Prof. dr. Simona Valentina Mălescu și doamna preoteasă Mădălina Popescu-Cîrstucescu au propus participanților o reflecție asupra uneia dintre cele mai prețioase moșteniri pe care o familie o poate transmite generațiilor următoare: limba maternă.
În centrul prezentării s-a aflat ideea că „o limbă transmisă astăzi poate uni trei generații mâine”, evidențiindu-se responsabilitatea fiecărei generații de a păstra, cultiva și transmite limba română copiilor și nepoților, ca expresie a identității, memoriei și apartenenței culturale.
Participanții au fost invitați să privească limba română dincolo de funcția sa de comunicare. Prin întrebări simple, dar profunde, precum „În ce limbă ai auzit pentru prima dată «Te iubesc»?” sau „În ce limbă auzi în amintirile tale glasul bunicii ori al bunicului?”, prezentarea a evidențiat legătura strânsă dintre limbă, memorie și identitate.
Mesajul central a fost acela că limba nu păstrează doar cuvinte, ci conservă oameni, istorii de viață, tradiții și experiențe care modelează destinul fiecărei familii.
„Un accent deosebit a fost pus asupra rolului limbii române în viața primei generații de emigranți români. Pentru mulți dintre cei plecați departe de țară, limba maternă rămâne spațiul interior al credinței, al rugăciunii, al amintirilor și al legăturii vii cu familia și cu locurile natale”, transmite doamna preoteasă Mădălina Popescu-Cîrstucescu într-un material publicat pe site-ul eparhial.
„Prin intermediul limbii române se transmit nu doar informații, ci și valori, repere morale și duhovnicești, moduri de a înțelege lumea și bogăția patrimoniului cultural românesc.”
Un punct important al discuției l-a constituit realitatea familiilor românești din diaspora. Deși mulți copii înțeleg limba română, utilizarea acesteia devine adesea limitată în viața de zi cu zi. În acest context, limba maternă a fost prezentată ca o legătură esențială cu rădăcinile familiale și culturale, ca o punte între generații și între România și locurile pe care românii le numesc astăzi „acasă”.
Evenimentul a evidențiat totodată valoarea bilingvismului și necesitatea discernământului în utilizarea celor două limbi, română și engleză, în viața comunităților din diaspora. Participanții au fost încurajați să privească folosirea celor două limbi nu ca pe o alegere între două identități, ci ca pe o oportunitate de îmbogățire culturală și personală.
Prezentarea a inclus și momente interactive dedicate descoperirii bogăției limbii române. Participanții au identificat regionalisme precum „păpușoi”, „pită”, „curechi”, „lubeniță”, „barabulă” și „cocon”, au completat proverbe cunoscute și au reflectat asupra semnificației unor cuvinte definitorii pentru sensibilitatea românească.
Un loc aparte l-a ocupat cuvântul „dor”, prezentat ca expresie a unei experiențe sufletești profunde, dificil de redat printr-un singur termen în alte limbi.
