem la o înțelegere mai bine fundamentată pe dovezi a rolului pe care românii îl joacă în societatea britanică. (...) O mai bună înțelegere a comunităților conduce la politici mai bune, instituții mai puternice și societăți mai reziliente."
Diplomata a așezat diaspora în cadrul mai larg al relației bilaterale — cooperarea în securitatea europeană, investiții, inovare și educație —, descriind comunitatea românească drept una dintre cele mai solide fundații ale parteneriatului dintre cele două țări: „Povestea României în Marea Britanie nu este doar una despre colaborare. Este o poveste despre contribuție, încredere și parteneriat."
O notă de sinceritate a venit de la consulul general Robert D. Marin: comunitatea românească, a spus el, a crescut mai repede decât capacitatea instituțiilor consulare românești de a o servi — și decât instrumentele de măsurare menite să o contabilizeze. Nu a formulat-o ca pe o plângere, ci ca pe un argument pentru parteneriat: conectarea nevoilor comunității cu instrumentele care există deja în administrația britanică și cu resursele care există deja în comunitatea însăși. Protejarea celor vulnerabili — raportul acoperă inclusiv sclavia modernă și traficul de persoane —, a insistat consulul general, face parte din povestea comunității în aceeași măsură ca orice titlu economic.
Coordonatoarea raportului, dr. Alina Dolea — Associate Professor în comunicare strategică și diplomație publică la Bournemouth University, specializată în diplomație publică, branding de țară și migrație — președinta ACORD UK, a explicat miza raportului: „Migrația românească în Regatul Unit a fost frecvent discutată în principal prin prisma temerilor și stereotipurilor despre românii necalificați care vin să ia britanicilor locurile de muncă. Datele arată acum o realitate foarte diferită, aproape complet ignorată în discursul public din Marea Britanie: românii sunt o comunitate tânără și extrem de activă, care muncesc, plătesc taxe și impozite, deschid afaceri, asigură funcționarea serviciilor esențiale precum sănătate, transport, construcții și consolidează relația dintre Regatul Unit și România."
„Putem înțelege amploarea acestor contribuții dacă ne întrebăm ce s-ar întâmpla dacă 100.000 de români ar pleca brusc din Marea Britanie. Impactul s-ar resimți imediat în construcții, sănătate, logistică, servicii publice, comerț local și în contribuții fiscale", a adăugat dr. Dolea.
„Nu mai suntem o poveste marginală despre migrație", a punctat coordonatoarea raportului.
Cinci constatări-cheie
Prezentarea de la Westminster a fost structurată în jurul a cinci constatări-cheie: românii au cea mai ridicată rată de activitate economică dintre grupurile de migranți din Marea Britanie; contribuie mult mai mult decât beneficiază; formează o forță de muncă tânără și calificată, dar insuficient valorificată; construiesc, îngrijesc și hrănesc Marea Britanie; iar diaspora se diversifică ascendent — de la forță de muncă în sectoare-cheie către poziții de leadership. 
Potrivit datelor HMRC citate în raport, cetățenii români angajați au plătit, numai în anul fiscal 2019/20, 2,399 miliarde de lire sterline sub formă de impozit pe venit și contribuții la asigurările sociale — o estimare conservatoare, care nu include TVA-ul, taxele locale, contribuțiile angajatorilor, impozitul pe profit sau pe dividende și taxele plătite de românii care lucrează ca self-employed. Salariul median lunar al românilor angajați a crescut între timp cu circa 45%, ajungând la 2.427 de lire — față de 2.555 de lire, salariul median pe întreg Regatul Unit —, iar în decembrie 2025, statele de plată HMRC consemnau 349.700 de salariați români.
Printre celelalte concluzii:
- adulții născuți în România și Bulgaria au înregistrat cea mai ridicată *rată de angajare și self-employment (80,4%)* în Anglia și Țara Galilor, conform Recensământului din 2021;
- numărul angajaților români din NHS s-a dublat în ultimul deceniu, de la 3.098 în iunie 2016 la 6.575 în iunie 2025 — locul al cincilea între naționalitățile UE din NHS England: cele mai mari grupuri sunt asistentele medicale și moașele, personalul clinic de sprijin și abia apoi medicii;
- România este cea mai importantă sursă externă de muncitori în construcții, cu circa 5% din forța de muncă la nivel național (nicio altă naționalitate nu depășește 1%) și aproximativ 19% în Londra;
- o treime dintre adulții români au studii universitare sau calificări superioare, iar aproape 80% dintre persoanele născute în România au între 20 și 49 de ani — o resursă esențială pentru o populație britanică în curs de îmbătrânire;
- relația economică este cu dublu sens: comerțul bilateral a atins 10,3 miliarde de lire sterline, dublându-se în ultimul deceniu; exporturile britanice către România susțin circa 23.500 de locuri de muncă în Regatul Unit, iar exporturile românești către Marea Britanie, aproximativ 103.600 în România;
- românii sunt a patra cea mai mare comunitate de persoane născute în afara Regatului Unit, iar limba română este cea mai vorbită limbă străină din Londra și a doua, după poloneză, în Anglia și Țara Galilor.
Pe baza acestor constatări, dr. Alina Dolea a prezentat în Parlament și recomandările raportului către decidenții britanici: îmbunătățirea și armonizarea colectării datelor între schema de rezidență EU Settlement Scheme, HMRC și NHS, pentru ca contribuția comunităților de migranți să poată fi măsurată și atribuită corect; recunoașterea și valorificarea reală a calificărilor obținute în străinătate; sprijin pentru antreprenoriatul românesc, de la consultanță de afaceri la accesul la achiziții publice. Raportul mai recomandă consolidarea legăturilor comerciale bilaterale, inclusiv prin grupul de lucru pentru comerț și investiții Regatul Unit–România; un set de instrumente de reziliență la dezinformare, adaptat cultural comunităților de diaspora; un registru și un program de acreditare pentru organizațiile comunitare care sprijină victimele sclaviei moderne și ale traficului de persoane; și, ca principiu transversal, politici co-create împreună cu comunitatea, nu concepute în numele ei.
O alarmă de incendiu, o sesiune spontană de networking în Westminster Hall și o dezbatere la încheiere
Sesiunea de dezbateri de la Westminster, condusă de dr. David Webster (UK/Romania Business), secretar al APPG for Romania, a avut parte și de un moment neprevăzut: o alarmă de incendiu a întrerupt discuțiile, iar sala a trebuit evacuată. Departe de a strica atmosfera, pauza forțată s-a transformat într-o continuare informală a conversațiilor în holul mare de la intrarea în Palatul Westminster, după care lucrările au fost reluate. 
Moderatorul a concentrat dezbaterea în jurul a trei întrebări adresate autorilor raportului.
La prima — unde va crea comunitatea românească cea mai mare valoare pe termen lung în următorul deceniu —, dr. Tudor Toma a răspuns din perspectiva medicului consultant NHS, cu o teză care a mutat discuția dincolo de forța de muncă: cea mai mare valoare nu stă în faptul că românii umplu goluri, ci în faptul că sunt deja integrați „în sistemul de operare al vieții publice britanice". Personalul român din NHS England s-a dublat într-un deceniu, iar cele mai mari grupuri nu sunt doar medicii, ci asistentele, personalul clinic de sprijin și cel de infrastructură — oamenii care țin secțiile în mișcare și serviciile funcționale sub presiune. Contribuția, a subliniat el, este de acum măsurabilă — raportul „mută conversația de la anecdotă la dovezi": „Nu mai e doar o poveste despre muncă individuală. E capacitate de forță de muncă." Dar deceniul următor nu trebuie să fie doar despre ofertă de muncă — „ar fi o ambiție prea mică": valoarea va veni când profesioniștii români vor trece de la a fi numărați în statistici la a fi dezvoltați ca lideri, formatori, cercetători, antreprenori și actori civici. Raportul arată însă și o problemă: personalul român poate fi numărat, dar progresul în carieră, distribuția regională, retenția și impactul asupra serviciilor nu pot fi urmărite — iar ce nu se măsoară se subutilizează ușor. Concluzia lui: „Întrebarea nu mai este dacă românii contribuie. Dovezile spun că da. Întrebarea este dacă Regatul Unit face o utilizare inteligentă a acestei contribuții."
La aceeași întrebare, Cristina Irimie (autoarea acestui material) s-a prezentat drept „un mesager al stratului invizibil al acestei povești": în spatele fiecărei cifre din raport stă cineva care a plecat de acasă înainte de răsărit — românii care construiesc, îngrijesc, tratează pacienți, transportă mărfuri, repară ce e stricat, programează — „în tăcere, fără greș, în fiecare zi". A ilustrat drumul parcurs de comunitate cu povestea unui român mutat din Irlanda în Anglia acum ceva mai bine de un deceniu, alături de care a lucrat la începuturile lui londoneze: pornit cu o echipă de drylining de cinci oameni, el conduce astăzi o companie de antrepriză generală (main contractor) cu o cifra de afaceri de peste douăzeci de milioane de lire, cu angajați britanici și români deopotrivă. „De la subcontractor la antreprenor general, de la muncă la leadership — nu este o excepție. Este o avanpremieră." Cea mai mare valoare a următorului deceniu, a argumentat însă, stă în copiii primei generații: crescuți de părinții care pleacă devreme și se întorc târziu acasă, ei au moștenit „ceva ce nicio sală de clasă nu predă în întregime: reziliența, etica muncii și înțelegerea profundă a ceea ce înseamnă să ți se dea o șansă". O generație bilingvă, educată în școlile britanice și „flămândă", gata să intre exact în sectoarele-cheie de creștere din strategia industrială britanică, unde deficitul de competențe este cel mai acut — construcții, producție avansată, energie curată, apărare, sănătate, inginerie, tehnologie. „Talentul care nu este văzut rămâne invizibil, așa cum a fost pentru părinții lor. Dacă îi vedem și îi implicăm, nu vor umple doar golurile — vor rescrie povestea migrantului român în UK." 
La a doua întrebare — ce bariere mai împiedică talentele românești să ajungă în poziții de leadership în mediul de afaceri britanic, în viața publică și în profesii —, Adina Măglan a plecat de la o constatare a raportului: românii din Regatul Unit nu mai sunt de mult un grup emergent, ci o comunitate de profesioniști consacrați și de rețele — de la afaceri la asociații profesionale și organizații nonprofit — care s-au dezvoltat constant în ciuda unor contexte extrem de dificile: Brexit, măsurile de austeritate, pandemia de COVID-19 și crizele geopolitice recente. Drumul spre leadership, a argumentat ea, cere două categorii de schimbări. Întâi, abordări informate cultural în formare, recrutare și promovare: explicarea diferențelor dintre sisteme, un discurs constructiv despre contribuțiile românilor la locul de muncă și în comunitate, acces la formare privind abordările britanice ale diversității și incluziunii. Apoi, schimbări de sistem: recunoașterea reală a calificărilor obținute în străinătate, programe care să acopere golurile de expertiză și de cultură instituțională, valorizarea experienței practice și trăite — nu doar a diplomelor și certificatelor — și o vizibilitate sporită a românilor aflați deja în roluri de conducere: povești pozitive și reprezentare, inclusiv prin accente și simboluri culturale asumate.
La a treia, despre diaspora ca punte mai activă pentru investiții, inovare, educație și schimburi culturale, prof. Ruxandra Trandafoiu (Edge Hill University), autoarea primului studiu academic de referință despre diaspora românească online, a argumentat că diaspora este deja liantul nevăzut al relației bilaterale — bilingvism, încredere comercială, rețele de fondatori, cunoașterea piețelor —, dar joacă acest rol informal și fără sprijin instituțional; de aici recomandarea unui program bilateral dedicat de mentorat, investiții și antreprenoriat, co-creat cu rețelele diasporei, pentru ca acest coridor „să crească prin design, nu prin inerție". Ea a atras atenția și asupra capacității irosite — 39% dintre lucrătorii români rămân supracalificați pentru joburile pe care le ocupă — și a pledat pentru transformarea organizațiilor comunitare, astăzi subfinanțate structural, în noduri formale ale relației bilaterale. Ramona Gonczol, Associate Professor University College London și coautoare a gramaticii de referință a limbii române publicate la Routledge, a completat cu puntea educațională și culturală: diaspora, a susținut ea, nu mai trebuie privită doar ca o comunitate aflată în străinătate, ci ca un capital uman strategic al relației bilaterale. Punțile există deja: de la parteneriatele dintre școli, universități și instituții culturale, la sprijinul pentru educația în limba maternă și oficializarea unui examen GCSE de limba română, până la sutele de cadre didactice, cercetători și profesioniști români din universitățile britanice, care leagă deja cele două sisteme academice. Cea mai mare resursă neexploatată rămân însă generațiile a doua și a treia: „Cine poate construi o punte autentică între Regatul Unit și România mai bine decât cei educați aici, care păstrează legături lingvistice, culturale și de familie puternice cu România? Bilingvismul și identitatea lor biculturală nu sunt simple însușiri personale, ci atuuri strategice." O relație bilaterală, a conchis ea, susținută „nu doar de diplomație, ci de oameni care aparțin în mod firesc ambelor lumi".
Evenimentul s-a încheiat cu o excelentă sesiune de întrebări și răspunsuri cu publicul.
Evenimentul a reunit membri ai Parlamentului britanic, diplomați britanici, români și moldoveni, reprezentanți ai Delegației Uniunii Europene în Regatul Unit, cercetători și profesori universitari, organizații de tip think-tank — românești și britanice deopotrivă, între care Migration Observatory de la Universitatea Oxford —, ONG-uri consacrate precum Justice and Care, reprezentanți ai camerelor de comerț — atât ai rețelei britanice BCC, cât și ai Camerei bilaterale Britanico-Române —, ai industriilor tech și de construcții, consilieri locali români sau de origine română din întreg spectrul politic britanic — conservatori, liberal-democrați, Reform și Verzi —, consulii generali ai României — dr. Nicoleta Teodorovici (Manchester) și Mihaela Savu (Birmingham) —, consulii onorifici ai României Mălina-Maria Vîrtejanu (Belfast) și Andrew Buglass (Surrey și Kent). Printre invitați: Krupesh Hirani, membru al London Assembly pentru Brent și Harrow — consiliile învecinate aflate pe locurile 1 și 2 la nivel național ca număr de rezidenți născuți în România. Alături de ei: Dana Denis-Smith OBE, avocata născută în România care va prelua în 2027 președinția Law Society — prima europeancă în fruntea organizației profesionale a avocaților din Anglia și Țara Galilor, în cei 200 de ani de istorie ai acesteia; jurnalistul și scriitorul britanic Paul Kenyon, autorul volumului Children of the Night, dedicat României. Un detaliu care spune singur cât cântărea sala: alături de ambasadorul Portman s-a aflat și predecesorul său la București, Andrew Noble — două generații de ambasadori britanici în România, la aceeași lansare. Printre participanți: istoricul Marius Turda (Oxford Brookes University); Bogdan Ivanel (Code for Romania); Riyad Karim, director adjunct pentru implicarea comunităților și echitate în vaccinare la NHS England – Londra; și John Nuttall (FM Conway, parte a grupului Vinci Construction) — compania pe care o reprezintă având circa 500 de români pe statul de plată și o rețea de subcontractori cu fondatori români. Prezența ambasadorului Republicii Moldova în Regatul Unit, E.S. Ruslan Bolbocean, a avut o semnificație aparte: aproximativ 100.000 dintre persoanele înregistrate drept cetățeni români în Marea Britanie sunt originare din Republica Moldova.
Printre invitați s-a aflat și Aura Woodward, directoarea Institutului Cultural Român de la Londra, pentru care lansarea a însemnat „un moment major": „Am fost încântată să fiu în sală." În reacția sa publică, Woodward a rezumat esența raportului cu precizia cuiva care cunoaște ambele culturi: comunitatea românească — cel mai activ grup din economia britanică — este preponderent tânără, educată și calificată și contribuie semnificativ la sectoare majore, „de la îndrăgitul NHS" la construcții, finanțe și inovare. Directoarea ICR Londra a ținut să o felicite pe dr. Alina Dolea, care a condus lucrarea, și pe întreaga echipă de contributori, pentru prima radiografie de acest fel a diasporei românești.
Tot printre invitați, Darren Lilleker, profesor la Universitatea Bournemouth, a salutat invitația la lansarea acestui „raport important și fascinant" ca pe o reamintire venită la timp: națiunea britanică are o istorie multimilenară de a fi fost modelată și îmbogățită de migranți, iar a pune la îndoială contribuția unui singur grup e ca și cum ai întreba, cu vorba clasică, „ce-au făcut romanii pentru noi". „Acum știm ce au făcut românii — ce fac și ce continuă să aducă societății noastre", a conchis profesorul.
Seara, la Consulat: „Potențialul unei adevărate superputeri comunitare"
Al doilea reper al zilei a fost prezentarea raportului la sediul Consulatului General al României la Londra, într-un eveniment dedicat de această dată comunității românești. Interesul și entuziasmul din sală au fost vizibile de la primele minute, iar întrebările și recomandările venite din public au demonstrat, poate mai bine decât orice statistică, cât de necesar și de așteptat era un asemenea raport.
În fața comunității, E.S. Laura Popescu, ambasadoarea României în Regatul Unit, a felicitat membrii echipei ACORD UK, a căror expertiză „s-a armonizat în acest valoros studiu", oferind românilor „o oglindă în care să își vadă valoarea". Tot ea a dat tonul serii: românii sunt una dintre cele mai mari, mai dinamice și mai harnice comunități din Regat, iar statisticile raportului demonstrează „potențialul unei adevărate superputeri comunitare" — de la sănătate și construcții la transport, educație, cercetare, antreprenoriat, sectorul financiar-bancar și ospitalitate. Iar la întrebarea-provocare a raportului — ce s-ar întâmpla dacă românii ar dispărea peste noapte —, ambasadoarea a răspuns cu imaginea pe care le-o repetă partenerilor britanici: „Dacă o singură zi comunitatea românească din Regatul Unit nu ar munci, poate vasul Britannia nu s-ar răsturna — dar cu siguranță ar intra într-un tangaj puternic. Și chiar cred asta." 
Semnele diversificării ascendente pe care raportul o documentează au primit, în cuvântul ei, nume de funcții din viața publică britanică: de la consilieri locali și un primar până la viitoarea președintă a Law Society, prezentă la lansarea din Parlament. „Sperăm ca la următoarele alegeri să avem și un membru al Parlamentului de origine română." Aprecierea urcă până la vârful capitalei: primarul Londrei, Sadiq Khan, i-a spus ambasadoarei, într-o discuție, că românii fac parte, fără niciun dubiu, din succesul Londrei.
Dar instituțiile statului, a subliniat Popescu, nu pot construi singure o comunitate puternică — este nevoie de implicarea fiecăruia: mediul asociativ, mediul academic, antreprenorii, liderii cultelor. „Pentru că o superputere, știm bine, nu se măsoară în cifre. Ea se construiește prin unitate: prin susținere reciprocă, prin colaborare, prin implicare civică și prin capacitatea de a vorbi cu o singură voce atunci când interesele comunității o cer." Raportul, a conchis ambasadoarea, „nu este doar o analiză a prezentului, ci un punct de plecare pentru viitor" — date, argumente și direcții de acțiune pentru consolidarea comunității și pentru întărirea dialogului cu autoritățile britanice. Iar încheierea a fost tripticul care a rămas cu sala: „O comunitate unită este o comunitate respectată. O comunitate implicată este o comunitate influentă. Iar o comunitate care își cunoaște propria valoare este o comunitate puternică. Haideți să facem toate eforturile pentru a fi respectați, influenți și puternici în această țară!"
Gazda serii, consulul general Robert D. Marin, a așezat lansarea în istoria ei recentă, cu o mărturisire făcută deschis: în urmă cu aproape un an, „câțiva dintre noi din această încăpere" veneau cu ideea unui consiliu consultativ al Consulatului, care să privească în interiorul comunității. „One year on, această comunitate de oameni minunați nu a mai avut răbdare să aștepte să ne hotărâm noi — și așa a luat naștere ACORD." Iar raportul lansat acum, a spus consulul general, este fundația pe care se poate construi și, totodată, „muniția necesară — cu ghilimelele de rigoare" — pentru a susține perspectiva comunității în fața autorităților britanice: de ce merită românii un examen GCSE, de ce merită o reprezentare mai bună. 
A avut și o întrebare — pe care alarma de incendiu îl împiedicase să o pună la Westminster și pe care a lăsat-o, cu umor, echipei: căutase în raport, „sincer, cu Ctrl+F", unde apar consulatul și ambasada printre recomandări — și nu le găsise. „Ce anume trebuie să facem noi, ca instituție a statului român?" Răspunsul, a sugerat chiar el, ține de un trio care abia acum are o fundație comună: comunitatea românească, statul român, statul britanic. Iar angajamentul a fost explicit: „Este un two-way street: putem să deschidem anumite uși, iar ceea ce produceți dumneavoastră ne folosește pentru a convinge autoritățile cu privire la ceea ce merită cu adevărat comunitatea românească. Vrem să fim parte din mecanismul care va pune în valoare acest raport."
Consiliera de stat Ana-Maria Geană, care a prezentat comunității importanța raportului, a început cu o mărturisire pe care, la a treia ei vizită la Consulat, nu o făcuse încă: jumătate din familia ei trăiește de peste 22 de ani în Spania. „Știu, de la firul ierbii, ce înseamnă să ajungi aici. Credeți-mă, chiar știu — și din acest motiv vreau să vă felicit din inimă, pentru că știu cât de greu v-a fost." Raportul, a spus consiliera, contează „nu doar pentru ce ne spune despre prezent, ci mai ales pentru ce ne spune despre viitor": de prea multe ori, discuția despre diasporă se rezumă la numere — câți suntem, unde locuim, de când suntem plecați —, dar acest document vorbește despre altceva: despre valoarea adusă de oameni care construiesc case, îngrijesc pacienți, conduc afaceri, formează noi generații de profesioniști, dezvoltă tehnologii și creează locuri de muncă.
Iar cea mai importantă concluzie a raportului, în lectura ei, nu stă în nicio cifră: „Comunitatea românească din Regatul Unit a depășit etapa în care trebuie să demonstreze — așa, cu aplomb, tot timpul — că își are locul aici. Vă aveți locul aici." Comunitatea, a continuat Geană, este astăzi parte a succesului Marii Britanii și, în același timp, „una dintre cele mai importante resurse strategice ale României în lume". Iar raportul îi schimbă definiția: „Românii nu sunt doar o forță de muncă valoroasă — sunt o forță de dezvoltare. Nu sunt doar participanți la viața economică și socială a Regatului Unit; sunt creatori de oportunități, de prosperitate și de încredere."
Mesajul din partea Administrației Prezidențiale a fost, în cuvintele ei, „foarte simplu": „Vă vedem, vă respectăm — știu că nu simțiți asta suficient câteodată, și tocmai de aceea vă rog să devenim parteneri, ca să o simțiți mai profund. Sunteți, de multe ori, cei mai buni ambasadori pe care îi avem — no offence, doamna ambasador!" — moment în care sala a izbucnit în râs. Și o promisiune: „N-o să mă auziți niciodată venind să vă spun să vă întoarceți acasă. Vin să vă sprijin să reușiți ce vă doriți să faceți." Încheierea ei a fost, poate, cea mai frumoasă definiție rostită în toată ziua de 2 iulie: „România nu este doar un loc pe hartă. România este comunitatea pe care o purtăm cu noi oriunde ne-am afla." 
O radiografie a comunității
Raportul a fost prezentat cu mult entuziasm de coordonatoarea sa, dr. Alina Dolea, care a deschis seria intervențiilor introducând echipa, concluziile și recomandările acestui raport de tip expert (policy report). Prezentările celor nouă membri ACORD UK prezenți (dr. Oana Burcu, coautoare a raportului, nu a putut fi prezentă) — români stabiliți în Regatul Unit, migranți de primă generație care combină rigoarea academică cu experiența trăită a comunității — au acoperit apoi întregul spectru al raportului.
Jurnalistul Marius Comper (editor internațional la NewsNow) a deschis partea economică de la esența noutății: raportul „pune date administrative în spatele unei povești pe care până acum o știam mai mult din experiență". A trecut prin cifrele-pilon — rata de participare de 80,4%, una dintre cele mai ridicate înregistrate la Recensământul din 2021, acoperind România și Bulgaria; cele 349.700 de angajări salariale numărate de HMRC în decembrie 2025; aproape 2,4 miliarde de lire plătite în Income Tax și National Insurance într-un singur an fiscal, estimare conservatoare, fără TVA, taxe locale și contribuțiile angajatorilor; comerțul bilateral de 10,3 miliarde — și le-a tradus într-o singură imagine: „Practic, o cincime din șantierele Londrei vorbește românește." Puse cap la cap, cifrele descriu taxe, firme, competențe, lanțuri de aprovizionare și comerț — iar întrebarea de politici publice, a spus Comper, este ce facem cu această contribuție. Raportul propune trei direcții: date mai bune despre activitatea independentă și schema CIS — „ce nu se măsoară se ignoră ușor" —; recunoașterea calificărilor, pentru că „mulți români lucrează sub nivelul pregătirii lor, iar asta costă economia britanică productivitate, an de an"; și sprijin pentru antreprenoriatul românesc: formalizare, acces la consultanță și achiziții publice, legături comerciale cu România. „Contribuția există deja. Întrebarea este cum o măsurăm mai bine, cum o recunoaștem și cum o folosim strategic — în beneficiul Marii Britanii, al României și al relației dintre cele două țări." 
Secțiunea despre antreprenoriat a fost susținută de Cristina Irimie, care a început cu un sondaj pe viu: câți dintre cei prezenți au fost sau sunt lucrători independenți? Câți cunosc pe cineva care este? Câți știu că mulți români lucrează ca self-employed? Până la a treia întrebare, nu mai rămăsese în sală nicio mână neridicată— cea mai simplă demonstrație posibilă a paradoxului pe care l-a numit imediat: tocmai despre acești oameni, omniprezenți în viața comunității, statisticile britanice nu spun aproape nimic, iar demersurile echipei pentru obținerea datelor despre contribuția lucrătorilor independenți români continuă.
A prezentat apoi ecosistemul antreprenorial cu două straturi: unul „invizibil" (persoane fizice autorizate, muncitori în construcții, curieri, îngrijitori), născut din necesitate în perioada restricțiilor de pe piața muncii din 2007–2014, și unul vizibil, de la subcontractori de construcții și flote de logistică până la companii tech finanțate cu capital de risc. Povestea economiei alimentare a ilustrat traseul: de la magazinele din „Little Romania" londoneză, la un angrosist din Birmingham cu o cifră de afaceri crescută de la 40,7 la 98,5 milioane de lire în trei ani, până la o fabrică românească de procesare a cărnii din Regatul Unit care procesează 15 tone de mezeluri pe zi. În tehnologie, 56 de startup-uri britanice au cofondatori români și au atras 300 de milioane de euro, iar Tractable a devenit prima companie cu cofondator român evaluată la un miliard de dolari. Aceste cifre, a subliniat Irimie, cântăresc direct în balanța comercială bilaterală dintre Regatul Unit și România — iar cunoașterea lor va aduce parteneriate, oportunități de dezvoltare și va încuraja antreprenoriatul românesc de mâine, într-o comunitate cu antreprenori numeroși și tot mai vizibili.
Dr. Tudor Toma a prezentat secțiunea NHS — la care, a mărturisit, a participat ca medic clinician și cu un scepticism inițial: „Am spus: știm câteva exemple, dar la ce ajută? Rezultatele sunt absolut impresionante." Cifrele: de la 3.098 de angajați români în 2016 la 6.575 în 2025 — în jur de 700 de medici, circa 1.800 de asistente medicale, plus personalul care susține activitatea spitalelor —, o dublare care așază România pe locul al cincilea între țările UE prezente în sistemul britanic de sănătate. Toma a marcat și drumul parcurs: el însuși a venit la Londra în anul 2000, într-o „comunitate foarte mică" pe atunci — și l-a salutat în sală pe domnul Delcea, consulul României la Londra de acum două decenii, cel care în 2007 a sprijinit recunoașterea medicilor români de către General Medical Council. Iar pentru cine voia o ilustrare concretă a mizei, a oferit una proaspătă, de cu o zi înainte: „La spitalul în care lucrez, timpul de așteptare în A&E era de 10 ore. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă ar pleca și medicii, și asistentele." Întrebarea esențială, a încheiat el, este ce facem de acum înainte: sistemul politic britanic ar trebui să folosească această resursă — iar transferul de know-how către colegii din România, încurajat inclusiv de ambasadoare, să continue.
Iar puțini întruchipează mai bine decât dr. Toma însuși traseul descris de raport, de la contribuție la leadership: medic consultant la Lewisham University Hospital și lector onorific la King's College London, pionier al tratamentelor minim-invazive pentru emfizem și un nume cunoscut la intersecția dintre medicină, educație medicală și inteligența artificială. Implicarea lui în comunitate are vechimea diasporei înseși — de la organizarea medicilor români din Regatul Unit și demersurile pe lângă autoritățile britanice pentru recunoașterea completă a specializărilor, la campaniile de informare despre vaccinare derulate cu Ambasada României în pandemie și la numeroșii pacienți români tratați de-a lungul anilor. Iar podul lui profesional funcționează în ambele sensuri: din 2009, împreună cu Societatea Română de Pneumologie, a organizat anual simpozionul româno-britanic de la Vama, în Bucovina — devenit manifestare de referință în programul educațional al societății —, iar seminariile online creditate de Colegiul Medicilor din România continuă și astăzi „transferul de tehnologie în ambele părți".
Ramona Gonczol — care predă la UCL, singura universitate britanică unde se poate obține o licență în limba română — a așezat miza culturală a raportului într-o singură opoziție: obiectivul comunității trebuie să fie „integrarea, și nu asimilarea" — participarea deplină la viața economică, socială și civică britanică, fără renunțarea la limbă, cultură și identitate. Româna, a doua cea mai vorbită limbă străină din Marea Britanie și prima în Londra, are 472.000 de vorbitori, iar aproximativ 60.000 de copii o folosesc ca limbă de familie — un număr probabil subestimat, pentru că multe familii nu o declară la recensământ: unele de teama unui dezavantaj, altele convinse că, pentru un copil născut aici, doar engleza mai contează. „Aceste percepții trebuie schimbate. Bilingvismul nu este un obstacol, ci un avantaj major și unul dintre cele mai valoroase daruri pe care părinții îl pot oferi copiilor lor", a spus Gonczol. Infrastructura transmiterii limbii există deja — circa 20 de școli românești de weekend, alături de parohiile și bisericile care funcționează ca ancore culturale —, dar are nevoie de programe solide, de evaluare și sprijin de specialitate, cu standarde înalte păstrate inclusiv acolo unde predau voluntari. Iar la capătul acestui drum stă o absență care spune tot: româna, cu sute de mii de vorbitori, nu are încă un examen GCSE — în ciuda campaniei active din 2026 pentru oficializarea lui. Miza este generațională: a doua și a treia generație vor defini viitorul comunității, iar odată pierdută limba, se pierde o parte din identitate. Gonczol a anunțat și o premieră: UCL introduce anul acesta un curs de limbă română moștenită pentru adulții care vor să-și redescopere rădăcinile. „Fiecare copil care învață limba română reprezintă o punte între două culturi."
Mihai Călin Bica (Roma Support Group), expertul echipei în politici incluzive pentru romi, a vorbit despre o parte a comunității rar pomenită în discuțiile despre contribuții: Recensământul din 2021 a înregistrat 28.000 de romi din România în Anglia și Țara Galilor, cu o rată de activitate economică de 77,1% — peste media populației generale britanice, de 75,3% — și cu o contribuție semnificativă în agricultura britanică. Cifre care contrazic, sec, unul dintre cele mai vechi stereotipuri. Capitolul, a explicat Bica, a fost scris cu dublă adresă: pentru autoritățile și profesioniștii britanici, ca să înțeleagă diversitatea etnică din interiorul comunității venite din România — unde trăiesc maghiari, ucraineni, germani și o importantă comunitate de romi —, dar și pentru comunitatea românească însăși, ca „să înțeleagă că există o diversitate în interiorul ei, să o aprecieze și să o valorizeze". Cu o onestitate care face bine oricărui raport, a spus și ce lipsește: datele despre contribuțiile specifice ale romilor din România rămân foarte limitate — „de aceea nu sunt reflectate pe larg". 
Apoi Bica și-a folosit restul timpului nu pentru secțiunea lui, ci pentru a spune de ce există ACORD UK — prin propria poveste. A venit în Marea Britanie în 2012 și a lucrat în spălătorii și pe șantiere, deși vorbea engleza și avea studii superioare absolvite în România. „M-am simțit profund rănit de limbajul care exista despre comunitatea noastră — și cumva într-o inferioritate, pentru că nu existau narative, nu existau informații pe care să le pot folosi ca să explic cine suntem, ce contribuție aducem, ce tradiții și ce istorie avem." A doua revelație a venit când munca la Roma Support Group i-a deschis ușile camerelor în care se construiesc politicile publice, la nivel local, regional și național: „A fost al doilea moment în care mi-am dat seama că nu există o voce pentru comunitatea noastră care să ne reprezinte acolo."
De aceea, când a apărut ideea ACORD UK, „am fost cu totul pentru": organizația răspunde exact acelor nevoi, acoperă exact acea gaură. Iar datele raportului, le-a transmis el celor din sală și publicului conectat online, „sper să fie folosite în acest sens — de noi, de fiecare, de autoritățile românești și, bineînțeles, de cele din Marea Britanie".
Adina Măglan, co-președinta ACORD UK, a prezentat rolul organizațiilor comunitare românești — iar puține voci cunosc acest teren mai bine: Măglan îmbină experiența trăită cu formarea academică, a atras finanțări pentru sectorul caritabil și a fondat organizații neguvernamentale — între care Social Equity Centre, dedicat eliminării barierelor din calea migranților de primă generație și închiderii deficitului de reprezentare a acestora în administrația locală britanică —, iar în prezent, ca doctorandă, cercetează exact această nișă. „Sunt emoționată să fiu aici", a început ea: secțiunea despre mediul asociativ e și povestea ei personală. Organizațiile românești, a arătat Măglan, sunt o infrastructură care a susținut comunitatea prin crize suprapuse: la Brexit au mers „la firul ierbii", întâlnind persoanele vulnerabile chiar și în plină perioadă de restricții, ca să le ajute să-și protejeze dreptul de rezidență prin EU Settlement Scheme. În pandemie s-au mobilizat în solidaritate cu toate comunitățile, nu doar cu românii. Iar la începutul războiului din Ucraina, o singură organizație a trimis 11 tiruri de ajutoare — „și știu de multe, multe alte cazuri". Toate acestea, într-un context de austeritate care a redus centrele comunitare și a tăiat semnificativ din finanțări.
„Este o poveste, la fel, invizibilă", a spus Măglan, care lucrează în sector de peste zece ani și a văzut „sute, poate mii de cazuri complexe" rezolvate în parteneriat cu autoritățile britanice. Organizațiile românești au suplinit, efectiv, servicii publice britanice: servicii sociale, sprijin pe partea de sănătate, mediere culturală, traduceri și interpretariat, consiliere juridică pe imigrație, acces la educație pentru copii, cazuri de violență domestică — „lucruri care altfel ar fi costat statul britanic foarte mult". O contribuție pentru care datele lipsesc — „dar o recunoaștem și este important să vorbim despre ea".
A explicat și de ce mediul asociativ românesc s-a dezvoltat altfel decât cel britanic: în România, istoria asociativă reală începe abia după 1989, iar față de voluntariat există încă o reticență moștenită — înainte de '89, munca neplătită însemna coerciție: așa-zisa „muncă patriotică", pe care generația unora dintre membrii ACORD UK a prins-o încă din anii de școală, când elevii erau scoși cu clasa la culesul cartofilor. Un „voluntariat" pe care nu îl alesese nimeni și care nu s-a simțit niciodată ca voluntariat. Tocmai de aceea, a subliniat ea, organizațiile românești trebuie să se înțeleagă pe sine ca „organizații în Marea Britanie", cu obligațiile clare și stricte ale sistemului britanic. Iar încheierea a fost un îndemn direct către liderii asociativi din sală și de online: „Trebuie să vorbiți despre munca pe care o faceți" — rapoarte anuale despre cazuri și servicii, care să spună unde e nevoie de intervenții și să devină date pentru cercetările viitoare.
Prof. Ruxandra Trandafoiu — care studiază media diasporei românești de peste un deceniu, cartea sa Diaspora Online (2013) fiind studiul academic fondator al domeniului — a prezentat radiografia spațiilor media ale diasporei: grupurile de Facebook, WhatsApp, TikTok și YouTube sunt principalele surse de informare ale comunității, dar informația este validată acolo prin „vot popular", nu prin verificarea faptelor. Femeile reprezintă doar una din cinci voci în aceste spații și se confruntă adesea cu reacții disprețuitoare, iar conținutul discriminatoriu circulă în absența moderării. Neîncrederea în instituții, moștenită din experiența statului comunist, și izolarea socială — în ciuda integrării puternice pe piața muncii — se autoîntăresc prin aceste camere de ecou. Printre soluțiile propuse: centre digitale de informare în limba română construite împreună cu profesioniști de încredere ai comunității, platforme „myth-buster" care demontează zvonurile cu exemple practice, standarde de moderare care să protejeze participarea femeilor și cadre de voluntariat care să scoată comunitatea din izolare, spre viața civică britanică. Nici comunicările oficiale — inclusiv cele consulare — nu ajung ușor în aceste spații, a arătat Trandafoiu, de unde și pledoaria pentru mesaje în limbaj simplu, transmise prin vocile de încredere ale comunității. Nu întâmplător, tot ea a moderat, la finalul serii, sesiunea de întrebări și răspunsuri — punând în practică, pe viu, exact dialogul dintre experți și comunitate pe care raportul îl recomandă.
Prezentările au fost încheiate de Bogdan Cronț — unul dintre influencerii și realizatorii de podcasturi ai comunității care, lucrând de mulți ani în construcții, cunoaște migrația economică românească dintr-un unghi unic. „După atâtea date statistice și slide-uri", Cronț a ales o poveste adevărată, din 2014, când era în Anglia de șase-șapte luni, „muncind ca un nebun", cu un singur vis: un loc „mic, curat, uscat, cât de modest, dar al nostru", în care să-și aducă soția și cei doi copii — „pentru că asta a fost promisiunea pe care ne-am făcut-o când am plecat: că nu vom sta despărțiți pentru multă vreme". La o agenție imobiliară a văzut apartamentul perfect — cu Tamisa și bărcuțele sub fereastră, cu un parc mare alături, pentru copii — doar ca agentul să-i dea de înțeles că familia de polonezi programată înaintea lui, amândoi angajați NHS, era mai „solvabilă" pentru proprietar decât un self-employed la început de drum. Deznodământul a venit de unde nu se aștepta: când șefa agenției a descoperit că locuiește la „vărul Mihai" — un chiriaș român de-al lor —, verdictul a căzut pe loc: „Mihai este un client extraordinar de-al nostru. Dacă-ți place apartamentul, e al tău!" 
Morala, a spus Cronț, e că ușile i s-au mai deschis de multe ori tocmai pentru că era român — „deși noi suntem obișnuiți să ni se închidă, pentru că asta e părerea pe care o avem despre noi. Trebuie să schimbăm și această părere." Iar raportul, i-a îndemnat el pe cei din sală și de acasă, trebuie citit și folosit „într-un mod decent — nu să ne împăunăm cu el, dar atunci când suntem criticați, să putem spune politicos și ferm: domnule, stai, că nu-i chiar așa". Finalul lui a fost, de fapt, al întregii seri: „Chiar dacă nu excelăm la capitolul colaborare, suntem mult mai conectați decât credem. Toate lucrurile bune pe care le facem — și toate cele mai puțin bune — ne afectează pe toți. Dar ce am auzit astăzi ne afectează într-un mod bun. Și trebuie să fim mândri de asta, pentru că merităm."
Alina Dolea a răspuns întrebării consulului general despre cum pot ajuta autoritățile: ajută deja, prin reprezentarea diplomatică și consulară, esențială pentru vizibilitatea comunității — prezența consilierei de stat Ana-Maria Geană la Parlament și la Consulat „transmite un mesaj clar partenerilor britanici despre importanța comunității românești".
A vorbit apoi fără ocolișuri despre problema fundamentală: „Românii sunt invizibili în statisticile britanice, ca să fiu foarte concisă." Recensământul numără peste o jumătate de milion de români; schema de rezidență a Home Office, peste 1,3 milioane; ultima raportare fiscală defalcată pe naționalități datează din 2019/20. Iar acolo unde datele lipsesc cu totul, echipa a încercat să le obțină singură: „Ne-a fost foarte greu. Am făcut cereri Freedom of Information către Fisc și către alte departamente britanice, să aflăm care este contribuția celor self-employed. Cum am putea să dăm vizibilitate acestei munci, care rămâne neraportată și, practic, invizibilă? N-am reușit să obținem date." Și totuși: „Raportul este o poză de moment a contribuției — dar noi suntem o comunitate dinamică."
Iar invizibilitatea are un cost concret, documentat în cercetarea ei: liderii organizațiilor comunitare care încearcă să acceseze fonduri primesc drept răspuns „Dar de ce? Voi aveți o comunitate mare?".
Mesajul cu care Dolea a vrut ca sala să plece acasă: totul s-a întâmplat în doar zece ani. „În zece ani, noi, împreună, am reușit să devenim o infrastructură economică și civică — parțial vizibilă, ca să fiu corectă — și insuficient utilizată în economia și societatea britanică." Etosul muncii, al rezilienței și al adaptabilității se transmite deja copiilor — diaspora e la a doua generație, iar rezultatele școlare o arată. Iar normalizarea noilor narațiuni, a încheiat ea, începe din interior: „Rostogolirea acestor mesaje pozitive începe cu noi — la serviciu, cu colegii, cu vecinii — și abia apoi în raportul cu statul britanic. Dacă vrem să scrie presa britanică de bine despre noi, ține și de noi. Trebuie să devenim mult mai vizibili în discursul public."
Seara — desfășurată în format hibrid, cu public în sala Consulatului și participanți conectați online — s-a încheiat cu o sesiune de întrebări și răspunsuri în care membrii echipei ACORD UK au răspuns, pe rând, unei audiențe curioase și exigente, care nu a luat nimic de-a gata: semn că raportul a aterizat exact acolo unde trebuia — într-o comunitate care cere dovezi. Iar la final, participanților le-a fost lansată o provocare: fiecare să transmită raportul mai departe, către zece persoane, în următoarele 24 de ore — un exercițiu simplu despre ce poate face o comunitate, împreună, pentru amplificarea propriului mesaj.
Un „maraton" de trei luni, realizat prin voluntariat
Dincolo de cifre, raportul are și o poveste a lui: a fost gândit, scris, editat grafic, corectat și tipărit în doar trei luni, exclusiv prin munca voluntară a celor zece membri ai echipei. „Împreună am reușit ce părea un proiect aproape imposibil în martie", a mărturisit dr. Alina Dolea după eveniment, mulțumind și „prietenilor ACORD UK" care au oferit voluntar timp și expertiza lor în comunicare, branding și politici publice.
Seara de la Consulat a fost, de altfel, și dovada că un raport realizat exclusiv prin voluntariat, de o echipă atât de diversă — de la medici și profesori universitari la jurnaliști, antreprenori și specialiști în politici publice —, are forța de a deschide drumuri noi pentru comunitatea românească din Regatul Unit. Mesajul de încheiere al ambelor prezentări a rezumat întregul demers: „O societate este atât de puternică și de rezilientă pe cât sunt comunitățile sale — inclusiv comunitățile de diaspora."
Ecouri după lansare
Cele două evenimente au generat rapid reacții — dinspre mediul academic, lumea afacerilor și comunitate deopotrivă.
Poate cea mai grăitoare a venit de la Mihaela Constantinescu, lector universitar la University of East London, prezentă la evenimentul de la Westminster. În chiar seara lansării, povestește ea, un reportaj difuzat de BBC se încheia cu o întrebare retorică despre câți traficanți de migranți s-ar mai ascunde în spatele afacerilor de pe străzile comerciale britanice — o ilustrare, spune universitara, a unui narativ tot mai îngrijorător, care ajunge să confunde imigrația cu criminalitatea și pericolul.
Contrastul cu ceea ce văzuse în aceeași zi în Parlament nu putea fi mai puternic: „Dovezile prezentate în raport întăresc concluzia că românii sunt un partener activ, valoros și strategic pentru Marea Britanie", a scris Constantinescu, care a lăudat echipa interdisciplinară din spatele documentului. Mesajul ei de final este, în fond, și mesajul raportului: imigrația aduce atât oportunități, cât și provocări, iar cu sprijinul și înțelegerea potrivite pot fi reduse vulnerabilitățile, combătută dezinformarea și construite comunități mai incluzive. „Dar asta depinde de noi toți. Fiecare dintre noi are un rol în modelarea conversației și în combaterea stereotipurilor."
Organizația UK/Romania Business, al cărei reprezentant, dr. David Webster, a moderat lansarea de la Westminster, a folosit la rândul ei momentul pentru a detalia una dintre cele mai spectaculoase fațete ale raportului: coridorul tehnologic româno-britanic. Din cele 56 de startup-uri britanice cu cel puțin un cofondator român — identificate de raportul tehnologic UK–România lansat tot la Westminster, în 2024 —, 13 au echipe fondatoare integral românești, iar 14 au o femeie fondatoare de origine română. Dincolo de Tractable, prima companie cu cofondator român evaluată la un miliard de dolari, exemplele se înmulțesc: Dexory, firmă britanică de robotică pentru depozite fondată de antreprenori români, a atras o finanțare Series C de 165 de milioane de dolari în octombrie 2025; FlowX.AI, susținută de fondul londonez Dawn Capital, ilustrează puntea de capital dintre fondatorii tehnici români și piețele de venture din Londra; iar lista continuă cu Vita Mojo, FilmChain sau Neurolabs. Lor li se adaugă giganți ai coridorului tehnologic bilateral: Bitdefender, companie de securitate cibernetică fondată în România și prezentă în 170 de țări, Endava, grup tehnologic cu sediul în Regatul Unit și centre importante de dezvoltare în România, și hub-ul de inovație în AI deschis la Londra de UiPath.
Observația de final a organizației confirmă însăși una dintre tezele secțiunii despre antreprenoriat din raport: fondatorii din tehnologie sunt vizibili pentru că ecosistemul de venture capital știe să-i numească, să-i finanțeze și să-i urmărească — în timp ce afacerile românești din construcții, îngrijire, alimentație și logistică, deși probabil mai numeroase, nu beneficiază de o infrastructură echivalentă de cartografiere. Este, în alte cuvinte, chiar pledoaria raportului pentru date mai bune.
Reacții au venit și din partea „prietenilor ACORD UK" — profesioniștii care au susținut voluntar proiectul. Gabriela Lungu, care a contribuit la demers pe partea de comunicare, a felicitat echipa pentru „această realizare uriașă" și a rezumat esența într-o frază: „Dovada că dăm înapoi cel puțin atât cât primim." Comunitatea românească, a subliniat ea, este astăzi a patra cea mai mare comunitate de persoane născute în afara Regatului — „o zi a mândriei". Și încă ceva, în spiritul întregului demers: „Faptele contează. Și la fel de mult contează poveștile din spatele lor." La rândul său, Samuel Marusca a atras atenția asupra recomandărilor raportului către instituțiile britanice — consolidarea unui parteneriat Regatul Unit–România pentru antreprenoriat și investiții, sprijin pentru profesionalizarea organizațiilor românești din diaspora și dezvoltarea unor instrumente de combatere a dezinformării.
Semnificativ, recunoașterea a venit de pe ambele maluri ale politicii britanice. Mihai Chereji, consilier local la Londra din partea Green Party, a numit românii „o minoritate în mare parte trecută cu vederea, care performează mult peste greutatea ei" — o comunitate „menționată adesea doar în contextul criminalității", deși este printre cele mai active economic din țară și „contribuie la economia britanică mult mai mult decât primește în beneficii". „Drumul până la recunoașterea pe care comunitatea o merită este încă lung, dar acesta este un prim pas foarte binevenit." De cealaltă parte a spectrului politic, Petru Disdorean, consilier local nou-ales la Romford din partea Reform UK, născut în România, l-a reprezentat la lansare pe deputatul Andrew Rosindell, alături de colegul său, consilierul Henry Williams — a cărui mamă este româncă: „Sunt mândru de rădăcinile mele românești, Romford și mândru să văd impactul pozitiv pe care comunitatea românească continuă să-l aibă în întregul Regat Unit."
Dinspre mediul de afaceri, Anne-Marie Martin, director pentru membri al British Chambers of Commerce — rețeaua camerelor de comerț britanice din țară și din lume ——, prezentă la lansarea de la Westminster, a felicitat echipa pentru „un raport cu adevărat convingător despre valoarea incredibilă pe care românii din Regatul Unit o aduc societății, comunităților și economiei britanice", iar consultanta în leadership și dezvoltare organizațională Adina Tarry l-a descris drept „un document excepțional de important, deopotrivă pentru cititorii și pentru decidenții din Regatul Unit și din România". Dinspre mediul academic din România, profesorul și cercetătorul Claudiu Tufiș a lansat o idee care ar putea deveni program: „Iată o inițiativă care ar trebui repetată în toate țările în care România are o diasporă suficient de mare."
Pentru Flaviana Manta, doctorandă la Middlesex University, prezentarea de la Consulat a însemnat mai mult decât o radiografie a „forței de muncă invizibile": un pas uriaș pentru noua generație de români britanici. Miza, scrie ea, nu stă în perspectiva cantitativă, ci în valoarea pe care comunitatea o construiește și în capacitatea ei colectivă de a genera dezvoltare — românii devenind, în formularea consilierei de stat Ana-Maria Geană pe care Manta o citează, „ei înșiși creatori de oportunități".
În mediul online al comunității, mesajul a fost sintetizat poate cel mai bine de Mariana Plămădeală, fondatoarea R.U.D.A: „Într-o lume în care prea des cancanul, prejudecățile și miturile despre vorbitorii de limba română ajung să acopere realitatea, avem nevoie să ne întoarcem la ceea ce nu poate fi contestat: faptele, datele și dovezile."
Ecoul a trecut rapid și în presa din România — unde terenul fusese, de altfel, pregătit chiar de ambasadorul Portman, care anunțase lansarea raportului încă de la începutul lui iunie, la o conferință de presă la București. Cotidianul Adevărul a dedicat raportului un articol propriu, titrând că documentul „răstoarnă stereotipurile despre românii din Marea Britanie", TVR Info a preluat concluziile-cheie, iar presa economică — Bursa, Capital, Curierul Național — și numeroase alte publicații au relatat, în zilele de după lansare, despre contribuția fiscală de 2,4 miliarde de lire, dublarea prezenței în NHS și statutul de grup de migranți cu cea mai ridicată rată de activitate economică. Pentru o comunitate obișnuită să apară în presă mai ales la rubrica de fapt divers, săptămâna în care știrea principală despre români a fost propria lor contribuție este, în sine, o schimbare de narativ.
Raportul — prima etapă a unui demers pe care echipa promite să îl actualizeze periodic — poate fi citit și descărcat pe www.acord.uk.
În loc de încheiere
Scriu rar în ultimii ani — după peste zece ani de jurnalism participativ, în care am scris despre această comunitate din interiorul ei, frecvent, trăind ceea ce relatam. Dar sunt zile care nu te lasă să taci. Ziua de 2 iulie 2026 este una dintre ele: o zi pe care cei mulți — românii care aduc, zi de zi, în tăcere, această contribuție — au așteptat-o, fără să știe, poate, mai bine de două decenii. Ziua în care munca lor a încetat să mai fie o anecdotă și a devenit dovadă.
Și totuși, cifrele din acest raport spun doar partea de poveste care a putut fi documentată. Ce nu spun încă datele — pentru că, pur și simplu, nu există: contribuția reală a românilor self-employed — multe zeci de mii? Peste o sută de mii? —, a căror muncă și ale căror taxe nu apar în nicio raportare defalcată; companiile conduse de români și valoarea pe care o generează în economia britanică; românii naturalizați, care dispar din statistici exact în momentul în care reușita lor devine deplină — cetățenia britanică. Nu există încă o cuantificare a muncii sectorului voluntar românesc: programele derulate de organizațiile comunitare, orele dăruite, veniturile atrase de charities din donații. Toate acestea există în realitate; lipsesc doar din evidențe.
Aici stă, de fapt, adevărata miză a anilor care urmează: dacă recomandările raportului își găsesc metodele de lucru și drumul spre implementare, următoarea ediție nu va mai măsura doar ce se vede — va măsura comunitatea întreagă. Iar cifrele de astăzi — impresionante pentru unii, insuficiente pentru alții — se vor dovedi ceea ce sunt: un prag minim, nu un plafon.
Se spune că acest raport este un punct de plecare. Pentru tot ce se poate construi de aici înainte. Ziduri se dărâmă și punți se construiesc la fel de bine: nu doar de numărul incredibil de mare de români care construiesc o țară, ci și de cei puțini care îndrăznesc să își asume că a schimba paradigme cere dedicare, perseverență, trudă și asumare.
Notă de transparență: autoarea este membră a echipei ACORD UK care a realizat raportul, a participat ca respondentă la dezbaterea de la Westminster și a susținut prezentarea despre antreprenoriat de la Consulat, ambele menționate în text. Acest reportaj este însă un demers jurnalistic independent, realizat pentru Români în UK: nu a fost solicitat, coordonat sau avizat de ACORD UK, iar responsabilitatea pentru conținut aparține exclusiv autoarei. Citatele și faptele au fost verificate din înregistrări, discursuri și surse publice.
Fotografii și înregistrări video: Inno Brezeanu, Daniel Furculeșteanu și Silviu Pascalin
