Situația se complică, însă, când ești blocată într-o relație abuzivă la mii de kilometri depărtare de casă. Andreea Salvage, la rândul ei victimă a violenței domestice în trecut, a expus pentru Digi24.ro cum arată formele de abuz întâlnite de româncele stabilite în alte state și ce pot face pentru a încheia acest ciclu tragic.
Situația dramatică prin care trec femeile în România a conturat nevoia unei Legi a femicidului, promulgată recent. Există, însă, o categorie de victime care nu intră în aceste statistici. Este vorba de româncele care trăiesc în afara granițelor țării.
Milioane de români s-au stabilit, într-o formă sau alta, în afara țării de la Revoluție încoace, iar mulți dintre ei au simțit din plin pe pielea lor ce înseamnă să trăiești și să muncești departe de casă, fără să ai prietenii și familia alături de tine și, în unele cazuri, fără să cunoști limba țării în care te-ai stabilit.
Este vorba despre cazurile româncelor stabilite în alte țări și care, din păcate, sunt captive în relații abuzive. Despre aceste cazuri dramatice a vorbit pentru Digi24.ro Andreea Salvage, o româncă stabilită în Marea Britanie care a devenit între timp o „punte” între comunitatea de români din insulă și autorități.
Ea însăși a fost o victimă a violenței domestice încă din copilărie și, ulterior, în prima parte a vieții, însă a învins aceste greutăți, iar acum întinde o mână de ajutor celor care care se află în situații limită.
„Venind aici în Marea Britanie, după atâtea neajunsuri și suferințe cauzate de lipsurile de acasă și bărbați violenți care se ascundeau în spatele unei așa-zise iubiri, am descoperit că nu sunt singură”, a povestit Andreea Salvage pentru sursa citată.
„Sunt așa de multe straturi ale unui abuz sau pe care violența domestică le poate lua - de la partea fizică, la partea emoțională”, a adăugat ea.
Un caz cu care Andreea Salvage a intrat în contact este cel al unei tinere de 22 de ani din comunitatea romă, care inițial s-a stabilit cu familia ei și soțul în Spania. Mai târziu, familia soțului l-a presat să vină cu fata de 22 de ani, cu cei trei copii, în Marea Britanie, unde ei erau stabiliți.
„Ea observase între timp, de dinainte de a pleca în Anglia, că lucrurile se cam schimbaseră și el cam încerca să controleze tot ce ținea de viața ei”, a explicat Andreea Salvage situația tinerei.
Prin plecarea în Anglia, tânăra a fost „ruptă” de familie. În plus, nu știa nici limba engleză și era limitată pe plan profesional, astfel că, odată ajunsă în Marea Britanie, a depins în totalitate de soț.
În cele din urmă, soțul și familia lui au forțat-o pe tânără să fure din diverse magazine. Pe lângă acest lucru, era abuzată fizic, la îndemnul familiei lui, pentru a-i „potoli” orice instinct de a se împotrivi soțului, dar și sexual.
A reușit să fugă, însă nu a putut să ia și copiii cu ea, ceea ce a generat ulterior o situație în care au fost implicate autoritățile britanice și care încă nu are o finalitate, iar Andreea Salvage, alături de o avocată, tot româncă, încearcă pe cât se poate să o ajute. Acest caz, însă, nu este singular.
„La noi, în general, femeile care provin din comunitățile est-europene sunt de obicei de concepția că o palmă ici-colo o mai treci cu vederea, că dacă te bate o dată e de vină un pahar în plus. Nu ne gândim de foarte multe ori că dacă suntem, poate, căsătorite, și soțul știe că nu avem bani sau mergem să cerem bani de la soț și el ne cere dovezi pentru ce am folosit banii sau ce am cheltuit, asta poate fi considerat drept abuz financiar”, a descris Andreea Salvage două forme de abuz: abuzul fizic și abuzul financiar.
O altă formă de abuz descrisă de Andreea Salvage este cel emoțional, în special atunci când sunt implicați și copiii, fiind unul dintre cele mai întâlnite tipuri de abuz în relații. În acest context, consideră ea, autoritățile au și partea lor de vină atunci când judecă asupra „interesului” copilului.
„Noi, ca femei, ne gandim sau obișnuiam să ne gândim că e mai bine să rămânem într-o relație cu un bărbat cu care am avut copil, trebuie să rămânem cu el pentru că este spre binele copiilor, pentru că nimeni nu ar avea mai bine grijă de ei”, a adăugat femeia.
Pandemia de COVID-19 a adus după sine explozia cazurilor de violență la adresa femeilor. Ulterior, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a complicat și mai mult lucrurile.
„Ca femeie a unei comunități migrante într-o țară în care nu este a ta, nu îți cunoști neapărat drepturile, mai ales dacă limba este o barieră. Nu avem aceeași prieteni în jurul nostru (n.r. Ca în România), trăim în comunități care nu sunt românești, iar a încerca să ne facem prieteni este mai greu, atunci când există barieră de limbă.
După Brexit, poate nu avem acel statut de a locui legal în Marea Britanie, iar atunci suntem limitate la a ne găsi de lucru, putem depinde financiar absolut de soț, ei pot folosi copiii pentru a ne ține într-o relație abuzivă”, a explicat Andreea Salvage.
Victimele acestor tipuri de abuzuri trebuie să înțeleagă, însă că „pur și simplu, iubirea nu te doare” și trebuie să aibă încredere că „cineva acolo există și le poate asculta”, a subliniat ea.
Important în acest context este să apelezi la cineva, fie că este vorba de o persoană cum e Andreea Salvage, fie că este vorba de o organizație de tip ONG care are ca scop protejarea victimelor violenței domestice.
„Important este să aibă curajul de a spune ce s-a întâmplat, să se destăinuie cuiva și să înțeleagă că atunci când situațiile sunt grave ar trebui să evite fuga sau să le facă față. De multe ori devine foarte periculos să încerci să îi faci față agresorului, pentru că atunci când se simte încolțit poate devia de la o agresiune constantă la un act care poate fi fatal”, a fost concluzia Andreei.
Sursa - Digi24.ro
