Situația a apărut în Marea Britanie, pe sectoare de A-roads și autostrăzi unde limita de viteză este variabilă. Acolo, limita se schimbă în funcție de trafic, oră, incidente sau condiții meteo, iar șoferul are un singur reper corect: panourile electronice care afișează în timp real noua limită. Dacă acestea îți arată că limita a crescut, accelerezi legal. Problema e că, în anumite cazuri, camerele n-au „prins” schimbarea la timp.
Defecțiunea a fost descrisă ca o întârziere ușoară între momentul în care limita de viteză era crescută pe panourile variabile și momentul în care pragul de sancționare al camerei se actualiza. Practic, pentru câteva secunde, șoferul vedea o limită mai mare, se conforma și accelera, dar camera funcționa încă pe limita veche, mai mică. În această „fereastră” de delay, sistemul automat putea detecta o depășire care, în realitate, nu exista.
De ce contează direcția schimbării? Pentru că întârzierea nu creează același tip de risc când limita scade. Dacă panoul îți cere să încetinești, încetinești, iar camera rămâne pentru scurt timp pe o limită mai mare, ceea ce nu te expune la amendă. În schimb, când limita crește și camera rămâne setată pe vechea limită, mai mică, apare falsul pozitiv: ești sancționat pentru că ai depășit o limită care nu mai era valabilă în acel moment.
Conform confirmărilor oficiale, 2.650 de șoferi au fost sancționați incorect din 2021 încoace, tocmai din cauza acestei nepotriviri temporare între semnalizarea din teren și parametrul de enforcement al camerei. Când un astfel de sistem rulează ani la rând, efectul nu e doar financiar. Pentru unii șoferi, înseamnă puncte pe permis, creșterea costurilor ulterioare (de la asigurări până la restricții în funcție de statutul permisului) și stresul unui proces de contestare într-un domeniu unde, de obicei, camera are prezumția de „adevăr tehnic”.
Autoritatea responsabilă de autostrăzi, National Highways, a recunoscut problema și a confirmat că a fost vorba de o anomalie legată de un delay între creșterea limitei și ajustarea pragului camerei. Mai important decât nuanța tehnică este ce decurge din recunoaștere: instituția a spus că măsurile de remediere sunt în implementare și că cei afectați vor fi contactați direct.
Consecințele anunțate pentru șoferii sancționați pe nedrept sunt două: rambursarea sumelor plătite și ștergerea punctelor de penalizare, acolo unde au fost aplicate. Asta e esențial, pentru că în multe sisteme de drept contravențional, banii pot fi returnați relativ simplu, dar corectarea istoricului de sancțiuni e partea care produce efectele pe termen lung. Dacă ai puncte active, poți ajunge la suspendare sau la restricții, chiar și când ai condus corect.
Totodată, National Highways a indicat că a dezvoltat un mecanism de verificare a datelor, menit să se asigure că nu vor mai exista urmăriri sau sancțiuni incorecte și că lucrează împreună cu poliția pentru implementarea acestuia. E un detaliu relevant fiindcă, în practică, nu e suficient să repari o setare. Trebuie să verifici retroactiv unde s-a greșit și să oprești efectele în lanț, inclusiv dosarele aflate în lucru.
Dacă ai fi fost unul dintre cei amendați, partea practică rămâne aceeași, chiar și când autoritatea promite soluții: păstrează toate documentele primite, dovada plății și orice comunicare oficială, pentru că o rambursare se face rapid când ai traseul clar. Dacă primești notificări ulterioare legate de puncte, verifică explicit dacă s-au șters, nu presupune că „s-a rezolvat”. În zona sancțiunilor automate, cea mai frecventă problemă după o corecție este decalajul administrativ dintre sisteme.
În final, cazul spune ceva incomod despre încrederea în enforcementul automatizat: nu e suficient ca măsurarea vitezei să fie corectă, ci trebuie să fie perfect sincronizată cu regula aplicabilă în acel moment. Când regula e variabilă, iar sancțiunea e instant, orice întârziere de câteva secunde poate produce, repetat, mii de sancțiuni nedrepte, fără ca șoferul să poată intui că „a accelerat legal, dar a fost prins ilegal”.
