După publicarea articolului despre discursul de tip „satanizarea criticilor”, o sugestie a venit insistent: „Mergi și prin grupurile de «useriști», «peneliști», «bananieri» și «mucușoriști» pentru a vedea cam cât de «civilizat» se comportă ei cu «suveraniștii»”.
Zis și făcut. Ne-am înarmat cu multă răbdare și am intrat în cele mai diverse grupuri și comunități online ale celor etichetați drept „mucușoriști” sau „trotinetiști”. Noi alegem să îi numim „pro-europeni”.
În aceste grupuri, nu există icoane politice, nu se vorbește despre jertfe sacre și nici despre politicieni coborâți din ceruri pentru a mântui neamul. Fiecare își exprimă oful în mod individual: fie făcând share la o postare scrisă de un influencer de nișă, fie prin texte lungi și analize politice proprii, mai mult sau mai puțin documentate. Cert este că propaganda este adânc înrădăcinată și în tabăra pro-europeană.
Postările și rubricile de comentarii sunt un adevărat câmp de război, iar retorica unora dintre „pro-europeni” depășește orice imaginație în materie de agresivitate verbală și dispreț. În interiorul acestor grupuri, ambele tabere s-au retras în tranșee identitare și își aruncă etichete menite să anuleze complet demnitatea celuilalt.
Pe de o parte, „pro-europenii” folosesc o retorică a superiorității intelectuale și evolutive. Pentru aceștia, „suveraniștii” nu sunt doar cetățeni cu alte opțiuni, ci specimene dintr-o epocă apusă. Din acest arsenal al disprețului intelectual derivă apelative precum:
- „calinopitec” – o asociere violentă între numele liderului și primitivismul unui australopitec.
- Derivate profund peiorative și vulgare precum „căcălinez” și „sugeranist”.
Mesajul subtil este clar: electoratul suveranist este subdezvoltat cognitiv, o masă de manevră analfabetă funcțional care nu merită un dial og.
De cealaltă parte, răspunsul taberei suveraniste nu este mai prejos, însă își extrage jignirile dintr-un amestec de frustrare anti-sistem. Astfel, adversarii lor devin instantaneu:
- Un „mucușor” sau „mucușorist” – etichetă pentru electoratul lui Nicușor Dan.
- Un „trotinetist” superficial.
- Un individ în „blugi”, simbol al unei modernități urbane considerate decadente.
Când retorica atinge temele moralei și suveranității, etichetele devin și mai agresive: criticul este un „bananier” sau, în accentele cele mai vulgare ale urii homofobe mascate în pioșenie, un „curist”.
Chiar dacă tabăra „pro-europeană” este la fel de vocală, agresivă și plină de dispreț precum cea „suveranistă”, există o demarcație fundamentală în ceea ce privește natura argumentației. În timp ce primii își extrag furia din frustrări politice și superioritate elitistă, argumentele suveraniștilor rămân neschimbate, imune la orice logică și blocate într-un registru de-a dreptul fantastic.
Conform comentariilor unui internaut „suveranist”, „pro-europenii” ar avea în creier elemente de nanotehnologie menite să permită un control de la distanță. El consideră că acesta este motivul pentru care pro-europenii scriu analize politice în social media.
Un alt suveranist ripostează menționând că, din cauza acestor cipuri, un „muc” „nu îl poate vedea pe Dumnezeu”.
Un altul reamintește că vaccinul anti-COVID îi va transforma pe pro-europeni în „zombi”, iar avertismentele sale frizează absurdul: „Pro-europenii nu se vor trezi la realitate, în faza următoare a planului mondial, vor fi anihilați.”
Explicația comună a celor care susțin mișcarea suveranistă este că „susținătorii lui Mucușor” sunt plătiți de „oculta mondială pentru a introduce dictatura în România și a da o lovitură de stat neonazistă”.
Bineînțeles că, în fața acestor atacuri halucinante, „pro-europenii” nu se lasă mai prejos și aplică rapid legea talionului. Ei nu aleg calea ignorării sau a compasiunii față de un om cu educație puțină, ci răspund cu o agresivitate intelectuală proporțională.
Într-un reflex aproape pavlovian, aceștia încep să își scoată din sertare diplomele de studii și să le sufle ostentativ pe sub nasul adversarilor suveraniști, ca pe niște certificate de imunitate cognitivă.
„Un idiot care se bagă exact ca și chiloții în fund!!! Monument al prostiei umane în splendoare naturală....”
„Ba a fost și Călin bun la ceva... a scos toți cretinii din societatea românească la suprafață.”
„Fizica elementară, dar ce să le ceri specialiștilor de pe canapea care nu-s în stare să deschidă o carte de fizică sau să facă o scurtă căutare pe Google. Bine că folosesc AI să facă poze cu CG și cu Simion.”
„O legendă spune că pe cer scria «Lasca, marș la școală!» în limba bătrână. Dar profesorul de limba bătrână e la beciul domnesc, nu a avut cine să-i traducă.”
„Au ocazia conspiraționiștii suveraniști să se ascundă în grotele, în canalele energetice geto-dacice, pentru a fi ocrotiți și în siguranță (și nu, nu sunt invenția mea, sunt canalele precizate de Georgescu). Așa vor fi păziți de «otrăvurile aruncate de ocultă». Între timp respirăm și noi aer curat.”
„Degeaba le explici că sunt dâre de condens și că sunt absolut normale. Nu au capacitatea cognitivă să înțeleagă ceva. Proști, dar mulți și plini de aere: chiar se cred inteligenți și informați. Și sunt «esperți» în absolut orice.”
Pentru a contracara miturile despre zombi și nanotehnologie, o parte din tabăra pro-europeană pornește o contraofensivă documentară. Postările lor devin depozite de dovezi culese de pe cele mai diverse platforme: de la studii științifice complexe și date oficiale de la ONU sau NASA, până la screenshot-uri din conversațiile personale cu ChatGPT, folosite ca arbitru suprem al adevărului absolut.
Dacă suveraniștii cred în profeții și mesianism, adversarii lor au dezvoltat propriul lor cult… cel al tehnocrației și al autorității instituționale globale.
Ce este mai grav, rivalii suveraniștilor generează texte folosind inteligența artificială fără a verifica dacă informațiile generate sunt reale și nu halucinații de algoritm. Unii dintre ei merg pe zicala românească „hoțul strigă hoții”: se plâng că sunt jigniți de suveraniști, dar generează eseuri de școală generală pline de cuvinte ofensatoare.
Asistăm, așadar, la o asimetrie totală a discursului public. De o parte a baricadei avem o tabără care jignește de pe poziții de superioritate civică, iar de cealaltă parte, o comunitate care nu mai folosește argumente, ci dogme conspiraționiste.
Când miza unei dezbateri politice devine combaterea nano-controlului, a solzilor de pe piele și a comploturilor neonaziste globale, orice punte de dialog civic este definitiv dinamitată.
Dialogul este complet anihilat și înlocuit de un monolog dublu: în timp ce unii vorbesc despre solzi și lovituri de stat neonaziste, ceilalți le răspund cu jargon academic.
Este o coliziune violentă între misticismul radical și elitismul rigid, unde miza nu mai este informarea sau convingerea celuilalt, ci umilirea lui publică prin etichetare și demonstrație de forță.
Little voice
